9,278 matches
-
de Carol al II-lea după asasinarea primului ministru, Armand Călinescu.. Născut în 1901, în comuna Ciocănești, Jud. Ilfov, în conacul Ghica - Cantacuzino, azi monument istoric. prințul Alexandru Cantacuzino este descendentul unei familii domnitoare românești, care a dat României numeroși domnitori și cărturari. A studiat la Paris și la Haga (Academia de Drept Internațional), obținând licența și doctoratul în drept la București. A optat pentru cariera diplomatică, debutând ca șef de cabinet la Ministerul Afacerilor Externe al României (1926-1927), apoi, secretar
Alexandru Cantacuzino (legionar) () [Corola-website/Science/323909_a_325238]
-
având codul de clasificare . În imediata apropiere a acestui pod s-a aflat satul Docolina, localitate cu rezonanță istorică unde a fost stație de poștă. Satul Docolina este atestat documentar într-un uric domnesc din 15 iunie 1433 prin care domnitorul Iliaș I al Moldovei (1432-1433), fiul lui Alexandru cel Bun, i-l dădea clucerului Onea drept răsplată pentru slujirea sa credincioasă. Aici a fost întâmpinat Petru Rareș, viitor domnitor al Moldovei (1527-1538, 1541-1546), de către slujitorii domnești trimiși de boieri și
Podul Doamnei () [Corola-website/Science/323961_a_325290]
-
dinspre sud și cea a lui Ioan Potcoavă, care cobora dinspre nord. Confruntarea de la Docolina dovedește existența unui pod în această zonă. Satul a fost dăruit la începutul secolului al XVII-lea boierului Mihai Furtună, această danie fiind întărită de domnitorul Simion Movilă, printr-un hrisov din 5 decembrie 1633. Același domnitor poruncise, printr-un hrisov din 10 august 1633, ca satul Docolina să devină „menzil de poștă domnească și loc de popas pentru diferite slugi domnești și boierești”, proprietarul și
Podul Doamnei () [Corola-website/Science/323961_a_325290]
-
nord. Confruntarea de la Docolina dovedește existența unui pod în această zonă. Satul a fost dăruit la începutul secolului al XVII-lea boierului Mihai Furtună, această danie fiind întărită de domnitorul Simion Movilă, printr-un hrisov din 5 decembrie 1633. Același domnitor poruncise, printr-un hrisov din 10 august 1633, ca satul Docolina să devină „menzil de poștă domnească și loc de popas pentru diferite slugi domnești și boierești”, proprietarul și sătenii beneficind de mai multe privilegii și scutiri. În prima jumătate
Podul Doamnei () [Corola-website/Science/323961_a_325290]
-
de popas pentru diferite slugi domnești și boierești”, proprietarul și sătenii beneficind de mai multe privilegii și scutiri. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, vornicul Alecu Greceanu a înființat un rateș pe lângă vechea stație de poștă de la Docolina. Domnitorul Ioniță Sandu Sturza (1822-1828) dispunea la 21 aprilie 1825 ca "„ratoșul ce-l face vornicul Alecu Greceanu la Docolina de pe moșia Târzii să slujească statornic pentru menzil și găzduirea musafirilor domnești”". În anul următor, prin hrisovul din 15 februarie 1826
Podul Doamnei () [Corola-website/Science/323961_a_325290]
-
Târzii să slujească statornic pentru menzil și găzduirea musafirilor domnești”". În anul următor, prin hrisovul din 15 februarie 1826, vornicul Alecu Greceanu obținea dreptul să organizeze la Docolina șase iarmaroace pe an și câte o zi de târg pe săptămână. Domnitorul Mihail Sturdza (1834-1849), primul domn al Moldovei numit în baza Regulamentului Organic, a acordat o atenție deosebită căilor de comunicații, în timpul domniei sale fiind realizată o importantă rețea de drumuri și poduri de piatră, ce legau capitala Moldovei, Iași, cu principalele
Podul Doamnei () [Corola-website/Science/323961_a_325290]
-
lesne și mai ieftin ar costiri înfățișarea lui de peatră numai peste matca apii, iar în cealaltă întindere de 80 aproape stânjeni ce astăzi se găsește podul să se facă șosă"". Cererea a fost aprobată la 21 februarie 1839 de domnitorul Mihail Sturdza care a pus următoarea apostilă: ""Să încuviințează facerea podului cu chipul cel mai iconomicos și că spre închipuirea smetului să se rânduiască pe dumnealui inginerul, maiorul Singurov"". Singurov a desfășurat o bogată activitate inginerească în Moldova; el a
Podul Doamnei () [Corola-website/Science/323961_a_325290]
-
două inscripții parțial lizibile, una în limba latină și alta în limba română, încadrate în panouri rectangulare (165/135 cm), decorate la partea superioară, în altorelief, cu însemne heraldice (70/50 cm) erodate (istoricii presupunând că este vorba de blazonul domnitorului). Cele două medalioane sunt mărginite lateral de doi pilaștri canelați, pe care se sprijină acolada balustradei. Inscripția în limba română se află pe parapetul nordic și este scrisă cu un amestec de litere latine și chirilice. Ea are următorul cuprins
Podul Doamnei () [Corola-website/Science/323961_a_325290]
-
de Mircea Ștefănescu și dezvelit în anul 1975 pe teritoriul satului Băcăoani (comuna Muntenii de Jos, județul Vaslui). Ansamblul statuar este situat pe DN24, în partea de sud a satului Băcăoani, la circa 300 m de localitate. Statuia ecvestră a domnitorului Ștefan cel Mare a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din anul 2015 din județul Vaslui la numărul 430, având codul de clasificare . La 10 ianuarie 1475, într-o zonă mlăștinoasă aflată în pădurile din preajma târgului Vaslui a avut loc
Statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare de la Podul Înalt () [Corola-website/Science/323967_a_325296]
-
și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă"" astfel: De asemenea, bătălia este menționată și în Letopisețul anonim al Moldovei, dar se precizează că a avut loc la Vaslui. Statuia ecvestră a domnitorului Ștefan cel Mare a fost realizată de sculptorul Mircea Ștefănescu, căruia i s-a decernat Premiul Academiei Române "Ion Andreescu" în anul 1975 pentru acest monument. Monumentul a fost amplasat pe un deal de lângă satul Băcăoani (comuna Muntenii de Jos), locul
Statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare de la Podul Înalt () [Corola-website/Science/323967_a_325296]
-
și o greutate de 19 tone. Ea este așezată pe un soclu înalt de 8 metri. De o parte și de alta a scărilor care duc la monument se află câte un basorelief de bronz cu scene simbolice din activitatea domnitorului moldovean. Într-unul din basoreliefuri este prezentată o scenă în care voievodul primește solia turcilor, iar în celălalt este o scenă în care Ștefan se află în mijlocul oamenilor de rând. Cele două basoreliefuri sunt realizate de sculptorul ieșean Iftimie Bârleanu
Statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare de la Podul Înalt () [Corola-website/Science/323967_a_325296]
-
Capisova, avăndu etatia 64 ani cănd a termenat edificiul, dumiciliatu în acistu Principatu a Moldavei din anul 1826 mai 16, la urbia Tecuci. Terminarea s-a făcutu la 30 a lunii augustu, anul 1865, în zilile Măriei Sale Alisandru Ion I, Domnitorul Romănilor"". Deasupra intrării în biserică se află o placă cu următoarea inscripție bilingvă eleno-română: Partea elenă a inscripției poate fi tradusă astfel: ""Acest templu, închinat Sf. Mare Mucenic Gheorghe, a fost înălțat de Alexios Anastasiou Zavalexi, originar din Kapesovo din
Biserica Sfântul Dimitrie din Călmățui () [Corola-website/Science/323996_a_325325]
-
Ștefan Lazăr Hrebeljanovici (în ; 1329 - 28 iunie 1389), cunoscut de asemenea cu numele Tarul Lazăr (Цар Лазар) a fost un cneaz sârb din Evul Mediu, domnitor al Șerbiei morave, o parte din fostul puternic Târât Sârb sub domnia lui Ștefan cel Puternic. Lazăr a luptat în Bătălia de la Kosovo Polje cu o oaste de două ori mai mică din punct de vedere numeric decât cea a
Lazăr al Serbiei () [Corola-website/Science/319442_a_320771]
-
a fost un tratat semnat pe 7 octombrie 1826 de Imperiul Rus și Imperiul Otoman în orașul Cetatea Albă (denumit pe atunci de către turci "Akkerman"; astăzi în Ucraina). Imperiul Otoman s-a obligat să accepte că domnitorii Moldovei și Țării Românești să fie aleși de „Sfatul boieresc” din fiecare principat pentru un mandat de șapte ani. Domnii aleși urmau să fie confirmați de cele două puteri semnatare. Armata otomană a trebuit să se retragă din ambele Principate
Convenția de la Akkerman () [Corola-website/Science/319439_a_320768]
-
pictori români, între care George Demetrescu Mirea, Nicolae Grigorescu, Theodor Aman și Ion Andreescu. Sala centrală era dedicată sărbătoririi a "„două figuri mari ale neamului nostru: Marele împărat Traian, la originea zămislirii naționalității române, și primul Rege al României, Marele Domnitor Carol I”". În acest scop, erau expuse busturile împăratului Traian, copia Lupoaicei de pe Capitoliu, precum și două statui comandate la Roma, reprezentând pe legionarul Roman și luptătorul Dac. Era expusă și o machetă a podului lui Traian de la Severin și alta
Palatul Artelor () [Corola-website/Science/319501_a_320830]
-
epoca romană și cea a domniei lui Carol I erau expuse planurile cetăților de scaun ale Țărilor Române (Cetatea de Scaun a Sucevei și Curtea Domnească din Târgoviște), dar și fotografii de la alte monumente medievale sau exponate care aminteau de domnitorii români. În anul 1919, Ministerul Agriculturii și Domeniilor a cedat Ministerului de Război clădirea Palatului Artelor din Parcul Carol, împreună cu alte două clădiri din apropiere, pentru a adăposti expozițiile și patrimoniul viitorului muzeu militar. În anul 1923, în fața Palatului Artelor
Palatul Artelor () [Corola-website/Science/319501_a_320830]
-
cât și credincioșii protestanți o admiră și se înfruptă din bogăția spirituală pe care o degajă. E demn de știut că prima traducere cunoscută în limba slavonă a lucrării "Imitatio Christi" e datorată unui român, boierul cărturar Udriște Năsturel, cumnatul domnitorului Matei Basarab. Traducerea a fost realizată și tipărită în secolul al XVII-lea, la Mănăstirea Dealu. Până în 2005, moaștele / relicvele "Fericitului Thomas a Kempis" se aflau într-unul din altarele "Bisericii Sf. Mihail" din Zwolle, în provincia Overijssel, Țările de
Thomas a Kempis () [Corola-website/Science/319967_a_321296]
-
Mihai Mereuță și Colea Răutu. Acțiunea filmului se petrece în Muntenia din plină epocă fanariotă. Domnița Ralu (Aimée Iacobescu) are nevoie de un milion de galbeni pentru a cumpăra de la Viena o colecție de bijuterii. Pentru a-i satisface dorința, domnitorul fanariot (Nucu Păunescu) instituie birul văcăritului, ducând la sărăcirea poporului. Ceata de haiduci condusă de Anghel Șaptecai (Florin Piersic), după moartea căpitanului Amza, încearcă să recupereze galbenii smulși cu forța de la oamenii chinuiți. În final, căpitanul de arnăuți Mamulos (Colea
Haiducii lui Șaptecai () [Corola-website/Science/319975_a_321304]
-
să vândă bijuteriile pentru a-și plăti unele datorii și-i cere domniței 1 milion de galbeni, dându-i un termen de două luni pentru a strânge banii. La rugămințile lui Ralu și la sugestia vărului său Iani (Constantin Codrescu), domnitorul fanariot (Nucu Păunescu) acceptă să reinstituie birul văcăritului, deși acest bir fusese blestemat de patriarhul Constantinopolului. Domnitorul îl schimbă pe mitropolit, iar noul mitropolit dezleagă birul de blestem. Mamulos este însărcinat să strângă banii, fiind amenințat că va fi spânzurat
Haiducii lui Șaptecai () [Corola-website/Science/319975_a_321304]
-
dându-i un termen de două luni pentru a strânge banii. La rugămințile lui Ralu și la sugestia vărului său Iani (Constantin Codrescu), domnitorul fanariot (Nucu Păunescu) acceptă să reinstituie birul văcăritului, deși acest bir fusese blestemat de patriarhul Constantinopolului. Domnitorul îl schimbă pe mitropolit, iar noul mitropolit dezleagă birul de blestem. Mamulos este însărcinat să strângă banii, fiind amenințat că va fi spânzurat dacă nu-și va face bine treaba. Arnăuții iau vitele oamenilor după ce-i chinuie și le duc
Haiducii lui Șaptecai () [Corola-website/Science/319975_a_321304]
-
după ce-i chinuie și le duc la târg pentru a fi vândute. În cursul unei incursiuni a arnăuților este ucisă mama lui Anghel. În paralel, Iani complotează la hanul Aniței din București pentru a ocupa tronul în locul vărului său. Tatăl domnitorului îl ruinase pe tatăl lui Iani, vânzându-i moșiile pentru o datorie de 500.000 de galbeni. El îi prezintă trimisului sultanului o jalbă în care boierii se plângeau că oamenii se băjenesc din cauza noului bir. El promite că va
Haiducii lui Șaptecai () [Corola-website/Science/319975_a_321304]
-
-i moșiile pentru o datorie de 500.000 de galbeni. El îi prezintă trimisului sultanului o jalbă în care boierii se plângeau că oamenii se băjenesc din cauza noului bir. El promite că va da sultanului milionul de galben strâns de domnitor. În același han, domnița Ralu are o întâlnire amoroasă cu poetul Raul. Auzind de moartea mamei sale, Anghel se întoarce în țară și îi atacă pe arnăuții veniți să ia vitele oamenilor. Pe capul lui este pus un premiu de
Haiducii lui Șaptecai () [Corola-website/Science/319975_a_321304]
-
se întoarce în țară și îi atacă pe arnăuții veniți să ia vitele oamenilor. Pe capul lui este pus un premiu de 500 de galbeni, iar cei care-l ajută sau îl tăinuiesc sunt amenințați cu grele pedepse. Forțat de domnitor, Mamulos îi urmărește pe haiduci în Balta Călțunului; el dă foc la stuf și îi ucide pe majoritatea haiducilor, dar îl lasă pe Anghel să scape, spunându-i că aceasta este ultima dată. Haiducii supraviețuitori sunt spânzurați în fața palatului domnesc
Haiducii lui Șaptecai () [Corola-website/Science/319975_a_321304]
-
îl lasă pe Anghel să scape, spunându-i că aceasta este ultima dată. Haiducii supraviețuitori sunt spânzurați în fața palatului domnesc de la Mogoșoaia, iar trupurile lor sunt ridicate noaptea de către Anghel și duse la familiile morților. În acest timp, Sevastița, amanta domnitorului, se plimbă prin târg îmbrăcată într-o rochie de atlas alb, atrăgând furia domniței Ralu care dispune biciuirea femeii. Ascultând pe la uși, Iani află că Anghel este în viață și plănuiește o diversiune pentru ca milionul de galbeni să nu cadă
Haiducii lui Șaptecai () [Corola-website/Science/319975_a_321304]
-
un transport de galbeni. Convoiul este atacat de Anghel, care avea informația de la Anița, dar lada în care trebuiau să se afle banii este găsită goală. Acuzat de trădare pentru că l-a făcut scăpat pe Anghel, Mamulos este condamnat de domnitor să fie închis pe viață în Temnița uitaților. El fuge de sub escortă și ia din nou urma haiducilor. Adevăratul transport de galbeni plecase pe Drumul Coconilor către Viena, fiind însoțit de Iani și de Ralu. Atacată de omul lui Iani
Haiducii lui Șaptecai () [Corola-website/Science/319975_a_321304]