9,274 matches
-
casă, cam fără voia dânsei, dar nu s-a opus. Noi ne-am prezentat înainte de a ne întreba dânsa cine suntem, iar fata și-a revenit din surpriză, ne-a invitat să luăm loc,în special văzând că suntem doi. Domnișoară, sunteți Linda Mocanu? Da răspunse fata fără să ezite. Mă așteptam să mă vizitați întro zi și iată că s-a adeverit așteptarea mea. I-am relatat toată povestea prezentată de mama ei, cu răpirea de către teroriști și motivul pentru
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
de stradă, fetele au acceptat să-i viziteze pe băieți, acasă, adică la gazdă, unde stăteau cu chirie. De-acum era împerecheați, Gelu cu Nora și Neluțu cu Mariana, cum se adunase de la mitingul aviatic. Din spusele uneia dintre ele, domnișoarele erau îndrăgostite până peste urechi, deși luaseră relația lor la început ca pe o glumă. După o perioadă de timp, preferau să nu mănânce, numai să-și întâlnească prietenii, să fie mângâiate, iubite, sărutate și cine știe ce mai doreau fetele atât
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
fost acceptată cu plăcere,deși Gelu mirosise ceva care nu-i era pe plac. Nana Maria, a dat în vileag toată isprava celor doi, cu lux de amănute pe ore și minute, respectiv ora când a venit și plecat dimineața, domnișoara Mariana. Aceasta îmi povestise Gelu, care căzuse ca vinovatul principal, deși el avea un alibiu, dar nu voia să o bage pe fată la mijloc și nu știa cum să se justifice față de cei doi "păgubiți" care-l priveau cu
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
timp să-mi caut altă gazdă și am rămas pe iarnă acolo, de fapt nici nu stăteam prea mult pe acasă, fiind plecat mult timp prin diferite misiuni. Intro bună zi, am venit de la serviciu și am găsit-o pe domnișoara singură acasă, mama fiindu i plecată la serviciu, pentru că lucra în tură. Eu am fost încântat că nu sunt singur și am cu cine discuta, în special că nu o cunoscusem până atunci și avea pe un scrin,o șapcă
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
simulat că plec, motivând că am o întâlnire cu cineva în oraș,dând de înțeles că întâlnirea ar fi cu o fată. M-am sculat de pe scaun să plec,de și cineva parcă mă trăgea în jos, să mai stau.Domnișoara, probabil a înțeles atitudinea mea șovăelnică, ridicându-se și ea de pe scaun,postându-se în fața mea la ușă, rugându-mă să mai stau, că-i este tare urât singură și mi-a pus mâinile pe umeri, dându-mi de înțeles
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
ne-am deplasat la Notariatul de Stat. Acesta se găsea în apropierea Tribunalului Raionului Oravița, în partea de sus a orașului. Ajunși la Notariat, într-un birou unde erau vreo patru mașini de scris deservite de tot atâtea doamne și domnișoare, am explicat ce doream prezentând documentele precum și modelul primit pentru ca actele să fie bine făcute. După ce ne-am făcut cunoscute doleanțele, am fost trimiși să cumpărăm timbre fiscale necesare pentru legalizarea actelor care urmau a fi făcute. În timp ce noi am
Un nou început. In: Caravana naivilor by Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1101]
-
cu mulți ani înaintea nașterii mele, anacronismul mai stăruie - ținând cont de faptul că încă din 1895 autorul Nunții Zamfirei se căsătorise la București cu Elena Sfetea - și nu-mi confirmă decât fascinația pe care poetul a exercitat-o printre domnișoarele locului. Nu rețin ca maică-mea să fi rostit vreodată numele Claudiei, în schimb mătușa mea Virginia îl pronunța cu venerație, însoțindu-l întotdeauna de acel „fie iertată“ care nu mă împiedică să cred că dânsa se identifica cu sora
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mereu trimis la lucrări te miri unde: după căsătoria lor, ai mei au zăbovit, de pildă, câtăva vreme în satul Ciolpani (Ilfov); acolo se pare că m-au conceput. O parte a casei, dinspre grădină, era ocupată de proprietăreasă, o domnișoară bătrână (să fi avut vreo patruzeci de ani), urâtă, cu gușă, părul breton vâlvoi și ochi holbați, înaltă, solidă, nemaipomenit de vitală și petrecăreață, în cele mai bune raporturi cu cei din clanul Cotuțiu - înțeleg prin asta mai ales tinerii
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
oarecari relații sociale, căci la moartea bătrânului Tripon am fost și eu dus de ai mei să-l contemplu pe catafalcul așezat în mijlocul casei, între marile sfeșnice ardente și între scunzii palmieri funebri, ceea ce m-a impresionat teribil ca spectacol. Domnișoara Tripon s-a căsătorit cu politicianul Valer Pop, unul dintre autorii români ai arbitrajului de la Viena. Au avut un băiat cam de vârsta mea, pe care l-am remarcat doar ca licean (sau student?), deoarece mi se părea foarte frumos
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
din strada Coșbuc, unde se dădeau mese simandicoase (trăia încă primul ei soț, Salustiu, fratele mamei). Aceste mese mi se păreau culmea vieții sociale. Tanti Elenuța era născută de Gabor (această particulă n-a fost folosită nici de ea ca domnișoară, nici de tatăl ei, om foarte bogat din Voila, de lângă Făgăraș, care, se vede, știa bine că deține doar titulatura nobiliară cea mai de jos în Ardealul unguresc, dar în fotografii arăta ca și cum ar fi vrut totuși să și sublinieze
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
spună: „Doamna nu primește astăzi, fiindcă creează.“ Pe mama o enerva din cale-afară un procedeu de care se ciocnise nu o dată: fata popii din Diug (bunicul meu) și fata învățătorului din Târlișua (tatăl romancierului) făcuseră parte din același cerc de domnișoare rusticane, din epoca dinainte de Unire, care frecventau în comun, câteodată folosind aceeași trăsură în deplasare, balurile unde se etalau costume naționale și cocarde tricolore, de pe pereți, regal privite de membrii familiei domnitoare din țara-mumă, ale căror portrete erau unanim venerate
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ocupat Transilvania, jurase - în vibrantul său patriotism - să ia de soție pe prima fată ardeleancă pe care o va cunoaște în înaintarea prin provincia eliberată. Într-o gară, din rândurile entuziaștilor veniți să-i întâmpine pe eliberatori, s-a desprins domnișoara în costum național, care, întinzându-i un braț de flori, l-a sărutat pe obraji și care nu era altcineva decât Miți, sora scriitorului din București. În 1940, când s-a cedat maghiarilor fără luptă Ardealul de Nord, colonelul Strat
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
în ele nu se găsea decât un pat. 5 Vezi Alain Cottereau, "Déjà au XIXe, ouvriers et luttes urbaines...", în Autrement, nr. 6, "Contrepouvoirs dans la ville", septembrie 1976. 1 Pentru o descriere romanescă a acestei situații, vezi relatarea vizitei domnișoarei Caroline la La Méchain, în capitolul V din a 18-a lucrare a seriei Rougon-Macquart (Émile Zola, L'Argent, 1891). 2 Trebuie remarcat că analiza haussmanizării făcută de Marcel Cornu, care vizează să elaboreze primele elemente ale unei critici a
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a da purtărilor sale un aer de mister care să stârnească în preajmă curiozitatea: trăsura rămânea acolo câteva ceasuri la rând, iar spionii rivalului l-au informat curând că Mirabeau vizita casa doritei sale și rămânea acolo până dimineața. Reputația domnișoarei a fost compromisă, riva lul a bătut în retragere și părinții s-au socotit norocoși că pot preveni un scandal printr-o căsătorie: această unire, care începuse prin dragoste altoită pe fraudă, s-a desfăcut foarte curând prin infidelități reciproce
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
împotriva prisosului de lenjerie de corp la femei: „Treaba asta miroase a femeie parvenită; noi, cele de la Curte, nu aveam decât două cămăși: le înlocuiam când se rupeau; ne îmbrăcam în rochii de mătase, nu aveam aerul unor grizete, ca domnișoarele acestea de acum.“ Doamna Suard, care locuia pe rue Royale, avea un cocoș al cărui cântec, străbătând prin curți, o deranja pe Doamna de Coislin. Astfel că i-a scris Doamnei Suard: „Doamnă, puneți să i se taie gâtul cocoșului
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
celor mai puerile idei aristocratice decât liberala Doamnă de Staël. În timpul unei călătorii pe care Benjamin Constant a făcut-o în Germania, el a întâlnit-o pe Doamna contesă de Magnoz, născută contesă de Hardenberg. Era cu totul altceva decât Domnișoara Necker! S-a amorezat de el și a vrut să-l ia de bărbat. Cred că dorința de a-i dovedi Doamnei de Staël că o persoană care figura în Almanahul de la Gotha nu disprețuia căsătoria cu el a cântărit
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
caleașca mea, sosise de trei ceasuri. Am fost consternați și de ora târzie, și de emoția pe care o pricinuiserăm; nimeni din berlină nu se gândise la asta. Conversația începuse, îmi amintesc, pe bulevardul Buisson rond, și vorbeam despre scrisorile Domnișoarei de l’Espinasse, care apăruseră de curând, și zâna care ne fermeca, asistată de Benjamin Constant, ne ținuse în așa măsură în puterea ei, încât noi am uitat cu totul de împrejurările exterioare. A treia zi după aceasta, a plecat
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
corespondență a cărei tipărire avea să se încheie abia în 1967. REGENTUL = PHILIPPE, DUCE DE ORLÉANS ăSaintCloud, 1674-Versailles, 1723). Este fiul lui Monsieur, așadar nepotul de frate al lui Ludovic al XIV lea, al cărui ginere devine căsătorindu-se cu Domnișoara de Blois, fiica nelegitimă a regelui cu Doamna de Montespan. La moartea unchiului său ă1715), din cauză că urmașul legitim la tron era încă nevârstnic, este desemnat regent, calitate pe care a deținut-o până la moartea sa ă1723). Din 1717 se sprijină
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
profesori și studenți, au considerat că refuzul meu ar putea fi considerat un afront adus familiei binevoitoare. Părerile erau diferite, dar zarurile erau aruncate. Numai că ...după câteva minute, cine credeți că vine la școală cu o nouă invitație? Taman domnișoara învățătoare care, roșie toată în fața unei asemenea mulțimi și a recomandării pe care i-am făcut-o, slobozește repede privindu-mă: "A hotărât tătuca și domnii profesori că să veniți la noi la masă" și a fugit intimidată. Acum toată lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
Geografie, unde i se mai păstra biroul) ... auzind de proxima mea deplasare la Cotnari ... m-a rugat ca, la plecare, să trec pe la el să-mi dea o scrisoare pentru o binecunoscută persoană de acolo. Cum scrisoarea era adresată unei domnișoare (Terente) ... despre care mi-a spus doar că este o moștenitoare a celei mai importante vii din Cotnari ... normal că pe loc mi-a sugerat ideea unui posibil mariaj ... benefic pentru ea în plan social ... benefic pentru mine în plan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
îmbățoșată ... ușa se deschide și apare o ... servitoare bătrână ... abia târându-și niște saboți ... care ... oarecum deranjată ... mă întâmpină cu "ce doriți"? Ofensat puțin de atitudinea ei ireverențioasă, ridic și eu tonul ... spunând, ușor răstit, că vreau să vorbesc cu Domnișoara Terente. La răspunsul sec că "eu sunt" ... să cadă cerul pe mine. Abia după ce îi înmânez scrisoarea ... "A, e de la Mihai!", se dă puțin în lături și-mi face semn să intru. Mă introduce într-o cămăruță cu o măsuță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
am ajuns în "Jneamăt-ul" Cotnarilor ... turmentat binișor. Simțind că pământul se cam învârte cu mine ... m-am șaezat pe o brână înerbată din marginea drumului și ... cred că am adormit cam vreo oră. La trezire, i-am mulțumit în gând domnișoarei Terente că mi-a dat "numai un pahar" și că m-a săturat de însurătoare. Ajuns la primărie ca să mă cazeze la camera oficială ... mi se spune că nu au așa ceva ... dar văzând că delegația mea este din partea Universității ... după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
o privire asupra mâinilor mele și am părăsit-o recunoscătoare și ușurată. N-am s-o uit nici pe acea redactoare a Editurii de Stat care a continuat să-mi dea lucrări pe care le semnam cu numele meu de domnișoară, explicând că sunt în proces de divorț. Fusesem sfătuită să nu mai ezit - trebuia să divorțez, ca să pot continua să lucrez -, dar amânam, făceam să dureze formalitățile. N-am s-o uit niciodată pe acea redactoare pe care o și
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
să repete fraze în care criticasem regimul. Dar voia să mă facă să dau o declarație despre unde fusesem, ce vorbisem și dacă o făcusem în fața altor persoane. A început să mă întrebe despre toți prietenii mei. A început cu domnișoara Economidis, care îi dădea lecții de franceză lui Niculae: de ce venea regulat la noi? Ca și cum am fi pus la cale un complot, împreună. Apoi, a venit rândul prietenei domnișoarei Economidis, doamna Batzaria:— Da, da! Spuneți-ne ce zicea baba aia
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
început să mă întrebe despre toți prietenii mei. A început cu domnișoara Economidis, care îi dădea lecții de franceză lui Niculae: de ce venea regulat la noi? Ca și cum am fi pus la cale un complot, împreună. Apoi, a venit rândul prietenei domnișoarei Economidis, doamna Batzaria:— Da, da! Spuneți-ne ce zicea baba aia reacționară! Ne interesează. De fapt, o aduseseră și pe doamna Batzaria - ceea ce evident că nu știam - ca să depună mărturie împotriva mea. Pe urmă, m-au interogat îndelung despre serile
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]