9,213 matches
-
Oltenița și la Tutrakan în 1995. În ultima perioadă l-a pasionat poezia, care reprezintă al doilea hobby al său. Abordează o tematică diversă, de la Poeme cu gust amar inspirate de cotidianul post-decembrist, la poezii în care satira, umorul și ironia se îmbină armonios. Îl recomandăm ca poet în devenire.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93378]
-
regret la oglinzile care îl arătau exact așa cum îl vedea Czinczar. Un tânăr zvelt, cu un chip alb și efeminat și ei bine... nu avea ce-i face. Czinczar se schimbă din nou la față. Brusc, i se putu citi ironia pe chip. - Vorbesc - întrebă politicos - cu lord Clane Linn? Nu e nici o greșeală? Clane nu putu ignora introducerea. - Nu e nici o greșeală la mijloc - spuse liniștit. Am intrat în Linn pentru simplul motiv de a-ți vorbi, în timp ce se desfășoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
în mass media. Cărțile lansate de losif Sava au avut succes de librărie. Chiar și cele mediocre. "M-ai văzut pe Antenă?" m-a abordat fostul coleg, Genosse. "Nu dau bine pe post?" "Mai bine decît Breban", i-am răspuns. Ironia n-a prins-o. Și da, un dialog ar clarifica multe. Nu poți schimba trecutul, dar poți schimba ce se gîndește despre trecut. Mă las dusă spre mașina reporterei, un Tico galben ca o ciupercă. O dirijez spre strada "Trompeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fie păstrate. S-a pierdut și ce avea mai de preț: cartea poștală de la Enescu. Echivala cu recunoașterea ca mare pianist. După un an de anchete (vindea în talcioc tot ce putea de prin casă, radioul chiar), a fost reîncadrat. Ironia soartei (ah, micile ironii, tare-i mai plac soartei micile ironii) a făcut ca tocmai cînd credea că a reușit, în fine, tocmai atunci să fie desființat Conservatorul. De același om cu frică (și cu iubire) de Stalin. După ispravă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pierdut și ce avea mai de preț: cartea poștală de la Enescu. Echivala cu recunoașterea ca mare pianist. După un an de anchete (vindea în talcioc tot ce putea de prin casă, radioul chiar), a fost reîncadrat. Ironia soartei (ah, micile ironii, tare-i mai plac soartei micile ironii) a făcut ca tocmai cînd credea că a reușit, în fine, tocmai atunci să fie desființat Conservatorul. De același om cu frică (și cu iubire) de Stalin. După ispravă, s-a retras peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cartea poștală de la Enescu. Echivala cu recunoașterea ca mare pianist. După un an de anchete (vindea în talcioc tot ce putea de prin casă, radioul chiar), a fost reîncadrat. Ironia soartei (ah, micile ironii, tare-i mai plac soartei micile ironii) a făcut ca tocmai cînd credea că a reușit, în fine, tocmai atunci să fie desființat Conservatorul. De același om cu frică (și cu iubire) de Stalin. După ispravă, s-a retras peste ocean. A emigrat în America. Stricăciunea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
complot contra statului și trădare". Pe Iuliu Maniu mort l-au tîrît într-un sac, pe scările închisorii. O știu dintr-o carte a dumneavoastră. La proces, Pătrășcanu avea un picior amputat din cauza torturilor. Ce nu știi e o mică ironie a sorții: Titel Petrescu a fost închis pentru o scrisoare plastografiată. Judecătorul de instrucție a constatat faptul și l-a adus la cunoștința lui Pătrășcanu. Ministrul Justiției l-a presat să acopere falsul probei. Ca, pe urmă, să fie acuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lui A. Toma că volumul (în piele de căprioară, pe hîrtie cretată) îi pare o batistă cu muci uscați. "Coane Victorache, rîdea Iordan de tata se ironizau civilizat, cordial, cu afecțiune; mi-e dor de felul cum se tachinau, de ironia blîndă a tatei; Iordan era mai tranșant, avea replica mai tăioasă coane Victorache, mata ai fost la tinerețe sensibilizat de Weltschmerz. Le-ai plîns de milă vitelor de povară". "Ce vrei, Iordan. Proletarii au ajuns la dictatură. Ei conduc, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Un individ care gîndește că numai el, unul, e important (comunitatea ducă-se, cum să se sacrifice el pentru comunitate? "Bye-bye, Society !"), individul ăsta calcă fără păs în picioare legea, morala și pe Dumnezeu, dacă-i cășună pe el! Mica ironie (ah, micile ei ironii cotidiene!) a sorții face să dropez chiar peste talk-show-ul lui Antofiță. Chicotelile despre rîul-ramul care ne-ar fi fost doar nouă prieteni, plus ticul verbal " Am înțe'es!" mă scîrbesc. N-a înțeles nimica fostul utecel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
că numai el, unul, e important (comunitatea ducă-se, cum să se sacrifice el pentru comunitate? "Bye-bye, Society !"), individul ăsta calcă fără păs în picioare legea, morala și pe Dumnezeu, dacă-i cășună pe el! Mica ironie (ah, micile ei ironii cotidiene!) a sorții face să dropez chiar peste talk-show-ul lui Antofiță. Chicotelile despre rîul-ramul care ne-ar fi fost doar nouă prieteni, plus ticul verbal " Am înțe'es!" mă scîrbesc. N-a înțeles nimica fostul utecel. Cred cu înverșunare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și-mi arăta o porcărioară de satyr priaptic, din praf de oase. "Nu-i mirobolant?" se extazia Brăduț. Microbolant da, era. Lui și Turnul Eiffel i se părea penisul lui Hercule. Se topea. Părțile emoționale erau hămesite după Patrick. Micile ironii ale vieții. Tatăl trecea din femeie în femeie, ca Ulise dintr-o insulă în alta. Pe fiul cu soartă sexuală opusă îl obseda un mire neîngăduit, nepermis: ex-stripperul ultra-potent. Le auzeam jocurile nopții. Brăduț cerșind mîngîieri, cerîndu-i să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
din e, în euristică. Așadar, se ilustrase un număr cu sculptură în lemn. Redactorul de arte, Lucian Foișor, scria despre aceeași sculptură. Aprecia îndemînarea bardei, simbolica grea, gîlgîirea materiei fruste, făcînd trimitere la "capul de lemn de la pagina întîi". Mica ironie a sorții (ajutată de "partinitatea" lui Leandru) a făcut ca fotografia sculpturii să se schimbe cu poza lui Ceașcă. Aceea cu ambele urechi la vedere. Corectura n-a intervenit întru corijare, așa că sintagma "capul de lemn" de la "a-ntîia" i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
carte? Dracu' știe. Da' dacă nu știe? Îmi păzeam pe mine costumul de baie "ca pe-un lăcaș de muze", cum ironiza Iordan. Să-mi țină acoperiți sînii, "prea mari pentru modelling". Degeaba am înțeles în timpul din urmă că veșnica ironie era armura de sticlă a lui Iordan. Energia erotică scădea, se epuiza. Măcar să-mi fi spus: nu e din cauza ta. Dimpotrivă: "Ce marmoră neagră, funerară am în brațe!" Asta auzeam în camera cu tavan jos, împodobită cu o lustră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
eveniment '89, și-a tipărit, cu sponsori, un op: Din cugetatele mele. Mi l-a oferit cu autograf, după care mi-a dat telefon să mă întrebe la ce pagină am ajuns. "E prea intello pentru mine". Mi-a luat ironia drept compliment. Și ce texte avea-n el Genosse! Pe prima foaie sta scris: "Important e să-ți nu-ți reproșezi MORAL nimic". Apoi, își asigura cititorii că-și scrie cugetatele cu cuget curat. Pe cine a vrut să prostească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
noastre din acele vremuri vitrege, de neuitat. Este chintesența unei atitudini dârze, inflexibile, aflate în genere în acele zvâcniri de haiduc din anii tineri. Poetul, omul luminat cetățeanul inflexibil, scriitorul refractar oricărei comenzi sociale ridica hotărât steagul împotrivirii declarând cu ironie vitriolantă: „Sunt liber ca pasărea prinsă în laț/...Sunt liber ca javra cuprinsă în lanț:/ dar nu voi să latru de frică.” E curajul dus la extrem, ca atitudine constantă - curaj care, din păcate, a lipsit altor scriitori care s-
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
în centrul localității mai ridica și unele probleme de ordin gospodăresc la care domnul Tachi își spunea și el părerea spre o rezolvare mai practică, rezolvare ce nu era acceptată de obștea satului, care îl cam șfichiuia cu câte o ironie usturătoare... Într-o zi, când a propus să se mai facă încă o nouă teică de beton - deci un nou jgheab colector al apei abundente ce curgea permanent, un mehenghi glumeț i-a zis-o de la obraz: - Vai, săracul domnul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
nouă teică de beton - deci un nou jgheab colector al apei abundente ce curgea permanent, un mehenghi glumeț i-a zis-o de la obraz: - Vai, săracul domnul Tachi, o să-i moară vaca (pe care n-o avea) de sete. Înțelegând ironia incisivă a răbufnit cam ca atunci când m-a apostrofat pe mine la începutul uceniciei mele de școlar: - Calicilor! Numai voi aveți vite și eu nu, dar veniți și vă rugați de mine, să vă dau toate cele de care aveți
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
se propage și în țări ca Iranul, cu violente manifestații antiguvernamentale. De asemeni, Iordania și mai ales Libia lui Gaddafi au intrat și ele în febra manifestațiilor antiguvernamentale. Greu se vor aranja lucrurile în această regiune foarte sensibilă. Ca o ironie a sorții și în România am avut grave nemulțumiri în rândul opoziției care a realizat o Alianță de centru dreapta și în acest context a manifestat eroic?!... Împotriva arestării lui Constantin Nicolaescu, pe motiv că acesta (nevinovat ca un prunc
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
peste fix trei secunde și îți voi fi veșnic recunoscător. - Nu, au zis la meteo că va ploua în draci câteva zile bune. Sper că n-ai probleme cu reumatismul. Alta-i chestia. Ți-am spus mereu că viața are ironiile ei. A căzut un stâlp peste doi inși care făceau conversație întrun Land Rover. Nu contează despre ce discutau ăia, oricum n-o să afle nimeni, niciodată. Nu ți se pare o jignire să dai ortu` popii în felul ăsta? De ce
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ce îți voi relata și nu te vei burzului la fata aceea! - De ce aș face-o? Ce am eu cu Vira asta a ta? - Ei vezi? Asta e! Vira, al cărei nume tu îl pronunți impasibilă și cu o oarecare ironie, a descoperit întâmplător un nor negru care planează peste casa ta, în stare să aducă tulburări în atmosfera căminului tău conjugal. - Nu mai spune? Pe chipul Inei înflori un zâmbet, abia perceptibil, dar în care se ascundea o oarecare teamă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
un loc de muncă atât de strălucit putea fi atât de simplă și m‑am simțit dintr‑o dată ridicolă, parcă eram o fată dintr‑un orășel de provincie care Încearcă să se Îmbrace pentru o petrecere simandicoasă din capitală - și, ironia soartei, asta și eram. Ilana, pe de altă parte, părea că nici nu se obosise să‑și schimbe hainele ei obișnuite de lucru și, după cum am aflat ulterior, Într‑adevăr nu se obosise. De ce să o fac? râsese ea. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
gură, a cârâit ea printre accesele de tuse devenite de‑acum enervante. Ești persoana cel mai afurisit de norocoasă din lume. Eu aștept de doi ani călătoria asta - de peste de doi ani, de fapt - și acum nu mă pot duce. Ironia soartei e extrem de dureroasă - Îți dai seama de asta, nu‑i așa? — Bineînțeles că da! E o gigantică ironie: călătoria asta reprezintă unica rațiune a existenței tale și e blestemul existenței mele, și totuși eu mă duc și tu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din lume. Eu aștept de doi ani călătoria asta - de peste de doi ani, de fapt - și acum nu mă pot duce. Ironia soartei e extrem de dureroasă - Îți dai seama de asta, nu‑i așa? — Bineînțeles că da! E o gigantică ironie: călătoria asta reprezintă unica rațiune a existenței tale și e blestemul existenței mele, și totuși eu mă duc și tu nu. Viața e amuzantă, nu? Mă apucă un râs atât de năprasnic, că abia Îl pot opri, am zis eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
corsetului; chiar acum Îl vor rupe recăpătând sfânta libertate. Carnea luminoasă pufoasă decolteul sânii valsul beția atingerii; deodată, m-am aplecat ușor tandru (toți au crezut că vreau s-o sărut, s-au uitat cu lacomă curiozitate, cu invidie, cu ironie, așa cum se Întâmplă când spargi regula, când ești mai puternic decât ceilalți și acest lucru iese În evidență chiar dacă tu nu-ți dai seama și nici nu-l urmărești), i-am adulmecat conturul corpului pe care i-l țineam În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
meu, putea să fie nimicitor. Dacă aș fi simțit-o rece, distantă, dacă mi-ar fi respins avânturile de imaginație, dacă nu m-ar fi lăsat s-o iubesc de la distanță și m-ar fi pus la punct, cu o ironie sau cu o glumă, m-ar fi mutilat sufletește. Dar ea era foarte sobră și foarte serioasă În comportamentul față de mine; Îmi respecta sentimentul și mi-l cultiva cu o discreție desăvârșită, cum numai marile amante ale literaturii au știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]