8,512 matches
-
un element important ce interacționează cu toate celelalte, fiind de natură să modifice comportamentul decidentului. În literatura de până acum, accentul cădea pe tehnicile de decizie. După luarea deciziei, incertitudinea nu mai era considerată un parametru important al dinamicii sistemului. Incertitudinea rămasă însă din procesul decizional creează probleme specifice, generând activități orientate spre soluționarea lor. Modelul clasic al raționalității, prin natura sa, făcea complet abstracție de procesele extracognitive, sociale și psihologice, care acompaniază decizia. Acestea apăreau mai mult ca un substrat
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Modelul clasic al raționalității, prin natura sa, făcea complet abstracție de procesele extracognitive, sociale și psihologice, care acompaniază decizia. Acestea apăreau mai mult ca un substrat neutru al deciziei. Modelul dezvoltat aici, dimpotrivă, consideră procesele psihologice și sociale generate de incertitudine ca parte componentă structurală a procesului de decizie. În realitate, decidentul nu poate ignora faptul că activitatea sa decizională este înconjurată de o incertitudine structurală persistentă. Conștiința acestui fapt este de natură să modifice sensibil comportamentul său. Surprinzător este însă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
un substrat neutru al deciziei. Modelul dezvoltat aici, dimpotrivă, consideră procesele psihologice și sociale generate de incertitudine ca parte componentă structurală a procesului de decizie. În realitate, decidentul nu poate ignora faptul că activitatea sa decizională este înconjurată de o incertitudine structurală persistentă. Conștiința acestui fapt este de natură să modifice sensibil comportamentul său. Surprinzător este însă că efectele complexe ale incertitudinii au fost extrem de puțin considerate într-un mod sistematic. Câteva precizări sunt însă necesare. Modelul deciziei în incertitudine nu
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a procesului de decizie. În realitate, decidentul nu poate ignora faptul că activitatea sa decizională este înconjurată de o incertitudine structurală persistentă. Conștiința acestui fapt este de natură să modifice sensibil comportamentul său. Surprinzător este însă că efectele complexe ale incertitudinii au fost extrem de puțin considerate într-un mod sistematic. Câteva precizări sunt însă necesare. Modelul deciziei în incertitudine nu este încă suficient de cristalizat în literatura de specialitate. Elaborări parțiale și fragmentare pot fi însă tot mai des întâlnite în
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
o incertitudine structurală persistentă. Conștiința acestui fapt este de natură să modifice sensibil comportamentul său. Surprinzător este însă că efectele complexe ale incertitudinii au fost extrem de puțin considerate într-un mod sistematic. Câteva precizări sunt însă necesare. Modelul deciziei în incertitudine nu este încă suficient de cristalizat în literatura de specialitate. Elaborări parțiale și fragmentare pot fi însă tot mai des întâlnite în diferitele discipline sociale și umane ce au abordat procese decizionale în diferite contexte parțiale. În fine, modelul deciziei
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
este încă suficient de cristalizat în literatura de specialitate. Elaborări parțiale și fragmentare pot fi însă tot mai des întâlnite în diferitele discipline sociale și umane ce au abordat procese decizionale în diferite contexte parțiale. În fine, modelul deciziei în incertitudine persistentă are în primul rând o finalitate descriptiv-explicativă. El este orientat spre identificarea particularităților comportamentului real al decidentului în condiții reale de decizie. Din acest punct de vedere, el prezintă un avantaj important: face inteligibilă o mulțime de caracteristici ale
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
slab conectate: paradigma raționalității și paradigma explicației sociologice prin determinanți obiectivi, Acest model al deciziei prezintă totodată și o funcție normativă. Dacă partea de „calcul” a deciziei este oferită de modelul analitic, modelul prezentat aici oferă instrumentele înfruntării raționale a incertitudinii persistente. Modelul cibernetictc "Modelul cibernetic" Cibernetica a pus în evidență un mod alternativ de rezolvare a problemelor de către sistemele finaliste, în raport cu modul decizional. Ceea ce a făcut ca cibernetica să fie interesantă pentru științele sociale și umane este observația că realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Individul care este purtătorul celei mai bune mutații poate avea ghinionul să se întâlnească nas în nas cu cel mai mare dușman al său, care îl va înghiți fără nici un scrupul. • În modelul cibernetic, nefiind implicată în nici un fel decizia, incertitudinea nu există ca stare a sistemului. Mecanismele spontane nu sunt caracterizate prin incertitudine, spre deosebire de cele decizionale. • Modelul decizional prezintă o serie de avantaje principiale decisive în raport cu modelul cibernetic. În primul rând, el caută să identifice activ soluțiile posibile, nerezumându-se
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
întâlnească nas în nas cu cel mai mare dușman al său, care îl va înghiți fără nici un scrupul. • În modelul cibernetic, nefiind implicată în nici un fel decizia, incertitudinea nu există ca stare a sistemului. Mecanismele spontane nu sunt caracterizate prin incertitudine, spre deosebire de cele decizionale. • Modelul decizional prezintă o serie de avantaje principiale decisive în raport cu modelul cibernetic. În primul rând, el caută să identifice activ soluțiile posibile, nerezumându-se la posibilitățile ce apar mai mult sau mai puțin întâmplător. În al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
catastrofe, în timp ce feedbackul cibernetic este un selector cu un grad ridicat de exactitate. În al doilea rând, nepresupunând pentru funcționarea sa cunoștințe decât într-un sens limitat, el poate funcționa eficient și la niveluri scăzute de cunoaștere. În fine, lipsa incertitudinii reprezintă de asemenea un avantaj important al mecanismului cibernetic, în condițiile în care nu există mijloace eficace de a-i face față. Dacă evoluția comportamentului uman este caracterizată, în general, prin înlocuirea mecanismelor de tip cibernetic, spontane, cu mecanisme de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
este însă să se considere aceste două mari tipuri de modele drept alternative reale. Există mecanisme de tip cibernetic, după cum există și mecanisme de tip decizional. Ele se întrepătrund, se completează reciproc, unul putând fi dominant. Strategii de decizie în incertitudine persistentătc "Strategii de decizie în incertitudine persistentă" PROPOZIȚIA 2.1.: În condiții de incertitudine persistentă, decidentul are de înfruntat două probleme distincte: cum să ia o decizie suficient de bună în condiții de cunoaștere cronic incompletă și nesigură și cum
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
două mari tipuri de modele drept alternative reale. Există mecanisme de tip cibernetic, după cum există și mecanisme de tip decizional. Ele se întrepătrund, se completează reciproc, unul putând fi dominant. Strategii de decizie în incertitudine persistentătc "Strategii de decizie în incertitudine persistentă" PROPOZIȚIA 2.1.: În condiții de incertitudine persistentă, decidentul are de înfruntat două probleme distincte: cum să ia o decizie suficient de bună în condiții de cunoaștere cronic incompletă și nesigură și cum să facă față surplusului de incertitudine
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Există mecanisme de tip cibernetic, după cum există și mecanisme de tip decizional. Ele se întrepătrund, se completează reciproc, unul putând fi dominant. Strategii de decizie în incertitudine persistentătc "Strategii de decizie în incertitudine persistentă" PROPOZIȚIA 2.1.: În condiții de incertitudine persistentă, decidentul are de înfruntat două probleme distincte: cum să ia o decizie suficient de bună în condiții de cunoaștere cronic incompletă și nesigură și cum să facă față surplusului de incertitudine care îi afectează negativ propria funcționare. După o
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
incertitudine persistentă" PROPOZIȚIA 2.1.: În condiții de incertitudine persistentă, decidentul are de înfruntat două probleme distincte: cum să ia o decizie suficient de bună în condiții de cunoaștere cronic incompletă și nesigură și cum să facă față surplusului de incertitudine care îi afectează negativ propria funcționare. După o primă încercare de reducere prin activități cognitive a incertitudinii, decidentul se găsește în fața unei cantități apreciabile de incertitudine pe care nu o mai poate trata cu mijloace cognitive și îi face dificilă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cum să ia o decizie suficient de bună în condiții de cunoaștere cronic incompletă și nesigură și cum să facă față surplusului de incertitudine care îi afectează negativ propria funcționare. După o primă încercare de reducere prin activități cognitive a incertitudinii, decidentul se găsește în fața unei cantități apreciabile de incertitudine pe care nu o mai poate trata cu mijloace cognitive și îi face dificilă decizia, fiind în același timp responsabilă de perturbări importante în funcționarea sa. Din acest motiv, el este
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
condiții de cunoaștere cronic incompletă și nesigură și cum să facă față surplusului de incertitudine care îi afectează negativ propria funcționare. După o primă încercare de reducere prin activități cognitive a incertitudinii, decidentul se găsește în fața unei cantități apreciabile de incertitudine pe care nu o mai poate trata cu mijloace cognitive și îi face dificilă decizia, fiind în același timp responsabilă de perturbări importante în funcționarea sa. Din acest motiv, el este forțat să dezvolte activități de minimizare a consecințelor disfuncționale
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
îi face dificilă decizia, fiind în același timp responsabilă de perturbări importante în funcționarea sa. Din acest motiv, el este forțat să dezvolte activități de minimizare a consecințelor disfuncționale ale acesteia, să încerce chiar să absoarbă cât mai mult din incertitudinea în exces prin mijloace extracognitive. Rezolvarea acestor două probleme nu este absolut separată, soluțiile lor interacționând. Teoriile deciziei, atât cele clasice, cât și cele actuale, își concentrează atenția asupra primei probleme. Cea de-a doua - tratarea incertitudinii în exces - este
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mai mult din incertitudinea în exces prin mijloace extracognitive. Rezolvarea acestor două probleme nu este absolut separată, soluțiile lor interacționând. Teoriile deciziei, atât cele clasice, cât și cele actuale, își concentrează atenția asupra primei probleme. Cea de-a doua - tratarea incertitudinii în exces - este practic ignorată. Tacit, ea pare să fie considerată o problemă exterioară deciziei și deci nerelevantă pentru aceasta. În fapt, așa cum voi încerca să argumentez pe larg, ea este o parte organică a procesului, determinând într-o mare
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ea este o parte organică a procesului, determinând într-o mare măsură desfășurarea acestuia. Două tipuri de strategiitc "Două tipuri de strategii" În teoriile normative ale deciziei există presupoziția tacită că singurul mod rațional de decizie, indiferent de gradul de incertitudine, este cel prescris de modelulanalitic. Am văzut însă că, în condiții de incertitudine persistentă, modelul analitic impune exigențe care nu pot fi satisfăcute. În condiții de incertitudine persistentă, sistemele au la dispoziție două strategii de decizie structural distincte: strategia optimalității
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
acestuia. Două tipuri de strategiitc "Două tipuri de strategii" În teoriile normative ale deciziei există presupoziția tacită că singurul mod rațional de decizie, indiferent de gradul de incertitudine, este cel prescris de modelulanalitic. Am văzut însă că, în condiții de incertitudine persistentă, modelul analitic impune exigențe care nu pot fi satisfăcute. În condiții de incertitudine persistentă, sistemele au la dispoziție două strategii de decizie structural distincte: strategia optimalității tendențiale și strategia satisfăcătorului. Strategia optimalității tendențiale. Modelul analitic se caracterizează prin încercarea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
există presupoziția tacită că singurul mod rațional de decizie, indiferent de gradul de incertitudine, este cel prescris de modelulanalitic. Am văzut însă că, în condiții de incertitudine persistentă, modelul analitic impune exigențe care nu pot fi satisfăcute. În condiții de incertitudine persistentă, sistemele au la dispoziție două strategii de decizie structural distincte: strategia optimalității tendențiale și strategia satisfăcătorului. Strategia optimalității tendențiale. Modelul analitic se caracterizează prin încercarea de a integra toate cunoștințele existente într-un proces decizional coerent care să ducă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
coerent care să ducă la identificarea celei mai bune soluții. Fiecare fază a procesului decizional este parcursă integral: definirea problemei, explorarea alternativelor, evaluarea lor, alegerea uneia din ele. Dacă modelul analitic nu poate fi aplicat ca atare în condițiile unei incertitudini persistente, este posibilă însă utilizarea unei variante modificate a lui pe care am numit-o aici strategia optimalității tendențiale. PROPOZIȚIA 2.2.: Strategia optimalității tendențiale se caracterizează prin aplicarea tehnicilor analitice de decizie la o imagine cognitivă provizoriu structurată; incertitudinea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
incertitudini persistente, este posibilă însă utilizarea unei variante modificate a lui pe care am numit-o aici strategia optimalității tendențiale. PROPOZIȚIA 2.2.: Strategia optimalității tendențiale se caracterizează prin aplicarea tehnicilor analitice de decizie la o imagine cognitivă provizoriu structurată; incertitudinea deciziei este asumată explicit, procesul decizional menținându-se deschis la reconsiderare. Strategia optimalității tendențiale este caracterizată prin următoarele trăsături distinctive: a) Se fac o serie de presupoziții, asumate explicit ca incerte, asupra unor evenimente, consecințe, asupra corectitudinii unor cunoștințe și
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
aplicate metodele calculului rațional. c) Se asumă caracterul incert al deciziei luate pe baza acestui calcul. Chiar la nivelul cunoștințelor existente, o altă structurare a imaginii cognitive ar fi putut duce la o altă decizie. Acest punct este deosebit de important. Incertitudinea specifică acestei proceduri nu se referă numai la „viitor”: s-ar putea să apară noi cunoștințe în lumina cărora va fi preferabilă o altă decizie. Ea se referă și la „prezent”: în perspectiva actualelor cunoștințe, dar cu alte presupoziții adăugate
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
aceste condiții asigură doar o optimalitate tendențială, nu efectivă. Ele sunt orientate spre identificarea soluției optime, dar rezultatele rămân mereu incerte, înalt discutabile, nu datorită calculului rațional propriu-zis, ci din cauza presupozițiilor pe care se întemeiază acesta. d) Se menține, din cauza incertitudinii asumate, caracterul deschis, revizuibilaldeciziei luate. Noile informații și cunoștințe acumulate ulterior, cât și presupozițiile făcute, dar confruntate cu realitatea acțiunii, sunt utilizate pentru a reface, pe o bază mai bună, decizia. e) Procesul decizional are un caracter iterativ. El este
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]