8,005 matches
-
sentimente; mănâncă, beau, se Îmbracă, obosesc, dorm etc. Cultul divin este conceput În mod fundamental ca un serviciu pe care omul Îl aduce divinității pentru a-i satisface toate aceste nevoi „umane”. De asemenea, zei iubesc, urăsc, se Înfurie, sunt generoși, capricioșii, apatici, se tem de amestecurile celorlalți, Își reproșează aventurile, se lasă corectați, iubesc dreptatea, dar Îi depășesc limitele, sunt geloși, răzbunători, Îndurători etc. Antropomorfismul privește inclusiv diferențierea sexuală dintre zei; de fapt, această diferențiere stă la baza vieții lor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
gemeni, Însă, la fel ca În cazul N³satyaxe "Na>satya", unul este fiul unui om, Tindarxe "Tindar", iar celălalt este fiul unui zeu, Zeusxe "Zeus"; din cauza acestei asimetrii, unul ar fi fost supus morții dacă nu ar fi intervenit ajutorul generos al fratelui său. Funcția lor antică de protectori ai omului reiese din faptul că ei sunt cei care intervin pentru a-i salva pe marinari de pericolul naufragiului. Însă cei doi gemeni au suferit cea mai spectaculoasă transformare la Roma
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
OBSERVAȚIE. Sursa fanatismului este centrarea care nu a fost confruntată cu alte zări ale lumii, care nu ajunge la comparație, care nu se poate relativiza, pe scurt centrarea căreia descentrarea îi este refuzată. Eu nu pot ajunge astfel la gândul generos că în cântarul mare al lumii toate concretizările elementelor fondului intim-străin atârnă la fel și că, de aceea, ele sunt egal îndreptățite. Descentrarea nu înseamnă pierderea centrării, ci reașezarea în sistemul de limite primite cu un spor de toleranță față de
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
onoarea ei nu poate fi întinată. În cadrul Legămîntului de colonizare, evreii respectau un statut dublu. Atunci cînd erau cu familia lor manifestau toate calitățile care nu le erau de obicei atribuite de către observatorii superficiali: erau oameni de nădejde, cinstiți, ascultători, generoși, curajoși și disciplinați; odată ieșiți din acest cadru apelau adesea la tacticile subversive ale partizanilor într-un teritoriu aflat sub ocupație dușmană. În secolele XIX-XX, o fantastică explozie demografică și-a făcut apariția în rîndul evreilor, înainte de a se manifesta
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
spate cîștigă și bani, nu-i așa? S-ar putea mai curînd spune că românii dau totul și nu iau nimic în schimb". Afirmația lui a fost întîmpinată cu gesturi și exclamații de aprobare. Cumnatul spuse: Dar noi, evreii, sîntem generoși, le dăm întotdeauna ceea ce ne cer. În 1937, cînd Garda de Fier era puternică, băieții de la Cămășile Verzi au colindat pe la birouri adunînd fonduri pentru partid. Firmele evreiești le-au dat de două sau chiar de trei ori mai mulți
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
personală față de unguri. Atunci cînd aceștia au adus din Turcia trupul eroului lor național, Francisc Rákóczi, Iorga remarca: "Ungurii nu l-au uitat nici sub stăpînirea austriacă, nici acum. Acești oameni viteji și dîrji au știut să recunoască un luptător generos, care nu a renunțat la drepturile sale și nu s-a plecat în fața nimănui... Astăzi, noi, românii, ne plecăm capetele în fața sicriului lui Rákóczi; mîine vom putea vorbi din nou despre noi și ei"206. Iar atunci cînd contele Bellegarde
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
precaut, rezervat și gîndea ca om de stat în prefigurarea rolului lui Iorga și în atitudinea față de acest "instigator". Iorga spunea că "jocul politic al lui Brătianu este mai curînd abil decît frumos". Și că "Brătianu este lipsit de sinceritatea generoasă și de convingerile nobile fără de care nu poți fi un adevărat politician"14. Din păcate, politica înseamnă mai mult necesitate decît sinceritate. Iorga era prea mult ancorat în Sămănătorism . Cu toate studiile sale de istorie a românilor și de istorie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ajutorul acordat. Îi sunt Îndatorat lui Istvan Rév pentru neprețuita sa insistență ca - oricât de neplăcută ar fi experiența - să vizitez Casa Terorii din Budapesta. În New York, prietenii și colegii mei Richard Mitten, Katherine Fleming și Jerrold Seigel au fost generoși cu timpul și ideile lor. Dino Buturoviæ a avut bunăvoința să verifice ceea ce am scris despre complicatul imbroglio lingvistic din Iugoslavia. Le sunt recunoscător decanilor succesivi ai Facultății de Arte și științe din cadrul New York University - Philip Furmansky, Jess Benhabib și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de cercetare, cât și Institutului Remarque, pe care l-am Înființat pentru a Încuraja studiul Europei. Nu aș fi putut să dezvolt acest Institut - care a găzduit numeroase prelegeri și ateliere, din care am Învățat atât de mult - fără sprijinul generos și patronajul lui Yves-André Istel; și nu aș fi putut să scriu această carte În timp ce conduceam Institutul fără colaborarea răbdătoare și extrem de eficientă a directorului administrativ, Jair Kessler. Ca mulți alții, le sunt profund recunoscător, pentru prietenia și sfaturile lor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și pentru occidentalii care Întindeau o punte spre Est. Viena anului 1989 era așadar locul ideal din care să „gândești” Europa. Austria Întruchipa mulțumirea de sine a Occidentului postbelic: un stat social bine Înzestrat susținea prosperitatea capitalistă; slujbele și avantajele generos distribuite prin intermediul partidelor politice și grupurilor sociale majore garantau pacea socială; umbrela nucleară americană oferea implicit protecție și securitate externă - iar În acest timp Austria rămânea cu mândrie „neutră”. Peste Leitha și Dunăre, la numai câțiva kilometri spre est, se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
beneficii indirecte asigurate de un stat intervenționist. Securitatea socială consta În principal În asigurarea de stat - care acoperea boala, șomajul, accidentele și vicisitudinile vârstei a treia. În anii de după război, statele europene furnizau sau finanțau, mai mult sau mai puțin generos, majoritatea acestor beneficii. Diferența consta În mecanismele instituite pentru finanțarea noilor alocații publice. Unele țări colectau bani prin impozitare, asigurând Îngrijire și servicii gratuite sau În mare parte subvenționate (era cazul sistemului din Marea Britanie, care reflecta preferința vremii pentru monopolul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
medicale, iar statul le restituia apoi o mare parte din banii cheltuiți. Aceste diferențe se datorează mecanismelor de finanțare și contabilizare diferite de la o țară la alta, dar reflectă și opțiuni strategice fundamental diferite. De una singură, asigurarea socială, chiar generoasă, nu era În principiu expresia radicalismului politic - după cum am văzut, ea a fost introdusă relativ devreme chiar și de regimurile cele mai conservatoare. În schimb, sistemele complete de asistență socială sunt inerent redistributive. Caracterul lor universal și scara la care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
puțin probabil că liderii occidentali ar fi obținut termeni mai buni de la Stalin În aceste ultime luni de război, chiar dacă le-ar fi trecut prin cap să negocieze. Singura speranță a polonezilor și a celorlalți era ca Stalin să fie generos cu ei, În schimbul bunăvoinței occidentalilor. Însă aceasta era garantată; multă vreme după Înfrângerea lui Hitler, Aliații vestici au căutat cooperarea lui Stalin, nu invers. Uniunea Sovietică trebuia menținută În război Împotriva Germaniei (apoi, cum se presupunea pe atunci, Împotriva Japoniei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mergeau mână În mână cu prevestirile negre despre America 12. Statele Unite, Împreună cu noua Republică Federală Germană, erau primele expuse la violența retoricii comuniste. Era o tactică abilă. Statele Unite nu erau foarte populare În Vestul european, În ciuda (sau, pe alocuri, din cauza) generosului ajutor dat pentru reconstrucția economică a Europei. În iulie 1947, numai 38% din francezii de vârstă adultă considerau că Planul Marshall nu reprezintă o amenințare serioasă pentru independența Franței; suspiciunea față de implicarea Americii a fost alimentată În continuare de spectrul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu era foarte social-democrată. Primul șef de guvern socialist a fost cancelarul Bruno Kreisky În 1970. Deși Austria a implementat În timp măsuri și servicii sociale asociate cu sistemul social-democrat scandinav - creșe, ajutor familial, pensii de șomaj și de vârstă generoase, acces universal la educație și Îngrijire medicală, rețele de transport exemplare subvenționate de stat -, ea se deosebea de Suedia prin alocarea sistematică de posturi, fonduri și favoruri În funcție de afiliația politică. Felul În care statul austriac și resursele lui erau apropriate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
istorice - În cazul Germaniei, microprincipatele, ducatele și fiefurile ecleziastice din perioada premodernă, care Întrețineau fiecare artiști și muzicieni de curte, comandând periodic noi opere de artă. Avantajele erau considerabile. Deși timorată cultural, Germania federală postnazistă a devenit, prin instituțiile sale generos finanțate, Mecca artiștilor. Baletul din Stuttgart, Orchestra Simfonică din Berlin, Opera din Köln și alte câteva zeci de instituții mai mici - Teatrul Național din Mannheim, Teatrul de Stat din Wiesbaden etc. - ofereau locuri de muncă (nu numai un salariu, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de o noutate implacabilă. Dar tinerii, cu excepția celor mai privilegiați, simțeau că trăiesc Într-un mediu urât, apăsător, inuman și - un termen din ce În ce mai vehiculat - alienant. Nu-i de mirare că atunci când copiii bine hrăniți, bine adăpostiți și bine educați din generoasele state asistențiale europene au crescut și s-au revoltat Împotriva „sistemului”, primele semne ale exploziei s-au făcut simțite În căminele din prefabricate ale unui campus mărginaș și anost, trântit la Întâmplare Între blocuri-turn și ambuteiaje, Într-o suburbie pariziană
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aflau alte țări sărace, finanțatorii Comunității - În special Germania de Vest - puteau acoperi acest nivel de generozitate redistributivă, În schimbul căruia Grecia accepta tacit deciziile comunitare. Dar după reunificarea costisitoare a Germaniei și În fața valului de candidate nevoiașe din Europa de Est, precedentul generos al aderării țărilor mediteraneene s-a dovedit, după cum vom vedea, Împovărător și controversat. Cu cât Comunitatea Europeană se extindea, cu atât era mai greu de administrat. Unanimitatea necesară luării deciziilor În Consiliul de Miniștri interguvernamental dădea naștere unor dezbateri interminabile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
clasă de politicieni cunoscuți, aleși prin vot direct. În măsura În care „Europa” avea un țel distinctiv, strategia sa economică se baza Încă pe calculele și ambițiile anilor ’50. În ceea ce privește politica, tonul intervenționist și sigur al edictelor Comisiei Europene, Împreună cu felul autoritar și generos În care experții europeni se aplecau asupra regiunilor Îndepărtate trădau un stil de guvernare ancorat În epoca de aur a social-democrației de la Începutul anilor ’60. Cu toate eforturile lor lăudabile de a transcende deficiențele politicii naționale, oamenii care construiau „Europa
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
iunie 1982, președintele a decretat o Întoarcere la 180 de grade. Respingând sfaturile consilierilor săi mai radicali, Mitterrand a autorizat guvernul să Înghețe prețurile și salariile pe o perioadă de patru luni, să reducă din cheltuielile publice (care fuseseră mărite generos În anul precedent), să mărească impozitele, să se ocupe prioritar de stoparea inflației ( În loc să tipărească bani, cum fusese sfătuit) - adoptând astfel strategia economistului conservator Raymond Barre, al cărui „Plan” neimplementat din 1977 ar fi adus În Franța o doză de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
60% din câștigurile anuale la export numai pentru achitarea dobânzilor (deja mult reduse) la datoriile către Occident. Iugoslavia, dintotdeauna un client preferat (din 1950 până În 1964, Statele Unite au acoperit trei cincimi din deficitul anual al țării), a beneficiat de credite generoase și acorduri de stand-by pe baza unor date oficiale care nu aveau nici cea mai vagă legătură cu realitatea. În total, datoria valutară a Europei de Est a crescut de la 6,1 miliarde de dolari În 1971 la 66,1
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care guvernul britanic putea pretinde (și exact asta a făcut) că, de vreme ce au găsit azil În altă țară, Regatul Unit nu era obligat să Îi primească. Astfel, În vreme ce Germania, Austria și țările scandinave au devenit Între 1992 și 1995 gazde generoase pentru sute de mii de refugiați iugoslavi, În aceiași ani Marea Britanie a Înregistrat chiar o scădere a numărului celor care solicitau azil. Deși Washingtonul a acordat atenție evenimentelor din Balcani foarte târziu, Statele Unite s-au implicat În regiune mai serios
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pierdut În primii 20 de ani de democrație 600.000 de locuri de muncă. La apogeul recesiunii de la mijlocul anilor ’90, 44% din tinerii sub 25 de ani erau șomeri. șomajul nu era un fenomen nou. și, având În vedere generoasa rețea de asistență socială din majoritatea țărilor UE, impactul economic al șomajului asupra indivizilor și a comunităților nu se compara cu ravagiile perioadei interbelice (consecințele psihologice sunt cu totul altceva). Dar costurile sociale ale dereglărilor economice din ultimii ani ai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
jargonul vremii, al căror număr explodase În urma războaielor iugoslave), dar și ai muncitorilor imigranți din Asia Centrală și de Sud-Est, Orientul Mijlociu și Africa, mulți dintre ei ilegali. În Germania, a cărei politică față de azilanți era (și rămâne) de departe cea mai generoasă din Europa 22, dar unde e foarte greu pentru imigranți să obțină cetățenia, se estima că la sfârșitul secolului existau cinci milioane de astfel de oameni. La Începutul noului secol, majoritatea cererilor de azil În Germania veneau din Irak, Turcia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
continent: PNB nu amenința să câștige un loc În parlament. Însă, cum preocupările sale păreau să reflecte (conform sondajelor de opinie) neliniști generalizate, dreapta conservatoare a reușit să-l Împingă pe Tony Blair spre Înăsprirea măsurilor, și așa nu prea generoase, față de potențialii imigranți și refugiați. Este revelator pentru atmosfera vremii faptul că un guvern al noilor laburiști, care dețineau o covârșitoare majoritate parlamentară și 11 milioane de simpatizanți la alegerile din 2001, a fost șantajat să răspundă astfel la propaganda
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]