8,040 matches
-
și nu-l vor răpune pisicile care scuipă și zgârâie! De altfel, nu l-au răpus și nu-l vor răpune nici măcar cei cât de cât comparabili ca valoare și forță cu el. Pentru că nu putem spune că nu are inamici și dintre cei de un calibru mai apropiat de al său. Dorin Popa: Mă bucur să constat că-ți păstrezi opiniile. Cu mai bine de 12 ani în urmă, la Casa Pogor, când amândoi l-am prezentat pe Nicolae Breban
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Ce-mi displace la el este un anume populism de care nu se poate despărți nici politica, nici presa băștinașă. CTP seamănă enorm cu Băsescu din acest punct de vedere, doar din acesta, și, poate, din acest motiv sunt și inamici. La majoritatea politrucilor și jurnaliștilor, populismul, chiar demagogia sunt ca niște cămăși pe care le îmbracă pentru respectivele roluri. Ei bine, la ei doi e chiar pielea. De aici provine efectul de naturalețe. Cam la fel era și candidatul Simirad
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
la percepția transcendentă asupra omului. Suveranitatea poporului era sursa puterii și instanța supremă 60. Din această perspectivă, catolicii se aflau sub presiunea a două tabere: pe de-o parte, noile curente politice care negau transcendența și vedeau în Biserică un inamic de învins, deoarece avusese un rol esențial în regimul anterior; pe de alta, un sistem monarhic aflat într-un declin accelerat, care căuta în Biserică un aliat pentru a-și recăpăta puterea și autoritatea. De fapt, exista o neînțelegere cu privire la
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
semn de slăbiciune a propriei credințe și trebuia evitată, urmând exemplul reprezentanților Bisericii, care nu i-au elogiat pe cei ce au atacat credința 79. Nu puteau să fie lăudate instituțiile, societățile sau congresele care erau inițiate și organizate de către "inamicii religiei" sau care aveau statute și programe ce se opuneau în totalitate sau parțial, vreunei legi divine sau bisericești. Această interdicție nu a fost considerată suficientă 80, deși unele organizații aveau statute și programe acceptabile, însă prin modul de funcționare
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
doar dacă era dezvăluit faptul că prin scop, promovare, mod de organizare și consecințe, evenimentele în cauză erau infame și nedrepte față de Sfânta Religie și Biserică 81. Un asemenea comportament era considerat necesar, deși catolicii puteau fi catalogați astfel drept "inamici ai patriei". Nu erau detaliate "nelegiuirile deșănțate", chiar dacă cititorii le găseau în alte ziare ce și atrăgeau în acest fel un public numeros. "Ziarul catolic trebuia să fie catolic din toate punctele de vedere și deoarece era necesară evitarea oricărei
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Austria, Franța și Germania 384. În august 1916, în urma hotărârii intrării României în război de partea Antantei, Guvernul Brătianu a dispus arestarea preventivă a unui grup de preoți din arhidieceza de București, pe motiv că erau "supuși străini" și "potențiali inamici" ordin ce a dus la suspendarea forțată a apariției revistei 385. Printre cei închiși s-au numărat și protopopul Ioan Bălan și Monseniorul Auner. O consecință imediată a acestei măsuri a fost faptul că numărul trei pe anul 1916 al
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
la Roma de către Bonifaciu al VIII lea. 477 Dănuț Doboș, "Colaborarea episcopului Anton Durcovivi la revista Jugendfreund (1921-1924)", în Pro Memoria, nr. 3, București, 2004, p. 105. 478 În acel moment, Anton Durcovici se afla "internat" la Galați, în calitate de "presupus inamic", după arestarea de către Siguranță (alături de alți preoți catolici), în ziua intrării României în război. 479 D. Doboș, A. Despinescu, Episcopul Anton Durcovici. O viață închinată lui Dumnezeu și Bisericii, Editura Sapietia, Iași, 2002, p. 44. 480 Unul dintre evenimentele prezentate
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
această lume războinică. Alte cărți, în special cărțile profetice și sapiențiale, dar și unele pagini ale Pentateuhului, vor arăta că Dumnezeu poartă război nu împotriva persoanele sau popoarelor, ci mai degrabă împotriva răului ce ia atâtea forme în societate, un inamic mult mai dificil de înfrânt decât armata cananeeană. Capitolul 6 David și Solomon. Mari regi sau mici fondatori locali? I. Cartea Judecătorilor După Cartea lui Iosue, luăm acum în considerație Cartea Judecătorilor. Situația descrisă în această ultimă carte este adesea
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
important ca viața însăși. Dușmanii și detractorii îl invidiau; temperamentul și stilul său caustic induceau doar complexe de inferioritate. Mai mult, spunea (poate fără să se refere neapărat la el însuși): "Un uriaș în țara Piticilor este considerat drept un inamic public"102. Unii au susținut că Iorga nu-și scria singur cărțile. Firește că avea asistenți care îl ajutau în cercetările sale, secretari și secretare. Orice om de talia sa ar fi avut așa ceva, dar stilul său extrem de individualist exclude
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
prea mult asupra personalităților; succesiunea evenimentelor mă interesează mult mai mult, ceea ce e firesc pentru un istoric"118. Temperamentul său violent era un izvor în plus de necazuri. În politică, reacțiile violente duc la ispășiri la fel de mari ca și inconsecvențele. Inamicii politici ai lui Iorga l-au criticat pentru temperamentul său romantic și violent. Liderul populist G. Ibrăileanu afirma că Iorga are "sensibilitatea unei femei"119, iar criticul literar Sanielevici îl numea "o femeie cultă înzestrată cu sensibilitate." Dezbaterile publicate ale
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
greu să-l faci popular pe un austriac în România"11, a răspuns aceasta. Contele Czernin și-a dat seama că Regina Maria va fi cea care îl va domina pe Regele Ferdinand; mai mult, că aceasta va fi un inamic redutabil. Regina a luptat permanent pentru ca România să intre în război de partea Aliaților. Cîteva cuvinte acum despre primul-ministru Ionel Brătianu, fiul unuia dintre ctitorii României moderne, și despre relațiile dintre el și Iorga. Iorga și-a exprimat de nenumărate
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
alcătuită din țărani. Cominternul i-a impus Partidului Comunist Român o platformă care prevedea autodeterminarea pentru Transilvania, Basarabia, Dobrogea și Bucovina, adică dezmembrarea României Mari. Acest lucru le-a dovedit multor români faptul că URSS-ul era tot Rusia și inamicul național numărul unu. În ciuda disperatei situații economice și sociale, comuniștii nu puteau beneficia de popularitatea de care se bucurau în Serbia, Grecia și chiar și în Bulgria. În 1924, guvernul a scos în afara legii Partidul Comunist. Nu prea mulți etnici
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
De Gaulles iubea mai mult Franța decît pe francezi. Opoziția lui Iorga față de antisemitism a dus la ruptura lui de studenții români și la apariția "Noului naționalism". Într-adevăr, poziția lui în chestiunea evreiască și ruptura de Cuza au devenit inamicul lui101. În antisemitismul lui, Cuza manifestase o consecvență condamnabilă, neobișnuită în România interbelică. Din momentul în care evreilor li se acordase cetățenia, Cuza devenise și mai obsedat de antisemitismul său102. Asimilarea evreilor continua să fie pentru un antisemit doctrinar un
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
rezista tentației de a acumula capital politic prin intermediul acestor bîrfe 139. Dat fiind faptul că Bucureștiul și politicienii lor erau atît de corupți, orice era credibil. Iorga era total diferit de ei. Dar de ce să fi acceptat Brătianu, Cuza, alți inamici politici și corpul studențesc radicalizat, cu moralitatea (și sărăcia) lui la limită adevărul? Nu era mai convenabil să declare că "Învățătorul națiunii", "Apostolul" (fostul "Apostol") era în solda lui Blank? Bursa bucureșteană de bîrfe a început să împrăștie povești și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în România și, firește, la Văleni. Congresele Internaționale de Istorie și-au reluat activitatea în aprilie 1929, la Bruxelles, cu amenințarea războiului planînd încă în aer. Au participat numai istoricii țărilor învingătoare (Congresul s-a desfășurat, remarca Iorga, "fără participarea inamicilor noștri")152. Iorga a ținut o conferință despre "România dunăreană și barbarul secol al șaselea" și despre elementele trace ale artei populare românești. Următorul Congres Internațional de Istorie a avut loc în august 1928, la Oslo. Iorga s-a întîlnit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Dar lupta fără să vrea în cadrul structurii și totodată (după cît se părea, din păcate) întru apărarea unui rege și a unui regim discreditat. Iorga a adoptat o poziție lipsită de orice echivoc împotriva stîngii, pe care o identifica cu inamicul național numărul unu. Dar a trebuit să ia poziție împotriva unui atac mult mai agresiv din partea dreptei radicale. În timpul acestui ultim deceniu al vieții sale a depus Iorga cele mai supraomenești eforturi pentru apărarea României, luînd atitudine împotriva nazismului și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
30, au existat destule manifestări de sprijinire a URSSului și a stalinismului a unor astfel de evrei disperați, un sprijin cu atît mai prost orientat cu cît a fost trecător. Simpatia față de comunismul instaurat în Rusia (care era în continuare inamicul național numărul unu pentru majoritatea românilor) era în detrimentul relațiilor româno-evreiești. Nu trebuie să subestimăm ura, frica și suspiciunea românilor față de Rusia. Să ne amintim de ostilitatea inflexibilă a lui Iorga. Românii (inclusiv Iorga) nu acceptau să se angajeze de bunăvoie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
alt istoric-politician naționalist îi dădea o replică lui Iorga ca un ecou, ca într-un dialog: Șefii care se află de mulți ani în fruntea armatei franceze au format un guvern. Guvernul acesta, constatînd înfrîngerea armatelor noastre, a intrat în legătură cu inamicul pentru a pune capăt luptei... Dar a fost oare spus ultimul cuvînt? Speranța trebuie oare să dispară? Este oare înfrîngerea definitivă? Nu!... Orice s-ar întîmpla, flacăra rezistenței franceze nu trebuie să se stingă și nu se va stinge!... Franța
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de vedere al lui Iorga (atît de profund rănit în mîndria sa națională și de negarea dreptului la autodeterminare al majorității românești), totul se reducea la furia față de lipsa de loialitate a evreilor și de preferarea unui comunism instituit de inamicul național numărul unu. Iorga a susținut întotdeauna că românii au "drepturi organice", în timp ce evreii nu au "nici un drept organic". Orice minoritate are drepturi proporționale cu loialitatea ei. Astfel că, dat fiind temperamentul său, a condamnat nu o dată în editorialele lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ea poate fi justificată pe baza dreptății și a trecutului"53, comenta ziarul. Aceste crime legionare constituiau o linie de demarcație în istoria Statului Național Legionar. Paralel cu radicalizarea permanentă a revoluției sociale susținută de Legiune, ele au oferit soluția inamicilor Legiunii. Legionarii plănuiau nelegiuiri și mai mari, mai ales cu ocazia Anului Nou, în care Statul Național Legionar urma să intre "purificat de trecutul putred". Sub impactul acestei perspective, vechiul regim și-a strîns rîndurile. El era alcătuit din burghezie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
istoricului Iorga). Drept urmare, cele mai grave erori pe care le-a comis Iorga sînt de domeniul criticii literare. Orice îi mirosea lui a curent modern era respins cu violență. Protagoniștii curentelor literare moderne erau persecutați de el, fiind considerați drept inamici publici nu numai ai naționalismului său cultural, ci și ai României. Critica literară sau istoriile literare ale lui Iorga care tratează subiecte ulterioare Junimii sînt lipsite de valoare. Ne aflăm astfel în fața unui rezultat stupefiant: același Iorga pentru care literatura
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
-i duce pe oameni acolo. La o lună de la capitularea Germaniei, din cei 1,2 milioane de francezi aflați acolo În mai 1945, numai 40.550 nu ajunseseră Încă În Franța. Italienii au trebuit să aștepte mai mult, ca foști inamici și pentru că guvernul italian nu avea un plan concret de repatriere a propriilor cetățeni. Dar s-au Întors toți Înainte de 1947. În Est Însă, existau două complicații majore. Unele persoane strămutate din estul Europei erau, tehnic vorbind, apatride: nu aveau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
trăiseră niciodată În URSS au fost adunați de trupele britanice sau americane și Împinși (uneori chiar la propriu) peste graniță, În brațele NKVD7. Odată ajunși pe mâinile sovieticilor, ei au Îngroșat rândurile celorlalți repatriați, alături de unguri, germani și alți foști inamici. Armata Roșie i-a deportat În masă În est. Până În 1953, au fost repatriați 5.500.000 de cetățeni sovietici. O cincime au fost Împușcați sau expediați În Gulag. Mult mai mulți au fost trimiși direct În Siberia sau Încorporați
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a urmat a facilitat și a legitimat urmărirea obiectivelor politice și a antagonismelor de dinainte de război, cu mijloace noi și violente. Ocupanții nu erau neutri, desigur. În general, ei s-au alăturat unei facțiuni din statul ocupat, luptând Împotriva unui inamic comun. Astfel, o grupare politică sau o minoritate etnică dezavantajată În viața politică pe timp de pace au putut exploata noile circumstanțe, pentru a-și regla conturile pe plan local. Germanii au mobilizat și au exploatat prompt aceste disensiuni, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
costuri umane. Impactul postbelic al acestor războaie civile europene a fost imens. În primul rând, ele indicau faptul că războiul nu s-a terminat În Europa În 1945, odată cu plecarea germanilor: un atribut traumatizant al războiului civil este faptul că inamicul, chiar și Învins, rămâne pe loc - și, odată cu el, amintirea conflictului. Dar luptele fratricide din acești ani au mai avut un efect. Combinate cu brutalitatea fără precedent a naziștilor și, mai târziu, cu ocupația sovietică, ele au erodat Însăși structura
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]