8,131 matches
-
tragedia a părăsit poemul și spaima surdă a devenit o tovarășă de fiecare clipă: Fiindcă moartea a fost întotdeauna ca o mamă sau bunică, una din ele, cineva familiar acum, că mă apropii de vremea părului cărunt, mă tem de mască mai mult decât de țeasta de sub ea. Again (Iar) e un alt joc de-al lui Fainlight cu basmul. Prințul, "care a fost cândva broască țestoasă" și a rămas cu prințesa până la adânci bătrâneți (noțiune pe care poeții Desperado o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
amuțească". Poemul acela e într-adevăr un exemplu bun pentru felul cum folosesc eu ironia; și ai înțeles forate bine ce efect vroiam să aibă poemul. Îți mulțumesc pentru asta. LV. În același poem găsim: "Mi-e mai frică/ de mască decât de țeasta de dedesubtul ei". Spre deosebire de mulți Desperado, nu porți mască atunci când scrii poezie. Ești dezarmant de deschisă și firescul nemodificat de convenții poetice devine o artă. Emoția ta esențială nu e teama, ci nevoia de supraviețuire. Cu forța
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
folosesc eu ironia; și ai înțeles forate bine ce efect vroiam să aibă poemul. Îți mulțumesc pentru asta. LV. În același poem găsim: "Mi-e mai frică/ de mască decât de țeasta de dedesubtul ei". Spre deosebire de mulți Desperado, nu porți mască atunci când scrii poezie. Ești dezarmant de deschisă și firescul nemodificat de convenții poetice devine o artă. Emoția ta esențială nu e teama, ci nevoia de supraviețuire. Cu forța ironiei scrii despre veștejirea feminității. Ai putea spune că ești feministă? Mie
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în roman. E o chestiune veche, dar mai evidentă acum decât altădată: mulți autori Desperado își țes literatura pe propria viață. Și tu o faci mai mult sau mai puțin și mă întreb cum îi privești pe autorii care preferă măștile, imaginația, identitatea asumată, orice în afară de autorevelare? FS. Da, ai dreptate să mă vezi așa. Urăsc Turnul de Fildeș. Detest poezia care e un joc în și pentru sine. Poemele construite pe figuri de stil (chimia ca metaforă! feminismul la țară
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Poemele construite pe figuri de stil (chimia ca metaforă! feminismul la țară!), cu ori fără narațiune. Îmi vine să zic: Ei și? Metafora chimiei sau venitului la țară trebuie să ducă undeva, nu? Cam tot așa stau lucruile și cu măștile / rolurile / post-modernitățile. Toate pot fi interesante (și mie îmi place caracterizarea când scriu la romanul meu în versuri), dar nu sunt scopuri în sine. De fapt mă lupt să reprim ideea de imoralitate! Dacă vrem ca poetul să aibă un
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de nesigur pe substanța mea, mă feresc să fac o poveste din această substanță. Sunt sceptic în ce mă privește. Intuiesc că e esențial pentru mine să-mi pătrez scepticismul. Pot deci să fac remarci generale despre mine ori despre masca din poem, însă disprețuiesc aceste generalizări. Alcătuitorul de cuvinte cel de teapa lui Porter, Auden, Pope supraveghează pe romanticul bântuit de coșmare și pe îndrăgostitul sentimental. Cam atât conștientizez din ceea ce numești "tehnica de convingere mascată". Faptul că sunt ori
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Michael Faraday, încă din 1818 și utilizat în al cincilea deceniu al secolului XIX — în SUA de Crawford Longi, Thomas Jackson, John Collins Warren și de europenii Sir James Simpson (Anglia), Jobert de Lamballe (Franța), Johann Ferdinand Heyfelder (Germania) ș.a. Masca Schleich (1891) cuprinde un amestec de cloroform, clorură de etil și eter. Abia în 1934, John Silas Lundy (Chicago), folosește soluția barbituricelor. în 1905 se realizează primele anestezii rahidiene cu procaină. Anestezia endotraheală sub intubație (1909 - 1912) a deschis calea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Gomoiu, strălucit chirurg, numit președinte al Societății Internaționale de Istoria Medicinii și creatorul Societății române de (1929). Principiile chirurgiei moderne sunt introduse în țară de G. Assaky, care a utilizat, în spitalul Colțea, iodul ca dezinfectant, mănușile de cauciuc și masca. După generația sa, la sfârșitul sec. XIX, se remarcă Thoma Ionescu, venit de la Paris în 1895, pentru el creându-se la Facultatea de Medicină din București, o catedră specială. Chirurgia înregistrează noi progrese în secolul XX, datorită perfecționării anesteziei, hemostazei
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Afacerilor Externe, consilier cultural la Ambasada României din Londra (1991-1995), secretar de stat (din 1995), ambasador al României în Canada, apoi în Malaysia. Debutează cu proză în revista „Amfiteatru” în 1968, iar editorial în 1971, cu volumul de nuvele Moartea măștilor. Colaborează la „Secolul 20”, „Steaua”, „România literară”, „Luceafărul”, „Tribuna” ș.a. De asemenea, traduce numeroase volume de versuri, proză, teatru și istoria artei din limbile engleză, franceză, germană și rusă. A publicat prefețe și postfețe și a îngrijit ediții din scrierile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287126_a_288455]
-
exemplare - în numele noii autenticități, polemizând cu senzaționalul cultivat de literatura epocilor trecute -, aceștia rămânând oameni obișnuiți, striviți de mediul în care trăiesc. Dotat cu ureche fină, romancierul înregistrează fidel limbaje diverse, cărțile sale cuprinzând nenumărate portrete vii, memorabile. SCRIERI: Moartea măștilor, București, 1971; Lumină pentru cei singuri, București, 1975; Iarna e o altă țară, Cluj-Napoca, 1980; Martiriu parțial, București, 1991; Schiță de portret pentru cap de familie, București, 1995. Ediții: Mihai Gafița, Studii de istorie literară, pref. Aurelia Batali, București, 1979
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287126_a_288455]
-
azi și mai ales mâine”, TR, 1978, 1; Laurențiu Ulici, Gustul parabolei, CNT, 1978, 50; Iorgulescu, Scriitori, 133-134; Poantă, Radiografii, I, 245-247, II, 22-27; Raicu, Practica scrisului, 372-375; Horia Bădescu, Un mare timid, TR, 1979, 2; Ion Cocora, Personaj și mască, TR, 1979, 2; Lucian Alexiu, „De neatins, de neatins”, O, 1979, 9; Nicolae Manolescu, Delicata ironie, RL, 1979, 11; Emil Hurezeanu, Contribuții la un concert pentru un poet tânăr, TR, 1979, 27; Valentin Tașcu, Imaginația limbajului, ST, 1979, 7; Const.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
perioade în care tinerele curtezane erau libere să trăiască în compania oamenilor bogați și influenți, să dea tonul vieții mondene, și perioade restrictive în care li se interzicea portul veșmintelor de mătase, al bijuteriilor, se ascundeau în pelerine și în spatele măștilor. Curtezanele de condiție modestă cortigiane di lume erau expuse disprețului și violenței. Își câștigau existența în locuri vizibile, lângă poduri. Pentru a găsi motive de persecuție, li se trimiteau clienți turci ori evrei și apoi erau aduse în Piața San
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în fața napții. Romane: Balonul e rotund, Unsprezece, 1956, Șoseaua Nordului, 1959, Facerea lumii, 1964, Principele, 1969, Incognito (4 volume), 1975, 1977, 1979, 1980, Săptămâna nebunilor, 1981. Scenarii de film: Haiducii, Răzbunarea haiducilor, Răpirea fecioarelor, Haiducii lui Șaptecai, Zestrea Domniței Ralu, Masca de argint, Colierul de turcoaze. Romanul Groapa, una dintre capodoperele sale, a început să fie scris și publicat în foileton în 1946, a fost rescris și publicat în 1957, rescris în 1963, ediția definitivă fiind cea post mortem, 1997. În
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
3.3. Un spectacol edificator / 191 4. Goldoni, reformatorul comediei în Italia / 194 4.1. Commedia dell'arte, un gen cu reguli fixe / 195 4.2. Reforma / 197 4.2.1. De la improvizație la text / 197 4.2.2. Abandonarea măștii / 198 4.3. Scopul reformei / 201 4.3.1. Cronica moravurilor / 202 4.3.2. Moralitatea râsului / 205 5. Drama romantică / 206 5.1. Influența străină / 208 5.2. Modernitatea și libertatea artei / 212 5.3. Alianța dintre grotesc și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
am spus, reprezentarea omului inferior, totuși ea nu acoperă orice inferioritate: comicul nu este decât o parte a urâtului; într-adevăr, comicul constă într-un defect sau o urâțenie ce nu cauzează nici durere, nici distrugere; un exemplu evident este masca comică: ea este urâtă și diformă fără să exprime durerea" (cap.5). Aristotel dezvolta cu siguranță mult mai puțin partea consacrată comediei decât pe cea în care examinează tragedia, căci nu pare să-i acorde o mare importanță din cauza inferiorității
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
luată în serios: într-adevăr, corul comic a fost tardiv furnizat de arhonte; înainte erau voluntari. Iar poeții comici despre care se vorbește sunt menționați prin tradiție într-un moment în care comedia avea deja forme determinate. Cui se datorează măștile, prologurile, numărul actorilor și toate lucrurile de acest gen, nu se știe. În ierarhia genurilor, comedia este considerată, în Antichitate, drept un gen minor, judecată care se va menține până în secolul al XVIII-lea." 2. Condamnarea platoniciană Platon se manifestă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
moravuri care este oferit acolo spectatorului să fie asemănător. Autorul comic, ca și etnologul, trebuie să fie un observator clarvăzător, chiar un fin clinician, care să știe să demonteze cele mai fine mecanisme ale sufletului uman, care i-a scos măștile pentru a le arăta. Molière face să defileze pe scenă întreaga societate a timpului său. Nimeni nu scapă satirei: medici și farmaciști, oameni ai legii necinstiți și cărpănoși, profesori, pedanți și pedante mărginiți, pețitoare, marchizi neînsemnați, libertini și falși cucernici
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a poetului, mi se pare. După exemplul chimiștilor, să nu ne descurajăm, și să căutăm o transmutație mai importantă și mai frumoasă." Anunțându-l pe Zola, el dorește să introducă în câmpul literaturii personajul lucrătorului și să-l reprezinte fără mască. "Nu vreau nicidecum ca acești lucrători să fie eleganți și împodobiți, așa cum sunt reprezentați în fadele noastre opere-comice. Dacă introduc țărani pe scenă, nu vor fi văzuți împodobiți cu flori și panglici, vorbind pe un ton pastoral și cântând (....). Mi
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
decât aparentă, căci se bazează pe un anumit număr de tehnici învățate. 4.2. Reforma Goldoni, care pornește războiul împotriva unei asemenea tradiții, incompatibilă cu teatrul modern pe care vrea să-l creeze, impune simultan comedianților abandonarea improvizației și a măștilor, două tehnici de joc tributare una alteia. Comedianții dell'arte pot improviza, pentru că ei încarnează un tip imuabil, înscris invariabil, cu ajutorul măștii, pe fața lor. 4.2.1. De la improvizație la text Goldoni degajează progresiv scriitura din cadrul jocului, impunându-le
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
tradiții, incompatibilă cu teatrul modern pe care vrea să-l creeze, impune simultan comedianților abandonarea improvizației și a măștilor, două tehnici de joc tributare una alteia. Comedianții dell'arte pot improviza, pentru că ei încarnează un tip imuabil, înscris invariabil, cu ajutorul măștii, pe fața lor. 4.2.1. De la improvizație la text Goldoni degajează progresiv scriitura din cadrul jocului, impunându-le actorilor un text. Dacă nu-și realizează reforma decât în etape, acest lucru se explică prin faptul că trebuie să țină seama
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fost jucată fără oprire în tot restul carnavalului, constituind încheierea anului comic 1740. Existau în această piesă mult mai multe scene scrise decât în cele precedente. Mă apropiam ușurel de libertatea de a-mi scrie piesele în întregime, și în ciuda măștilor care mă jenau, nu am întârziat să-mi ating țelul", scrie el în Partea Întâi a Memoriilor. În sfârșit, cu La Donna di garbo (O femeie cumsecade), din 1743, redactează pentru prima dată în întregime dialogul. Geneza unei piese precum
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pronunțe exact aceleași cuvinte ca și mine, dacă sunt capabili să facă mai bine, ci pentru a-mi manifesta clar intenția și să-i conduc la un rezultat bun pe o cale pe cât de dreaptă posibil." 4.2.2. Abandonarea măștii Un alt punct care îmbracă o importanță capitală în reforma lui Goldoni este abandonarea măștii. Goldoni ia foarte repede cunoștință de limitele pe care ea le impune, atât în privința jocului, cât și a textului, prin fixarea personajului într-un tip
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pentru a-mi manifesta clar intenția și să-i conduc la un rezultat bun pe o cale pe cât de dreaptă posibil." 4.2.2. Abandonarea măștii Un alt punct care îmbracă o importanță capitală în reforma lui Goldoni este abandonarea măștii. Goldoni ia foarte repede cunoștință de limitele pe care ea le impune, atât în privința jocului, cât și a textului, prin fixarea personajului într-un tip care nu este capabil de evoluție. "Masca, scrie el în prima parte a Memoriilor sale
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
niciodată, prin trăsăturile feței, cine sunt interpreții inimii, diferitele pasiuni care se zbat în sufletul lui." Dornic să creeze comedia de caracter într-o Italie pe care o consideră în întârziere față de celelalte țări ale Europei, Goldoni face să cadă măștile, dând astfel o densitate personajelor sale care nu mai sunt stereotipurile lipsite de consistență ale commedia, ci ființe din carne cu reacții viscerale, uneori neașteptate. "Astăzi se dorește, adaugă el puțin mai încolo, ca actorul să aibă suflet, iar sufletul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
astfel o densitate personajelor sale care nu mai sunt stereotipurile lipsite de consistență ale commedia, ci ființe din carne cu reacții viscerale, uneori neașteptate. "Astăzi se dorește, adaugă el puțin mai încolo, ca actorul să aibă suflet, iar sufletul sub mască este precum focul sub cenușă." Suprimând masca, Goldoni își desprinde personajele din tipologia strâmtă care le reducea la rangul de paiațe. Pantalone, în mod tradițional un bătrân avar libidinos, devine, în teatrul său, un negustor onorabil, uneori chiar un bun
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]