8,881 matches
-
și-au confirmat participarea. Persoane importante. Prieteni de-ai mei, oameni extrem de importanți pentru fundație... — Ei, asta e, va trebui să inventezi niște scuze din partea mea. Elinor face câțiva pași spre el și văd, spre stupefacția mea, că fierbe de furie. — Luke, își dau cuvântul meu solemn că, dacă faci asta, n-am să mai vorbesc în viața mea cu tine. — Sunt total de acord. Haide, Becky. Îmi ia mâna și eu îl urmez, împiedicându-mă ușor de covor. Chipul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
accelerat și preț de o secundă am sentimentul că o să mi-o arunce în față. Apoi, cu foarte mare grijă, împăturește hârtia și o pune pe servantă. Ce e zvâcnetul ăla ușor de sub ochiul ei, emoție? E ofensată? Lividă de furie? Sau pur și simplu plină de dispreț? Nu pot deloc s-o citesc pe Elinor. Acum cred că are un rezervor uriaș sigilat de dragoste în suflet, iar în clipa imediat următoare mi se pare aceeași vacă încălțată dintotdeauna. Acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
că în vecii vecilor nu ne-am fi mutat aici. În ochii ei văd din nou acel licăr ciudat și e foarte clar că face eforturi să-și reprime orice urmă de emoție. Dar care să fie oare acea emoție? Furia pentru faptul că sunt atât de nerecunoscătoare? Supărarea că totuși Luke nu are de gând să se mute în același bloc cu ea? O parte din mine moare de curiozitate și vrea să-i dea jos masca, să-i pătrundă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
tresare. — Becky. Ce naiba... Se întoarce spre mine și eu îl strâng de braț. — Luke, te rog. Vrea să vorbească cu tine. Te rog... dă-i o șansă. Atât, o șansă. — Tu ai pus totul la cale? E livid la față de furie. M-ai adus aici dinadins? — A trebuit! Altfel n-ai fi venit. Doar cinci minute. Ascultă să vezi ce-are de spus. — Și de ce mă rog ar trebui să... — Cred cu toată tăria că trebuie neapărat să vorbiți. Luke, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
au rezistat tuturor acestor șicane, urmăriri și Împilări. Nici o răbufnire de revoltă, nici o Împotrivire, nici un act de sabotare, nici un murmur. Într-o resemnare cu soarta lor milenară, Într-o dăruire mistică a tragediei, Își purtau ca niște umbre fugărite de furii destinul lor. În care rezidii umane Își are refugiu suferința va rămâne pururi o enigmă” <endnote id=" (693, II, p. 240)"/>. Și totuși, cum se explică faptul că „frica evreului a ajuns proverbială” (În termenii lui Alecu Russo din 1840
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evreii : „jidovii săraci au năvălit și intrat În biserică, sărutându-i năsălia” <endnote id=" (143, p. 146)"/>. Este drept că, În 1803, la Iași, preotul Veniamin Costachi (viitorul mitropolit) Îi adăpostise În biserică pe evrei pentru a-i scăpa de furia pogromului declanșat În urma Învinuirii lor de practicare a omorului ritual. Similar s-au produs lucrurile la Cernăuți, În 1926, la moartea episcopului creștin Vladimir de Repta. Cu acest prilej, „comunitatea evreiască și instituțiile sale - scria ziarul Ostjüdische Zeitung - au arborat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
-lea, la Roma, „un ciclon teribil” a fost motivat de faptul că, În „Vinerea Sfântă”, „evreii din sinagogi erau pe cale să profaneze imaginea crucifixului”. Anchetând cazul, papa Benedict „Îi condamnă pe autorii acestei mârșăvii la pedeapsa capitală”. „Imediat ce fură decapitați, furia vânturilor se potoli”, consemnează un contemporan <endnote id="(93, p. 153)"/>. Pare a fi cea mai veche atestare a unei acuzații de iconocid la adresa evreilor. Două cronici din aceeași epocă, scrise În latină de doi călugări franci, vorbesc de „distrugerea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
iarna lui 1788, În urma unei vijelii distrugătoare care a surprins armata generalului Kamenski, acesta a pus să fie omorâți un evreu și (prin decapitare) mai mulți prizonieri tătari <endnote id="(363, p. 356)"/>. A fost vorba de un acces de furie sau de un act de xenocid ritual ? Bineînțeles că astfel de practici au dispărut de mult, dar nu și mentalitatea care le genera. În gândirea tradițională, străinul a continuat să fie perceput ca fiind un „venetic” inasimilabil, care - prin simpla
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
exemplu, la Roma, s-a motivat „un ciclon teribil” prin faptul că, de Paști, evreii ar fi vrut să profaneze un crucifix. Papa Benedict i-a condamnat „pe autorii acestei mârșăvii” la moarte. „Imediat ce [evreii] fură decapitați - consemnează un contemporan -, furia vânturilor se potoli” <endnote id="(93, p. 153)"/>. În aceeași epocă (circa 985), rugat de oameni să oprească ciuma care devasta orașul Sparta, monahul Nikon Metanoites i-a alungat pe toți evreii din oraș, ca o condiție preliminară producerii miracolului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
rândul său, proza torul israelian Aaron Appelfeld descrie modul cum se desfășura „vână toarea de evrei” În Bucovina interbelică, așa cum era practi cată de țăranii ucraineni : „În zilele de Paști atmosfera În sat era Încărcată de patimă. Tinerii Își descărcau furia pe evrei [...]. În ziua a doua de Paști a fost ucis stăpânul meu [evreu] În mijlocul străzii. Un ticălos s-a năpustit asupra lui și l-a Înjunghiat. [...] În fiecare an de Paști e jertfit cineva, de data asta sorții au
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
unor eroi, în orașul Dorohoi, cel mai apropiat de locul confruntărilor. Funeraliile soldatului evreu Iancu Solomon, la Dorohoi, în ziua de 1 iulie 1940 au generat o împrejurare oportună pentru militari români în trecere prin Dorohoi, pentru a-și manifesta furia împotriva unor evrei adunați în cimitirul evreiesc în acest context. Nu a fost o premeditare în situația creată, a fost doar o întâmplare nefericită, speculată ca oportunitate de militari răzleți să se răzbune pe un grup de evrei. De altfel
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
cu toții să se ascundă în casa mortuară. Soldați români din Regimentul 3 grăniceri pază Hotin, conduși de cpt.Teohari, au fost autorii crimelor săvârșite împotriva evreilor din cimitirul evreiesc la 1 iulie 1940. Au fost uciși bătrâni, femei, copii, în furia momentului, însă, cei zece soldați evrei din Regimentul 29 Infanterie din Dorohoi, care formau o gardă de onoare a armatei române la funeraliile soldatului Iancu Solomon, au fost executați, pentru că au fost duși lângă cimitirul evreiesc, puși cu fața la gardul cimitirului
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
și de a-i tempera să nu mai comită crime și jafuri. Violențele și crimele săvârșite de soldații români în retragere prin orașul Dorohoi nu au avut un caracter premeditat, organizat, acestea au fost expresii exagerate ale unor accese de furie, amplificate de dorința de a se răzbuna pentru umilințele îndurate în timpul retragerii din Hotin. De altfel, starea de spirit a soldaților din Regimentul 3 grăniceri pază a fost surprinsă în Sinteza Marelui Stat Major al Corpului grănicerilor din 2 iulie
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
trebuie atinse prin executări și schingiuiri în masă, prin intoleranțe ce s-ar răzbuna în primul rând asupra noastră și a conaționalilor noștri...”. Excesele soldaților români erau tolerate, poate pentru că nu puteau fi controlate, iar măsurile disciplinare nu puteau opri furia soldaților. Ion Antonescu avea să recunoască că era depășit de situație, afirmând că: „am fost nevoit să evacuez din Basarabia și Bucovina, pentru că din cauza oribilei lor purtări din timpul ocupației acestor pământuri românești de către ruși, populația era atât de îndârjită
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Matatias Carp care, motiva într-un anumit fel, specific evreilor, de ce nu au opus rezistență, nu s-au revoltat, ci au fost într-o „resemnare în soarta lor, într-o dăruire mistică tragediei își purtau ca niște umbre fugărite de furii destinul lor, ceea ce ne face să credem că evreii, ca nici un alt popor, au știut să găsească și fericirea în suferință. Despre numărul evreilor deportați din Dorohoi, informații avem dintr-o situație statistică făcută de conducerea Comunității din Dorohoi către
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
În perioada 1910-1911 a fost viceprimar al Iașului. Campania din 1913 l-a dus pe câmpiile Bulgariei, într-o formație sanitară a Corpului 4 Armată, an în care a avut de luptat în combaterea epidemiei de holeră ce bântuia cu furie în rândurile armatei noastre. La începutul războiului, în 1916, a fost din nou mobilizat în calitate de căpitan farmacist la o formațiune sanitară de pe front, de unde după un an a fost adus la Iași la spital, până la terminarea războiului, în anul 1918
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
fiecare dată, în planificarea viitorului sacrificăm prezentul, care, de fapt, este singurul element cu adevărat valid. Și mai rău, îi facem pe cei dragi din jur copărtași neștiutori la realizarea planului nostru virtual de viitor. De aici până la nefericire, dezamăgire, furie, până și ură, pentru noi înșine sau pentru cei din jur care nu și-au jucat rolul după plan, nu este decât un pas. Foarte des, proiectăm speranțele noastre în cei ce ne înconjoară sperăm că am găsit partenerul perfect
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
dintre torționari le-o aruncă victimelor Vă declar soț și soție , coroborată cu informația că Mustață și-a recrutat micii actori într-un orfelinat. Dacă filmul lui spune ceva, atunci spune ceva foarte simplu : copiii abandonați au în ei multă furie. Problema nu e că toată lumea știe asta e treaba artei să ia lucruri pe care, la un nivel sau altul, le știe toată lumea și să le facă iarăși noi (ceea ce e totuna cu șocante) pentru noi ; problema e că Mustață
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
din cer, și acelora care s-au unit cu El în lucrare. Neadevăruri erau răspândite pentru a-i strica influența, și în anumite momente după ce el declarase direct sfatul lui Dumnezeu, aplicând adevăruri tăioase în inimile ascultătorilor săi, o mare furie s-a aprins împotriva lui, și când a părăsit locul întâlnirii, unii l-au pândit pentru a-i lua viața... Dar îngeri ai lui Dumnezeu au fost trimiși pentru a-i apăra viața, și ei l-au condus în siguranță
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
pentru a-i lua viața... Dar îngeri ai lui Dumnezeu au fost trimiși pentru a-i apăra viața, și ei l-au condus în siguranță departe de gloata înfuriată”. Da! Întotdeauna adevărații copii ai lui Dumnezeu au avut de suferit furia celor așa ziși ,,frați” ai lor. Astfel de cuvinte ale Mărturiilor au avut darul să-mi aducă mângâiere în cele mai grele momente din viața și lucrarea mea. E.G.White spunea într-o declarație plină de durere în 1M.S.
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
o casă mai mare, cât și în special pe cumnata Maria, nevasta fratelui Costache pentru că ea, o străină, o „venetică”, cum o numea ea furioasă, a izbutit să câștige dragostea părinților ei, Ruxanda și Ion Gheorghiu. Neputând să-și reverse furia și invidia ei asupra dușmancelor, se descărca asupra lui Ghiță, bărbatu-său, pe care îl ținea de molâu și de papă lapte. Trebuie spus că mai fugise de la casa soțului, cum spunea gura satului, căutând un bărbat mai chipeș și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de generațiile care-i vor urma, care „nu vor mai râde”, o anumită lumină epocii sale de tenebrele celei care avea să vină. Privind strict cronologic, Caragiale avea drep- tate, pentru că viitorul își aruncă mereu umbrele în trecut. Zgomotul și furia „De exemplu, unii zic că nu poate fi decât o chestie economică. Pe măsură ce se înmulțesc oamenii, lupta pentru trai devine mai grea ; de aci, exces de oboseală, uzură mai repede a ener- giei : omul de astăzi se trăiește în cincizeci
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
amenință echi- librul microsocietăților divizate conflictual. Caragiale înso- țește întotdeauna un coleric cu un personaj-frână, un personaj-tampon, Brânzovenescu este însoțit de Farfuridi, Tipătescu este calmat de Zaharia Trahanache, Lache de Mache, Lefter Popescu de căpitanul de poliție și tot așa. Furia, anxietatea este îmblânzită ceea ce nu înseamnă că ea nu există. Dimpotrivă, avem o prezență hilară a anxie- tăților, sunt pline momentele și piesele de personaje care fie se declară nevricoase, fie invocă fandacsii și ipohondrii, fie au un temperament belicos
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de fascinație și repulsie.” (trad. mea, A.M.) În afirmația ei, esențială rămân asocierea fascinului și a repulsivului deopotrivă, mărci ale unui interes care iese din sfera anecdoticului pentru a ne oferi datele unei „sărbători crude” ăfête cruelleă în termenii lui Furio Jesi. Naratorul scrutează această obscuritate prin intermediul unei nopți petrecute la un hotel de provincie. Indigenul a devenit un străin, alienat total față de orice formă de originaritate, dar și față de ceea ce constituie cea mai puternică formă de prezentificare, coincidența cu cen-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
revuluție” având ca punct de reper Teatrul. Nu este teatrul cel care dă măsura pasiunilor Ziței ? Spiritul săr- bătorii cu dramatizările populare înlocuiește la Caragiale violența propriu-zisă. Numai că sărbătoarea închide în ea o altfel de violență, acceptată, convivială, unde „furia poporului” se dizolvă în gesticulația unui entuziasm îm - părtășit. „Dar, când am văzut, am zis și eu : să te ferească Dumnezeu de furia poporului !... Ce să vezi, domnule ? Steaguri, muzici, chiote, tămbălău, lucru mare, și lume, lume,... de-ți venea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]