8,317 matches
-
crăpăturile rocilor, printre rădăcinile copacilor, sub un pod sau maluri ori după perdeaua de apă a unei cascade. Cuibul este asemănător cu o cupolă, format din mușchi, căptușit de obicei cu iarbă și frunze, cu intrarea printr-o gaură laterală. Femela depune 3-6 ouă albe. Durata incubației este de 15-18 zile. Clocește numai femela. Puii sunt nidicoli, fiind hrăniți de ambii părinți. Imediat ce părăsesc cuibul, puii sunt capabili să se hrănească sub apă. Cele cinci specii cunoscute de cinclide trăiesc în
Cinclide () [Corola-website/Science/329330_a_330659]
-
de apă a unei cascade. Cuibul este asemănător cu o cupolă, format din mușchi, căptușit de obicei cu iarbă și frunze, cu intrarea printr-o gaură laterală. Femela depune 3-6 ouă albe. Durata incubației este de 15-18 zile. Clocește numai femela. Puii sunt nidicoli, fiind hrăniți de ambii părinți. Imediat ce părăsesc cuibul, puii sunt capabili să se hrănească sub apă. Cele cinci specii cunoscute de cinclide trăiesc în apropierea unor cursuri rapide de apă în munți și pe dealuri și sunt
Cinclide () [Corola-website/Science/329330_a_330659]
-
gușă, cu coadă scurtă și ridicată în sus,care trăiește pe lângă râurile de munte și se hrănește larve acvatice și alevini de pești. Are o lungime de 17-20 cm (între vrabie și mierla neagră), masculul are o greutate 53-76 g, femela 46-72 g. Coloritul este cafeniu închis (sau negru-cenușiu) pe partea superioară; are o pată albă, mare pe piept și gușă; abdomenul este cafeniu închis sau brun-roșcat în funcție de rasă, partea de jos a abdomenului este cafeniu închis. Unele rase asiatice au
Mierla de apă () [Corola-website/Science/329334_a_330663]
-
pe copaci. Este o construcție spațioasă bombată, din mușchi și tulpini de iarbă, căptușită cu frunze uscate și acoperită cu mușchi. Acoperișul, depășind marginea cuibului, lasă o intrare laterală în cuib, îndreptată spre apă. Este construit de ambele sexe. Ponta. Femela depune zilnic 1-7, de obicei, 4-6 ouă, începând de la sfârșitul lui martie până la începutul lui aprilie. Ouăle sunt depuse de 2, mai rar de 3 ori pe an. Ouăle sunt netede, mate, albe nemarcate, fusiforme, puternic ascuțite către capătul îngustat
Mierla de apă () [Corola-website/Science/329334_a_330663]
-
lui martie până la începutul lui aprilie. Ouăle sunt depuse de 2, mai rar de 3 ori pe an. Ouăle sunt netede, mate, albe nemarcate, fusiforme, puternic ascuțite către capătul îngustat Incubația durează 12-18 zile, de obicei, 16 zile. Clocește numai femela. Puii sunt nidicoli; rămân în cuib 19-25 de zile, de obicei, 22 de zile și sunt îngrijiți de ambii părinți. Înainte de a fi capabili să zboare, puii pot înota și se pot scufunda. Pe cap și pe spate au puf
Mierla de apă () [Corola-website/Science/329334_a_330663]
-
lui mai. Ouăle, în număr de 3-5, sunt depuse la interval de 2 zile și sunt de culoare albă la suprafață și verde-aprins pe partea internă a cojii. Incubația durează 30-38 de zile. Clocirea este asigurată în majoritatea timpului de femelă și începe de la primul sau de la cel de al doilea ou depus. Puii sunt nidicoli; ei rămân în cuib 62-71 de zile și se reîntorc apoi pentru alte 14 zile. Pielea este golașă în jurul ochilor, de culoare cenușie, ciocul galben
Barza neagră () [Corola-website/Science/329341_a_330670]
-
de "Enterobius vermicularis", un parazit cunoscut încă din antichitate, aparținând încrengăturii "Nematoda". Se recunoaște, în prezent, o a doua specie numită "Enterobius gregorii". Oxiurul este un vierme cilindric mic de circa 1 cm lungime, alb gălbui, care trăiește în cec. Femela matură, cu uterul plin cu ouă migrează noaptea și depune ouăle în regiunea perianală și perineală provocând un prurit anal nocturn; ouăle embrionează în circa 6 ore, devenind infecțioase, și contaminează hainele, lenjeria de pe pat, aerul și praful încăperii. Sursa
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
este strict intraluminal intestinal, provocând simptome gastro-intestinale, în special pruritul anal intens. În timpul migrației ectopice a oxiurilor (în tractul genital, cavitatea abdominală, tractul urinar, ficat, splină, rinichi, plămâni) pot apărea semne extradigestive. Diagnosticul este ușor și se bazează pe evidențierea femelei adulte și a ouălor prin amprenta anală luată pe banda adezivă ("scotch"). Tratamentele actuale cu benzimidazoli (mebendazol, flubendazol, albendazol), pamoat de pirantel, pamoat de pirvinium sunt bine tolerate și foarte eficiente în cazul în care sunt însoțite de măsuri de
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
al masculilor este format din testicul, duct deferent, vezicula seminală, duct ejaculator, spicul și cloacă. Au la extremitate posterioară creste caudale (aripi caudale), 4 perechi de papile caudale (papile genitale). Gubernaculul la masculi este absent. Masculul este mai mic decât femela, are o extremitate posterioară puternic curbată anterior și ventral, iar la femelă extremitate posterioară subțire și ascuțită. Femelele speciilor "E. vermicularis" și "E. gregorii" sunt imposibil de distins. Femela este ovipară, măsoară 9-13 mm în lungime și 0,3-0,5
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
spicul și cloacă. Au la extremitate posterioară creste caudale (aripi caudale), 4 perechi de papile caudale (papile genitale). Gubernaculul la masculi este absent. Masculul este mai mic decât femela, are o extremitate posterioară puternic curbată anterior și ventral, iar la femelă extremitate posterioară subțire și ascuțită. Femelele speciilor "E. vermicularis" și "E. gregorii" sunt imposibil de distins. Femela este ovipară, măsoară 9-13 mm în lungime și 0,3-0,5 mm în diametru și are o extremitate posterioară extinsă într-o coadă
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
posterioară creste caudale (aripi caudale), 4 perechi de papile caudale (papile genitale). Gubernaculul la masculi este absent. Masculul este mai mic decât femela, are o extremitate posterioară puternic curbată anterior și ventral, iar la femelă extremitate posterioară subțire și ascuțită. Femelele speciilor "E. vermicularis" și "E. gregorii" sunt imposibil de distins. Femela este ovipară, măsoară 9-13 mm în lungime și 0,3-0,5 mm în diametru și are o extremitate posterioară extinsă într-o coadă lungă, subțire și ascuțită de unde denumirea
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
genitale). Gubernaculul la masculi este absent. Masculul este mai mic decât femela, are o extremitate posterioară puternic curbată anterior și ventral, iar la femelă extremitate posterioară subțire și ascuțită. Femelele speciilor "E. vermicularis" și "E. gregorii" sunt imposibil de distins. Femela este ovipară, măsoară 9-13 mm în lungime și 0,3-0,5 mm în diametru și are o extremitate posterioară extinsă într-o coadă lungă, subțire și ascuțită de unde denumirea de oxiur (din greaca "oxys" = ascuțit + "oura" = coadă). Coadă ocupă o
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
și 0,3-0,5 mm în diametru și are o extremitate posterioară extinsă într-o coadă lungă, subțire și ascuțită de unde denumirea de oxiur (din greaca "oxys" = ascuțit + "oura" = coadă). Coadă ocupă o treime din lungimea totală a corpului. La femelă aparatul reproducător este dublu, de tip tubular, fiind compus din două ovare (anterior și posterior), două utere (anterior și posterior), un vagin și o vulvă. Vulva cu buze proeminente se deschide la nivelul treimii anterioare a corpului. Uterele conțin mii
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
două ovare (anterior și posterior), două utere (anterior și posterior), un vagin și o vulvă. Vulva cu buze proeminente se deschide la nivelul treimii anterioare a corpului. Uterele conțin mii de ouă. Durata vieții oxiurilor este de 37-93 zile pentru femele și aproximativ 50 zile pentru masculi. Ouăle sunt netede, au formă alungită ovalară, asimetrică, cu o față plană și una convexă în secțiune transversală. Ele măsoară 50-60 µm în lungime și 30-32 µm în lățime. Sunt transparente, au un înveliș
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
atunci când se hrănesc probabil cu celule epiteliale și bacterii. Timpul total de la ingestia ouălor până la maturitatea sexuală a viermilor este de 15-43 zile. După copulare în regiunea ileocecala, masculii rămân pe loc sau mor și sunt expulzați în fecale, în timp ce femelele se detașează de mucoasa colonică și migrează activ de-a lungul colonului spre regiunea anală. Ele progresează 12-14 cm pe oră. Când uterul este umplut cu ouă, femela gravidă traversează anusul, mai ales noaptea, și depune în pliurile mucoasei anale
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
masculii rămân pe loc sau mor și sunt expulzați în fecale, în timp ce femelele se detașează de mucoasa colonică și migrează activ de-a lungul colonului spre regiunea anală. Ele progresează 12-14 cm pe oră. Când uterul este umplut cu ouă, femela gravidă traversează anusul, mai ales noaptea, și depune în pliurile mucoasei anale, la nivelul marginii anale, 4.000-17.000 ouă (în medie 10.000), în circa douăzeci de minute. Uneori, parazitul migrează și în afara anusului, depunând ouăle în regiunea perianală
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
mai ales noaptea, și depune în pliurile mucoasei anale, la nivelul marginii anale, 4.000-17.000 ouă (în medie 10.000), în circa douăzeci de minute. Uneori, parazitul migrează și în afara anusului, depunând ouăle în regiunea perianală și perineală. Migrarea femelelor spre orificiul anal se face de obicei noaptea, după ce bolnavul se culcă, fiind însoțită de un prurit anal și perianal dezagreabil. După depunerea ouălor, femelele mor și sunt eliminate. În momentul depunerii, ouăle conțin embrioni giriniformi, imaturi și neinfectanți. Dacă
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
minute. Uneori, parazitul migrează și în afara anusului, depunând ouăle în regiunea perianală și perineală. Migrarea femelelor spre orificiul anal se face de obicei noaptea, după ce bolnavul se culcă, fiind însoțită de un prurit anal și perianal dezagreabil. După depunerea ouălor, femelele mor și sunt eliminate. În momentul depunerii, ouăle conțin embrioni giriniformi, imaturi și neinfectanți. Dacă gradul de umiditatea (40%) și temperatura (36-37șC) sunt favorabile, ele se transformă în aproximativ 6 ore în larve vermiforme, infectante, proces ce este inițiat de
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
viermilor adulți de mucoasa intestinală poate provoca ulcerații mici ale mucoasei intestinale și poate duce la o inflamație locală ușoară a intestinului, însă leziunile mecanice sunt nesemnificative. Uneori "Enterobius vermicularis" pătrunde în apendice, unde poate provoca apendicită acută sau cronică. Femelele gravide, aflate pe mucoasa anală și pe tegumentele perianale, prin mușcăturile și mișcările lor târâtoare, provocă un prurit, principalul simptom al bolii. Acest simptom variază în intensitate în funcție de sensibilitatea individuală și de posibilitatea existenței unei componente alergice. Pruritul antrenează leziuni
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
bolii. Acest simptom variază în intensitate în funcție de sensibilitatea individuală și de posibilitatea existenței unei componente alergice. Pruritul antrenează leziuni de grataj, cu hemoragii, eczemă, suprainfecție cu bacterii piogene și poate provoca insomnie și coșmaruri. Rareori, mai ales în infecțiile masive, femelele de "Enterobius vermicularis" pot fi găsite în localizării ectopice: zona vulvară, zona inghinală, tractul genital masculin, tractul genital feminin (vagin, uter, salpinx), tractul urinar, cavitatea abdominală (peritoneul pelvin), oment, ficat, splină, rinichi, plămâni, glandele salivare. Aceste migrații neobișnuite sunt datorate
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
și vulvovaginite). Simptomul principalul și cel mai constant este pruritul anal și perianal, care este considerat ca patognomonic pentru oxiuriaza. El este prezent la aproximativ 30% dintre pacienți, maximal seara și noaptea, căldura din pat provocând o activitate intensă a femelelor gravide de oxiuri pe mucoasa anală și pe tegumentele perianale. Intensitatea sa este variabilă, în funcție de sensibilitatea individuală și de posibilitatea existenței unei componente alergice, putând deveni insuportabil. Pruritul anal și perianal obligă pacientul să se scarpine, antrenând leziuni de grataj
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
insuportabil. Pruritul anal și perianal obligă pacientul să se scarpine, antrenând leziuni de grataj, cu hemoragii, eczemă, suprainfecție cu bacterii piogene în regiunea perineală. Examinarea marginii anale poate pune în evidență leziuni congestive cu hemoragii punctiforme provocate de mușcăturile viermelui femelă. În plus, marginea anală poate fi acoperită de un mucus gros și adesea sângeros conținând oxiuri și numeroase ouă. Alte tulburări intestinale sunt mai puțin caracteristice: durerile abdominale nesistematizate pot fi întâlnite la 20% dintre pacienți. Oxiurii pot produce o
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
asociat cu o hernie inghinală la un bărbat a fost descris. Se observă uneori leziuni eczematoase ale regiunii perineale, foliculite sau dermatite bacteriene ale feselor, leziuni eritematoase papuloase perianale. În infecțiile masive, în special în perioada de depunere a ouălor, femelele de "Enterobius vermicularis" pot migra în zona vulvară, provocând o vulvovaginită pruriginoasă sau pot pătrunde în tractul urinar, provocând infecții urinare. Au fost raportate granuloame cauzate de oxiuri în vulvă. Pruritul vulvar cu o vulvovaginită este destul de frecvent, mai ales
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
perianale, în vagin, dar și în scaune sau lenjeria de corp unde ei pot fi emiși spontan sub formă de mici viermi albi, mobili, măsurând 9-12 mm în lungime, cu o parte posterioară efilată și ascuțită. Aceștia sunt, de obicei, femele adulte, iar masculii, cu lungime mai scurtă (3-5 mm), nu sunt găsiți practic niciodată. Acești paraziți care se pot recunoaște cu ochiul liber, sunt ușor de distins de un tricocefal adult (3-5 cm lungime), de o tenie (vierme plat și
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
pe marginea anală lame colante din plastic, flexibile, incasabile. Examen coproparazitologic clasic evidențiază ouăle numai într-o proporție de 5-10% din cazuri și este puțin rentabil, chiar la persoane care găzduiesc un număr mare de viermi adulți în tractul digestiv, femelele depunând ouăle lor numai la nivelul marginii anale unde ele se acumulează între pliuri. Prin metoda amprentei anale pe banda adezivă se pot detecta la un prim examen peste 50% din cazuri. Ca și în cazul altor examene coproparazitologice, repetarea
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]