12,849 matches
-
Nu faceți nici o mișcare, că vă împușc pe toți! La o asemenea amenințare, vocea de mai înainte s-a făcut din nou auzită: - Vă rugăm, madame, nu vă speriați! Stați liniștită! A aprins o lanternă foarte puternică, cu care a luminat figurile celor care pătrunseseră pe teritoriul Mariei-Louise. Femeia a cercetat cu mare atenție acele chipuri și a rămas într-o mare uimire. Erau soldați echipați în haine de camuflaj și cu fețele vopsite în negru. Ca niște mascați. Numai ochii
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
doar privirea mai caldă. A plecat poate și mai încet, cu privirea-n pământ - cred că dorea să-i treacă neobservat un gând; Părea mai obosit și parcă mai absent - privirea grea nu se lăsa pătrunsă; deodată chipul i se lumină cu-o lacrimă ținută prea mult timp ascunsă. Intrusul Un străin a intrat dis-de-dimineată în sat; mai întâi la străbătut de la Șapte-Drumuri în deal, după care, a fost văzut coborând dinspre pădurea Țiganca pe Ulița Bosâncenilor către tarnă, la vale
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
merge înaintea Domnului, ca să pregătești căile Lui, 77. și să dai poporului Său cunoștința mîntuirii care stă în iertarea păcatelor lui; 78. datorită marii îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălțime, 79. ca să lumineze pe cei ce zac în întunericul și în umbra morții, și să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!" 80. Iar pruncul creștea și se întărea în duh. Și a stat în locuri pustii pînă în ziua arătării lui înaintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
pe Dumnezeu, și a zis: 29. "Acum, slobozește în pace pe robul Tău, Stăpîne, după cuvîntul Tău. 30. Căci au văzut ochii mei mîntuirea Ta, 31. pe care ai pregătit-o să fie, înaintea tuturor popoarelor, 32. lumina care să lumineze neamurile, și slava poporului Tău Israel." 33. Tatăl și mama Lui se mirau de lucrurile care se spuneau despre El. 34. Simeon i-a binecuvîntat, și a zis Mariei, mama Lui: "Iată, Copilul acesta este rînduit spre prăbușirea și ridicarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
dar, ca lumina care este în tine, să nu fie întuneric. 36. Așa că, dacă tot trupul tău este plin de lumină, fără să aibă vreo parte întunecată, va fi în totul plin de lumină, întocmai ca atunci cînd te-ar lumina o lampă cu lumina ei mare." 37. Pe cînd vorbea Isus, un Fariseu L-a rugat să prînzească la el. El a intrat și a șezut la masă. 38. Fariseul a văzut cu mirare că Isus nu se spălase înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
veți dori să vedeți una din zilele Fiului omului, și n-o veți vedea. 23. Vi se va zice: "Iată-L aici, iată-L acolo!" Să nu vă duceți, nici să nu-i urmați. 24. Căci cum iese fulgerul și luminează de la o margine a cerului pînă la cealaltă, așa va fi și Fiul omului în ziua Sa. 25. Dar mai întîi trebuie să sufere multe, și să fie lepădat de neamul acesta. 26. Ce s-a întîmplat în zilele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
20 august 1776, îl întâlnim din nou pe Grigorie Alexandru Ghica voievod, care confirmă mănăstirii Copou scutirile de dări acordate de alți domnitori. Și drept urmare spune: “Că viind înaintea noastră cuvios... Chiril, egumenul mănăstirii, ne-au arătat hrisoave de la alți luminați domni... de milă și cerșindu... și de la domnie mea să i să înnoiască mila”... Și vodă hotărăște ca “La vreme desetinii să scutească doao sute de stupi,... la vreme vădrăritului să scutească trei sute vedri vin”... o sută cincizeci de oi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
te-aș ruga să vii și tu, că mâine-poimâine ai să pleci și mi-or țiui urechile de atâta pustiu. Te aștept. Știi unde... ― Da, părinte. Știu. Când am ajuns aproape de chilie, am băgat de seamă că fereastra mea e luminată din plin. La fel și geamul Zânei. Ghiceam chiar și mișcarea celor două femei din interior... Am mâncat cu oarecare grabă, gândind că mă așteaptă bătrânul. Când am ieșit în grădinița din fața chiliei, mi-a atras atenția umbra proiectată de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
înaintea mea. De ar fi trăsnit, nu aș fi tresărit așa. Am privit în lungul cărării ce duce spre chilii... Zâna alerga s-o ajute pe Sevastița. Probabil că mă zărise, fiindcă se vedea bine cum fața i s-a luminat într-un zâmbet larg. Sânii îi săltau ca două mere care erau gata-gata să spargă iia străvezie... Am așteptat să ajungă la Sevastița, care între timp se depărtase destul de mult. Când, în sfârșit, a ajuns la maică-sa, s-a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
eu te voi aștepta la căsuța din vale. Acum îți urez poftă bună și somn liniștit. ― Nu voi uita, părinte. Noapte bună. ― Mergi în pace, fiule. Când am ieșit în cerdacul chiliei bătrânului, de peste pădure mă privea o lună plină, luminând feeric firea. Primul gând a fost cu întrebare: “Ce-o fi pus la cale bătrânul de mă poftește la căsuța lui din vale?” Dominat de această întrebare, am pornit spre chilioara mea. Lumina slabă a lămpii abia aburea geamul. Era
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
că n-am reușit să beau măcar vinul din ulcică. Nu aveam stare să rămân într-un loc. Așa că am ieșit pe cărarea ce duce în pădure. Privirea fugea mereu spre chilia celor două femei - Zâna și Sevastița. Ferestrele erau luminate și dincolo de ele se ghicea mișcare continuă. “Poate că bătrânul călugăr le-o fi pus să facă cine știe ce pregătiri pentru mâine după amiază” - gândeam eu. Nu m-am oprit decât lângă celălalt prieten de suflet - stejarul. Îmi stătea pe limbă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
din fundul odăii. Bănuiam doar că mai există și alte ființe înăuntru. Când am făcut încă un pas, inima a fost gata să plece din piept. Dincolo de masa plină cu tot felul de bunătăți ședeau Sevastița și Zâna, cu chipul luminat de un zâmbet ce purta undă de fericire. Am pășit pragul... Sevastița s-a ridicat și a mărit lumina lămpii atârnate de bagdadie. ― Bună seara și bine v-am găsit - am rostit eu cu glas tremurat. ― Bine ai venit, conașule
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ritmul pasului său șovăielnic, însoțit din când în când de câte un icnet de durere... Când am ajuns în portița ce da în grădina chiliei bătrânului, ne-am oprit. Privirile noastre ținteau același punct: fereastrele Zânei și ale Sevastiței, amândouă luminate din plin. Acesta - gândeam eu - era un semn că cele două femei se bucurau de cele petrecute în această seară... La un timp, bătrânul m-a întrebat: ― Când crezi că puteți pleca? La auzul acestei întrebări, mi-a tresărit inima
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
și un domn general Ionescu. J. Da. Ionescu ăsta este foarte... general. P. Și sunteți rudă cu...generalul ? J. Nu vreau să te dezamăgesc, dar, ca particular nu mă pot dezice nici un moment de...general. ĂL DE SUS Sală superb luminată de lampioanele taiwaneze mișcate ritmic de cele 14 dansatoare a căror frumusețe abia se ascunde în spatele fragilelor anemone prinse sub zulufii urechilor dezgolite și ele. Parcă te invită să întinzi mâna, să le prinzi și să nu-l uităm pe
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
altceva. Nu plătiți mai mult pe pantofi, pe cămăși, pe kilowat? Plătim c-avem conștiință civică. Contribuim la dezvoltare. Contribuiți pe dracu. V-a crescut talpa picioarelor ca la ame ricani, vi s-a îngroșat gâtul de câtă bere beți, luminează becul de 40 cât unul de 200 ? Nu. Păi dacă plătiți pe ce nu se vede, d aia a inițiat Cel de Jos taxa pe întuneric. Plătiți și vă tai chitanța. Extraordinar! M-am luminat! Dumneata ești Dracul! Ești... Belzebut
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
gâtul de câtă bere beți, luminează becul de 40 cât unul de 200 ? Nu. Păi dacă plătiți pe ce nu se vede, d aia a inițiat Cel de Jos taxa pe întuneric. Plătiți și vă tai chitanța. Extraordinar! M-am luminat! Dumneata ești Dracul! Ești... Belzebut! Sigur, stimabile, că doar n-oi fi Traian Băsescu. Vă tai? Și dacă nu dăm și n-o tai, e vre-un bai? Este. Vă înzecește costul la neîntuneric ăl de Sus! S-o creadă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
e. P. Au fost doi stâlpi? F Stâlpi nu, decedați da. Și unul a fugit cu ceva strălucitor în mână. P. O lanternă? F Nu. P. O sticlă de wisky? F. Nu. P. Nu ? F. Da. P. Aha...Acum totul se luminează. F. Da, că s-a făcut ziuă. Ei bine, ezact în acest moment de maximă tensiune, o muscă verde fără dungi se așeză pe nasul defunctului. Se auzi un strănut lugubru și mortu se ridică într-o rână, salutând cu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
care ar fi eunuc. Domnule Albăstrel eu vorbeam de câine, nu de ...îl castrați, îi puneți botniță și îl țineți într-un beci, bine păzit. Ca obiect de patrimoniu național ? Nu. Ca câine criminal... Să nu muște ! Aha. M-am luminat... Stimată doamnă și stimate domn, confuzia pleacă de la numele animalului, fiindcă-l cheamă Pițbulică și nu-i Pitbullică. O să-l botezăm Puffi, dacă nu cumva și rasa Puffi este interzisă și criminală. La botez o să vă invităm și pe dumneavoastră
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
praful stîrnit de gîlceava aripilor abia smulse din cuie. Tot braconînd prin textele sacre mă lovesc mereu de aceeași Împotrivire, care vine din tăcerea hăcuită prin aerisirea mormîntului, cum să nu devin complice trupului tău, poete, cum să nu mai luminez cu vorbe prima duminică petrecută În mormînt! SÎngele meu copt de atîta moarte cade ca un măr vestindu-le participanților la carnaval , o recoltă bogată. Dinspre o astfel de veștejire din rod Îmi Întorc arcul ceasului, alunec și rup pielea
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Melcul, singurul care și-a dorit atât o ploaie, iese-ncet din casă și-o pornește afară, așa fără nici o țintă. Înălțând coarnele mici zărește un licurici zgribulit: -Mi-aș continua plimbarea, dar afară s-a înnoptat. Vrei să-mi luminezi cărarea? -Vai, melcule, vreau să-ți spun, Ploaia asta blestemată Mie-mi stinge felinarul! N-am ce face n-am să pot Trebuie acum să plec. Ei să vezi și păsările speriate cu penele ude leoarcă, nu-și găsesc în
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
spre seară)/ într-o lotrie bună, o sanie nouă/ Și doi cai de rășină să ne poarte sub rouă/ Să ne poarte sub ierburi, sub atâta surpare/ Pe lucii întinderi, pe ghețuri ușoare”. Mirajul cuvântului dărâmă solidul, lichefiază, corodează, surpă, luminează smârcurile indescifrabile, devenim iluzorii în perspectiva curgerii. Ne învăluiesc apele „ca-ntr-un mare năvod de tristețe”. Și totuși poetul rămâne mușcat de întrebări: „Pentru ce te acoperă până la buze/ sublima răceală a valului?” Se-mpacă el, cumva, cu ideea
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
A fost ca o revelație. Am știut în aceeași clipă că nu voi mai putea să mă mint niciodată. Țipătul dizgrațios și disperat, aproape animalic, al acelei femei sfâșiase brutal tot ce țesusem eu cu grijă ani de zile. Fericire? Lumină? Frumusețe? Gogoși! Cacialma, domnilor. Nu există decât țipătul și tăcerea. Gemetele de animal înjunghiat și exclamația: "Am mai văzut noi de-astea". Atunci am priceput prima oară că trăisem într-o minciună aurită. Omul? Nu există "omul" decât în tratatele
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ne îndreptam, ne loveam parcă de garduri de sârmă ghimpată. Nu mai puteam nici să ne orientăm, așa că ne-am întors și ne-am oprit pe o fâșie de iarbă neatinsă de foc ca să așteptăm dimineața. Deodată, începu să se lumineze. Răsărea luna. Priveliștea deveni în clipa următoare de-a dreptul halucinantă. Petele negre lăsate de foc păreau lupi tolăniți pe iarbă, care din moment în moment, înnebuniți de lumina agresivă a lunii, puteau începe să urle. M-am gândit la
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
viață, dar viața nu mi-a fost indiferentă. Acesta a fost mereu singurul meu punct de sprijin adevărat. Și, în noaptea aceea, aproape mă bucuram că spaima de a rămâne fără apă și de a muri de sete mi-l luminase din nou. A plouat puțin, iar în fântână a continuat să rămână aceeași apă noroioasă, însă a fost prima noapte când am adormit liniștit. 15. Acum, Eleonora se ducea la telefon cu o emoție neprefăcută. Privind-o cum se îndrepta
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
dinți putrezi. Apoi i-am văzut fața ciuruită de vărsat, sprâncenele spălăcite, ochii reci, de broască, și gușa. O gușă mare pe care o purta sub barba roșie ca pe un medalion. Părea plictisit de prezența mea acolo și mă lumina cu o torță a cărei flacără îi ascundea o parte din trup. Îi distingeam bine doar capul și picioarele crăcănate. Nu îndrăzneam să zic nimic, așteptam. Am observat că avea pungi mari sub ochi și că îi zvâcnea puternic jugulara
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]