8,119 matches
-
în costuri marginale simple și costuri marginale adiționale. în componența costurilor marginale simple sunt cuprinse, în principiu, cheltuieli proporționale ce sunt stabilite în condițiile unei producții mai mari obținute în condițiile utilizării unei capacități de producție constante. Fiind cunoscut costul marginal simplu se poate determina costul proporțional total și implicit și costul fix, aferent unui anumit volum de producție. Pe baza acelorași date ipotetice prezentate în procedeele anterioare se fac următoarele determinări: * calculul costului marginal: *calculul costurilor variabile totale (C TV
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
de producție constante. Fiind cunoscut costul marginal simplu se poate determina costul proporțional total și implicit și costul fix, aferent unui anumit volum de producție. Pe baza acelorași date ipotetice prezentate în procedeele anterioare se fac următoarele determinări: * calculul costului marginal: *calculul costurilor variabile totale (C TV ): *calculul costului fix (C F ): III.5.4. Procedee de evaluare și calculare a costurilor privind producția de fabricație interdependentă Realizarea produselor, lucrărilor sau serviciilor presupune o interdependență între structurile organizatorice ale unității patrimoniale
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
a calculației simple, metoda pe faze, metoda pe comenzi, metoda coeficienților de echivalență și procedeele de repartizare a cheltuielilor indirecte). b) metode moderne (evoluate) de calculație a costurilor (metoda normativă, metoda costului normal, metoda standard-cost, metoda direct- costing, metoda costurilor marginale, metoda PERT-cost, metoda T.H.M., metoda Georges Perrin, metoda costurilor bazate pe activități [ABC], metoda throughput [TA], metoda costurilor retrocalculate [BFA], metoda costurilor țintă [TC] ). Un alt criteriu de clasificare al metodelor de calculație vizează legătura lor cu obiectul calculației, delimitându
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
pentru investiții. La un nivel dat al înclinației colectivității spre consum, nivelul utilizării brațelor de muncă este dat de volumul investițiilor curente. Mărimea acestora din urmă depinde de imboldul întreprinzătorilor de a investi, care la rândul lui depinde de eficiența marginală a capitalului și de rata dobânzii. Eficiența marginală a capitalului, este de fapt, rata profitului, dar nu cea reală ci cea sperată. În modelul economic keynesist, faptul că investițiile creează venit, este pus în evidență de multiplicator, care se înmulțește
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
colectivității spre consum, nivelul utilizării brațelor de muncă este dat de volumul investițiilor curente. Mărimea acestora din urmă depinde de imboldul întreprinzătorilor de a investi, care la rândul lui depinde de eficiența marginală a capitalului și de rata dobânzii. Eficiența marginală a capitalului, este de fapt, rata profitului, dar nu cea reală ci cea sperată. În modelul economic keynesist, faptul că investițiile creează venit, este pus în evidență de multiplicator, care se înmulțește cu investițiile pentru a afla creșterea corespunzătoare a
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
bogată, mai permanentă decât proza. Poate proza e subminată de anecdotic. Și mai e ceva: Anglia vede în roman seriozitatea literară, fiindcă, printre altele, proza trece dincolo de autor (narator), se prelungește în eroi imaginari și intrigă. Poezia e adesea considerată marginală, narcisistă. Fenomenul e complementar reacției mai noi a criticii la cultura pop. Mi se pare nesănătos să rămâi marginal în societate, așa că anul trecut am decis să încep un roman, Night Map. Nu e încă publicat. Mi-a făcut plăcere
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
seriozitatea literară, fiindcă, printre altele, proza trece dincolo de autor (narator), se prelungește în eroi imaginari și intrigă. Poezia e adesea considerată marginală, narcisistă. Fenomenul e complementar reacției mai noi a criticii la cultura pop. Mi se pare nesănătos să rămâi marginal în societate, așa că anul trecut am decis să încep un roman, Night Map. Nu e încă publicat. Mi-a făcut plăcere să-l scriu a fost mai ușor decât să scriu poezie și m-am gândit să mă folosesc de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
inferioară suprahepatică, se întinde de la al 3-lea cartilaj costal drept corespunzător la 1,3cm de marginea parasternală dreaptă la al 6 lea cartilaj costal drept; pe aceasta margine este vizibilă una dintre ramurile colaterale ale arterei coronare drepte, artera marginală dreaptă; marginea dreaptă este intersectată în apropierea vârfului inimii de șanțul interventricular anterior ce determină incizura vârfului inimii; porțiunea terminală a arterei interventriculare anterioare trece pe fața diafragmatică, fiind cunoscută sub numele de arteră apexiană posterioară; * margine stângă (oblică sau
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
stâng corespunzător la 1,3 cm de linia parasternală stângă, la apexul cardiac. De obicei marginea stângă este situată inferior de areola stângă, ușor medial de linia medioclaviculară, în spațiul 5 intercostal, la 9 cm de linia mediosagitală, prezintă artera marginală stângă, ram din artera circumflexă; * margine inferioară, formată din ventriculii drept și stâng, se întinde între cartilajul 6 costal drept, la 1cm de linia parasternală dreaptă, și apexul cardiac * apex, format din joncțiunea marginilor inferioară și stângă în spațiul 5
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
descendent anterior (artera descendentă anterioară stângă) al arterei coronare stângi și marea venă a lui Galen. Posterior, limita este indicată de artera descendentă posterioră (ram al arterei coronare drepte) și vena cardică mijlocie. Marginea stângă (oblică) a cordului prezintă ramul marginal stâng al arterei circumflexe stângi. Superior, ventriculul este limitat de marea venă cardiacă și de artera circumflexă situată în șanțul atrioventricular. Superior de șanț se află atriul stâng, sinusul venos coronar și vena pulmonară stângă inferioară. Morfologia internă a ventriculului
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
mușchiului cardiac. Artera circumflexă stângă trece de la origine în sinusul coronar stâng și ajunge la fața posterioară a ventriculului stâng. În traiectul său, artera dă unul sau mai multe ramuri diagonale spre porțiunea anterioară și anterolaterală stângă a ventriculului, ramul marginal stâng (arteria margo obtusa), mai largă, și ramuri pentru fața posterioară a ventriculului stâng și a atriului stâng. Artera coronară circumflexă stângă poate da naștere arterei interventriculare posterioare (artera decendentă posterioară) și arterei nodulului atrioventricular, situație frecvent întâlnită la sexul
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
ale septului interventricular (Fig. 10). În cazul în care ramul decendent posterior, care vascularizează 1/3 posterioară a septului interventricular, are originea în artera coronară dreaptă, există posibilitatea dezvoltării unor vaste conexiuni Ramuri arteriale Șanț și arteră Interventriculară anterioară Ram marginal stâng anastomotice intraseptale între arterele coronară dreaptă și stângă, anastomoze care pot asigura o supleere colaterală potențial critică în caz de afecțiuni coronare. Această formă de distribuție coronară poartă numele de dominanță coronară dreaptă. În cazul în care ramul descendent
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
în nodulul sinoatrial. În 40% din cazuri artera are originea din ramul atrial stâng anterior al arterei coronare stângi. Artera coronară dreaptă trece posterior de șanțul atrioventricular și dă mai multe ramuri pentru fața anterioară a ventriculului drept și ramul marginal drept (arteria margo acutus) înainte de a atinge suprafața diafragmatică a ventriculului drept pe care o vascularizează (Fig. 12). În majoritatea cazurilor artera coronară dreaptă încrucișează crux cordis în apropierea căruia dă naștere la artera descendentă posterioară, artera nodală atrioventriculară și
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
Joncțiunea sa cu vena cardiacă mare marchează originea sinusului venos coronar. În cazul persistenței venei cardinale comune stângi se descrie prezența venei cave superioare bilaterale, cu lărgirea sinusului coronar la nivelul formării venei cave superioare stângi. Vena posterioară sau vena marginală a ventriculului stâng are traiect ascendent pe suprafața diafragmatică a ventriculului stâng pe care îl drenează, și se termină în sinusul coronar. Vena coronară mijlocie trece superior în șanțul interventricular posterior, superficial de arteră, și primește tributare de la ventriculii drept
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
aclamat-o în delir. A avut un succes răsunător, în câteva rânduri, în SUA, la New York. Un adevărat triumf a fost spectacolul de la Carnegie Hall din New York, în 1956. Talentul a salvat-o pe Edith dintr-o viață stradală, vulgară, marginală iar trădarea mamei a sublimat-o în relații sentimental-erotice tensionate, violente. Îi era mereu frică să nu fie părăsită și de aceea, de multe ori, părăsea ea bărbații înainte de a-i face să se simtă așteptați, doriți, răsfățați. Seducea prin
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și ideile care, din varii motive, nu ni se par convingătoare sau credibile. În ciuda celor mai bune intenții, nu va fi posibilă evitarea unui oarecare dezechilibru eurocentric, pentru că multe cunoștințe, precum și principalele teorii interpretative Încă mai privesc această mică și marginală parte a lumii. Cadrul de referință pentru orice descriere și comparație nu poate fi decât cel al evoluției culturale hominide, ale cărei părți fundamentale sunt rezumate În tabelul următor. După cum se poate deduce din acest cadru, paleoliticul și celelalte stadii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În care omul Își organizează mintal lumea. Acest mod de a fi religios pare să coincidă cu ideea umană asupra cosmosului, a universului ordonat, În interiorul căruia, de exemplu, coexistă Înțelegerea animalelor, sacralizarea locurilor, inițierea tinerilor adulți În locuri speciale sau „marginale” (vezi subcapitolul 10). Este o lume În care sunt integrate relațiile sociale, pregătirile practice, experiențele magico-religioase. Așa cum ne vorbește despre psihicul oamenilor, arta poate fi folosită și pentru a marca teritorii sau pentru a obține anumite peșteri; poate fi folosită
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ani) În trei zone foarte Îndepărtate unele de altele, situate la limitele extreme ale lumii: Africa de Sud, Australia și Europa atlantică. Un al patrulea pol ar putea fi și India Împreună cu Brazilia. Ne aflăm deci În fața unui fenomen legat de ariile marginale, situate departe de centru. Grafismul elaborat, ca, de exemplu, ornamentele personale sofisticate, ar fi putut apărea pretutindeni, În contextul unei concurențe active din punct de vedere economic și ceremonial, Între grupuri care ocupă regiuni dotate cu resurse mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
trăsături zoomorfe Își au originea În faza neolitică, atestată de picturile de la Çatal Hüyük și de ceramica descoperită la Hacilar; acestea mai apar și la sfârșitul mileniului al III-lea pe steagurile de la mormintele din Alaca Hüyük; se vor menține marginal și În perioada hitită imperială, după cum se poate observa de pe anumite inventare cultuale ale epocii lui Tut¿aliya al III/IV-lea, care descriu substituția simbolurilor aniconice ale zeului furtunii cu imagini ale taurului 3. Chiar și reprezentarea lui Șarruma
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
căruia mamă Îi este, muritoarea Semelexe "Semele", se situează și acționează În spațiile care nu le sunt consimțite celorlalți zei. Zeuxe "Zeu" al transgresiunii, Hermesxe "Hermes" frânge tabuurile și calcă interdicțiile, situându-se la „limită”, formă și reprezentare a spațiului marginal ocupat de erme, stâlpii de piatră cu care se marcau hotarele. Primit În Olimpxe "Olimp", el devine mesagerul zeilor, În continuă mișcare Între cer, pământ și infern. Psihopomp deja din Odissea (XXIV, 99 sqq.), el acoperă spații prin tendință centrifuge
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
modelului familial. În jurul universului ordonat, căruia marea familie olimpiană Îi dă formă, continuă totuși să existe constelații de figuri minore, În cea mai mare parte lipsite de personalitate și care pot fi cu greu clasificate ca zeități. Ele acoperă spații marginale și, câteodată, Întruchipează coșmarul neliniștitor și iminent al dezordinii În forma unei neregulate și, Într-un anumit fel, confuze serii de colectivități mitice, cum ar fi giganții, ființele cu o sută de mâini, ciclopii sau gorgonele; figuri situate la marginea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai puțin explicit În condamnarea uciderilor sacrificiale fusese Empedocle, care le propunea discipolilor săi o etică În raport cu care să Își conformeze propria existență. Dacă apoi Empedocle și-a proclamat efectiv propria divinitate, el a fost totuși un personaj izolat, așa cum marginale din punct de vedere cultural și geografic, apar tendințele care Îi invitau pe oameni la străbaterea unei căi mistice pentru soluționarea neliniștii vieții omenești. De fapt, Empedocle a devenit faimos În Sicilia, În timp ce pitagoreismul a cunoscut dezvoltarea lui maximă În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aur, numite convențional „tăblițe orfice”, erau active În Grecia Magna, Creta și În Tesalia. Orfismul, care nu a fost niciodată o biserică, nu numai că nu a cunoscut un teritoriu privilegiat În care să se stabilească, dar el a fost marginal și ca alegere ideologică de viață, lăsând urme, câteodată Îndoielnice, care merg din Grecia Magna, la Derveni, În apropiere de Salonic, și până la Olbia, la Mareaxe "Marea" Neagră. În toate cazurile, era vorba de un stil de viață care Îi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
voinței lor (Platon, Republica, II, 363 C-365 A). Erau doctrine care se integrau cu greu În țesutul tradițional al polisului, chiar dacă se făcea apel la autoritatea poeților din trecut, ca Homer, Hesiod, Musaeusxe "Musaeus" și Orfeuxe "Orfeu", care rămâneau marginali, căpătând contururi subversive. Ele răsturnau patrimoniul tradițional și exasperau ritualismul catarctic, nu atât ca să realizeze o armonie a echilibrelor Între lumea divină și lumea umană, cât să acționeze asupra omului Însuși și să Îl transforme suficient de mult Încât să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
viață homeric” care dominase viața privată a grecilor până În epoca lui. Dacă prin acest stil se opunea regimului polisului, al cărui sacrificiu sângeros Îl refuza, pitagorismul năzuia totuși să „reeduce” cetatea, participând câteodată activ chiar la guvernare. Dimpotrivă, orficii rămâneau marginali și pribegi, rupți de viața politică, de la care se sustrăseseră deliberat. Dacă orficii și pitagoreicii au În comun noțiunea de nemurire a sufletului, refuzul modelelor tradiționale și un stil de viață de tendință ezoterică, aflat În antagonism cu caracterul public
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]