9,547 matches
-
au fost construite unele dintre cele mai vechi mori din Bucovina: moara lui A. Schlassmann (1866), moara lui Berl (1867), moara situată pe pârâul Temnic (înființată la sfârșitul secolului al XIX-lea), moara lui Reuberger (construită în anul 1900) și moara înființată de Adolf Leon. Chiar dacă, de-a lungul timpului, pe întreg teritoriul municipiului au fost construite diferite ateliere și fabrici se poate vorbi, tradițional, de trei zone cu un caracter industrial pronunțat: În domeniul industriei lemnului au funcționat următoarele fabrici
Rădăuți () [Corola-website/Science/296987_a_298316]
-
timpul lui Petru Cercel, Voievodul care pe 18 iunie 1584, întărește “Jupânesei Caplea și nepoților ei, Badea și Calotă postelnici, satele Drăgănești și Moarile în urma unor judecăți”. Localitatea apare menționată documentar ca sat prima oară, cu numele Moarile (datorită numeroaselor mori de pe valea Cricovului Dulce) sau Moara Rateșului, Moara Nouă, Moara Sasului. Din 1661 este cunoscută cu numele actual. Administrativ, comuna Moreni apare în 1864. În 1868, în Moreni, existau cătunele, ca în 1876 să existe și satele Neagra, Piscuri, Pleașa
Moreni () [Corola-website/Science/297001_a_298330]
-
pe 18 iunie 1584, întărește “Jupânesei Caplea și nepoților ei, Badea și Calotă postelnici, satele Drăgănești și Moarile în urma unor judecăți”. Localitatea apare menționată documentar ca sat prima oară, cu numele Moarile (datorită numeroaselor mori de pe valea Cricovului Dulce) sau Moara Rateșului, Moara Nouă, Moara Sasului. Din 1661 este cunoscută cu numele actual. Administrativ, comuna Moreni apare în 1864. În 1868, în Moreni, existau cătunele, ca în 1876 să existe și satele Neagra, Piscuri, Pleașa, Râpa, Țuicani. La sfârșitul secolului al
Moreni () [Corola-website/Science/297001_a_298330]
-
iunie 1584, întărește “Jupânesei Caplea și nepoților ei, Badea și Calotă postelnici, satele Drăgănești și Moarile în urma unor judecăți”. Localitatea apare menționată documentar ca sat prima oară, cu numele Moarile (datorită numeroaselor mori de pe valea Cricovului Dulce) sau Moara Rateșului, Moara Nouă, Moara Sasului. Din 1661 este cunoscută cu numele actual. Administrativ, comuna Moreni apare în 1864. În 1868, în Moreni, existau cătunele, ca în 1876 să existe și satele Neagra, Piscuri, Pleașa, Râpa, Țuicani. La sfârșitul secolului al XIX-lea
Moreni () [Corola-website/Science/297001_a_298330]
-
întărește “Jupânesei Caplea și nepoților ei, Badea și Calotă postelnici, satele Drăgănești și Moarile în urma unor judecăți”. Localitatea apare menționată documentar ca sat prima oară, cu numele Moarile (datorită numeroaselor mori de pe valea Cricovului Dulce) sau Moara Rateșului, Moara Nouă, Moara Sasului. Din 1661 este cunoscută cu numele actual. Administrativ, comuna Moreni apare în 1864. În 1868, în Moreni, existau cătunele, ca în 1876 să existe și satele Neagra, Piscuri, Pleașa, Râpa, Țuicani. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna rurală
Moreni () [Corola-website/Science/297001_a_298330]
-
și Pleașa, cu 1350 de locuitori. În comuna Moreni funcționau două biserici una la Moreni, înființată în 1868 și alta la Tisa, reconstruită în 1893 o școală cu 61 de elevi (dintre care trei fete), înființată în 1864; și două mori. În 1925, comuna Moreni este consemnată de Anuarul Socec în aceeași plasă, cu aceeași compoziție și o populație de 4016 locuitori. În anul 1931, comuna Stavropoleos este o unitate administrativă de sine stătătoare, formată din satele Tisa, Stavropoleos, Țuicani și
Moreni () [Corola-website/Science/297001_a_298330]
-
o perioadă relativ scurtă de timp apar în localitate edificii economice, comerciale, bancare și ateliere meșteșugărești. Pe parcurs, Balșul se transformă într-un centru adminstrativ cu instituții administrativ-legislative în concordanță cu epoca respectivă, devenind plasă cu o judecătorie, o tipografie, mori, prese de ulei, fabrică de spirt, trei bănci și un atelier mecanizat ce a stat la baza înființării primei fabrici, ce va influență în mod substanțial mentalul colectiv și modul de viață al locuitorilor. În localitate încep să se dezvolte
Balș () [Corola-website/Science/297000_a_298329]
-
Cerneți încep să se mute în masă astfel încât orașul începe să se extindă după un nou plan spre est-sud-est. Cu acest nou aflux de populație, alături de "Cartierul nemțesc", deja constituit în partea vestică a orașului apar alte două noi cartiere: "Moara de foc" și "Tăbăcari", nume care oglindesc vechile îndeletniciri ale celor strămutați de la Cerneți. Noua extindere urbanistică nu mai oglindește rigoarea planului original, inițiată de arhitectul Xavier Villacrose și de inginerul Moritz von Ott. Noua dezvoltare amenința însăși conservarea ruinelor
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
și inaugurat Aerodromul. La 1 august 1912 este dat în exploatare circuitul special telefonic dintre Turnu Severin-Vârciorova-Orșova, asigurând legăturile telefonice cu Austro-Ungaria. Industria morăritului și panificației a fost printre cele mai prospere din orașul Turnu-Severin. În 1914 funcționau în Turnu-Severin morile "Graf", "Sabetay", "Schwarz" și "Moara de foc", fiecare cu fabrică de pâine. Până în 1914 sunt desăvârșite canalizarea (începută în 1892) asfaltarea și pietruirea completă a tuturor străzilor, inclusiv cele din suburbii. Cea mai mare parte a străzilor sunt bordate cu
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
august 1912 este dat în exploatare circuitul special telefonic dintre Turnu Severin-Vârciorova-Orșova, asigurând legăturile telefonice cu Austro-Ungaria. Industria morăritului și panificației a fost printre cele mai prospere din orașul Turnu-Severin. În 1914 funcționau în Turnu-Severin morile "Graf", "Sabetay", "Schwarz" și "Moara de foc", fiecare cu fabrică de pâine. Până în 1914 sunt desăvârșite canalizarea (începută în 1892) asfaltarea și pietruirea completă a tuturor străzilor, inclusiv cele din suburbii. Cea mai mare parte a străzilor sunt bordate cu pomi (teiul în mod particular
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
unde se intersectează cu DN7) și mai departe la Săbăreni (județul Giurgiu) apoi înapoi în județul Ilfov la Ciorogârla, Domnești și București (zona Prelungirea Ghencea); și spre est șoseaua județeană DJ101, care duce spre Balotești (unde se intersectează cu DN1), Moara Vlăsiei, Grădiștea și mai departe în județul Ialomița la Fierbinți-Târg, Dridu și Jilavele (unde se termină în DN1D. Prin oraș trece calea ferată București-Ploiești, pe care este deservită de stația Buftea. Orașul Buftea se află așezat în partea de nord-vest
Buftea () [Corola-website/Science/297016_a_298345]
-
Bucoveni făceau parte din comuna rurală Bucoveni din plasa Snagov a județului Ilfov, împreună cu satele Atârnați, Buciumeni, Flămânzeni, Chitila, Mogoșoaia și Odăile, care totalizau 3157 de locuitori ce trăiau în 653 de case și 5 bordeie. În comună funcționau 2 mori de apă, 4 mașini de treierat cu aburi, 4 școli cu 74 de elevi (dintre care 26 de fete) și 4 biserici. Datorită Prințului Barbu Știrbei, s-a realizat Fabrica de Conserve (1903), Fabrica de Vată (1900), Școala profesională (1902
Buftea () [Corola-website/Science/297016_a_298345]
-
până în 1832, cănd reședința județului s-a mutat la Călărași. Comună avea o populatie totală de 2279 de locuitori; acolo funcționau 2 școli (una la Urziceni, una la Cotorca), 2 biserici (ambele în Urziceni, datând din 1828, respectiv 1861), o moară cu aburi, un spital, o farmacie și un birou telegrafic și poștal. Anuarul Socec din 1925 consemnează schimbarea statutului Urziceniului în comuna urbană, reședință a plășii Urziceni. Populația era de 3526 de locuitori. În 1931, Urziceni era una dintre cele
Urziceni () [Corola-website/Science/297017_a_298346]
-
impuse țărilor vestice dezvoltate s-a creat un cadru favorabil dezvoltării economice din Imperiu, dezvoltând puternic zona și favorizând un impuls economic ce va ajuta la reconstrucția suferită după revoluția de la 1848. Timișoara avea acum diverse manufacturi (fabrica de bere, mori, fabrica de țesut mătase, săpun, covoare) și era bine aprovizionată cu produse agricole din zona de câmpie a Banatului. Ca și consecință imediată, este introdusă o linie de telegraf, iluminatul stradal cu gaz și orașul este legat prin cale ferată
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
care iese un leu de aur. În dreapta sus, un turn de piatră având cornișe duble (reprezentând turnul de apă al cetății), două ferestre rotunde la etaj, iar la parter o poartă pe care se vede o roată de fier neagră (moara de apă). În partea de sus a turnului se văd la stânga un steag purpuriu cu o cruce argintie, la dreapta steagul tricolor găurit, introdus după 1989, simbol al Revoluției pornite la Timișoara. În jumătatea de jos, pe câmp albastru, la stânga
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
și o suprafață de 266 ha. Trama stradală era formată din 54 străzi, două stradele și o șosea, în total 16,69 Km drumuri. Strada Matei Basarab și locuitorii înstăriți aveau lumină electrică, produsă de un generator electric aflat la moara lui Gheorghe Fuerea. Statul de funcțiuni al Primăriei comunei urbane Slobozia cuprindea: Primul primar al comunei urbane Slobozia a fost Ion Constantinescu, ales în fruntea localității încă din 1907. La data de 19 ianuarie 1919, Primăria Comunei Urbane Slobozia a
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
1.333 locuitori); existau 69 de străzi, pe 15 dintre acestea erau amenajate trotuare, două erau pietruite și una singură (Matei Basarab) pavată cu piatră cubică de granit, în suprafață de 11.160 m.p. Industria orașului era reprezentată de două mori (Duru și Ștefan Dedinschi), o țesătorie mecanică pentru pânză și o presă mecanică pentru ulei, o instalație mecanică de tricotaje, trei darace de lână și două sifonării ("fabrici pentru ape gazoase"). În jurnalul de operații militare al Diviziei 10 Infanterie
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
de locuitori din care 4780 locuiau în orașul propriu-zis. În oraș funcționau două școli — una de băieți, cu 218 elevi, și una de fete, cu 100 de eleve. Se mai aflau acolo 3 biserici (din care una în Fefelei), 2 mori de aburi, 4 stâne, 2 cășării și o fabrică de făină. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna urbană Mizil cu 6282 de locuitori. În 1950, Mizil a devenit reședința raionului Mizil din regiunea Buzău, raion căruia i s-a alipit
Mizil () [Corola-website/Science/297024_a_298353]
-
Săliște, Vale, Tilișca, Gura Râului, Rășinari, Mohu, Sadu și Avrig. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, industria manufacturieră era înca modestă, cu toate că obținea unele progrese iar breslele se aflau în curs de transformare. În această perioadă existau la Avrig o moară de hârtie și o țesătorie, precum și o activitate meșteșugărească a sodalilor. Astfel că localitatea intră în cadrul comerțului sau al schimbului mărunt. În 1892 se inaugurează calea ferată dintre Sibiu și Avrig, iar la 1895 cea dintre Avrig și Făgăraș. În preajma
Avrig () [Corola-website/Science/297031_a_298360]
-
ortodoxe, mai multe sinagogi. La acea vreme, pe teritoriul actual al orașului mai funcționa în aceeași plasă și comuna Humulești, formată din satele Humulești, Săcălușești, Topolița, Ocea și Țolicea, având în total 2339 de locuitori. În comuna Humulești existau cinci mori, patru biserici, o școală și o fabrică de spirt. Dezvoltarea și perioada înfloritoare a orașului va continua până la începutul secolului al XX-lea, mai exact până în 1916, atunci când, odată cu începerea Primului Război Mondial, orașul suferă o decădere evidentă ca urmare a stării
Târgu Neamț () [Corola-website/Science/297002_a_298331]
-
Șerbănești, Miculești și Diconești, cu 2000 de locuitori. Aici funcționau două biserici și o școală mixtă. Comuna Podurile a venit cu satele Podurile de Sus, Podurile de Jos, Malurile și Pucioasa, cu 2300 de locuitori. Ea avea două biserici, șase mori de apă, 3 școli mixte și instituțiile de administrare a plaiului. Pe teritoriul actual al orașului mai funcționa pe atunci în același plai și comuna Bela, cu satele Bela, Nistorești și Broștenii Noi având în total 1100 de locuitori. Și
Pucioasa () [Corola-website/Science/297028_a_298357]
-
școli mixte și instituțiile de administrare a plaiului. Pe teritoriul actual al orașului mai funcționa pe atunci în același plai și comuna Bela, cu satele Bela, Nistorești și Broștenii Noi având în total 1100 de locuitori. Și aici existau o moară de apă, o biserică și o școală. La începutul secolului al XIX-lea, datorită finalizării băilor de la Pucioasa, comuna Șerbănești-Podurile a luat numele de "Pucioasa", iar comuna Bela a fost desființată și inclusă în aceasta. Astfel, Anuarul Socec din 1925
Pucioasa () [Corola-website/Science/297028_a_298357]
-
arme, prin donații în bani sau alimente. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Târgu Ocna, declarată comună urbană în 1846, era reședința plășii Trotușul a județului Bacău, avea 8033 de locuitori și în ea funcționau două fabrici de gaz, 5 mori, o tăbăcărie, două fabrici de pălării țărănești, una de săpun, una de lumânări de ceară albă, două școli primare de băieți cu 381 de elevi, două școli primare de fete cu 222 de fete, o școală armenească, 11 biserici ortodoxe
Târgu Ocna () [Corola-website/Science/297040_a_298369]
-
mult de jumătate din străzile orașului sunt modernizate. Fizionomia locuințelor este aceeași în tot orașul. Se deosebesc numai câteva zone: - Zona centrului vechi de pe strada N. Titulescu cuprinsă între străzile Elena Dendea și Oltului; - Zona centrului nou cuprinsă între strada Morii și strada Hotarului; - Zona cartierului Comani - pe tot cuprinsul străzii General Teiușanu Livius. Străzile cartierului sunt într-o stare precară, primarii nedându-și interesul îndeajuns de mult în legătură cu cartierul. Strada N.Titulescu ce leaga cartierul Comani de orasul Draganesti Olt
Drăgănești-Olt () [Corola-website/Science/297045_a_298374]
-
hotărâre în acest sens. Din anul 1834, prin dispoziția domnului Alexandru Ghica, a funcționat vama în Breaza de Sus, fiind mutată de la Câmpina. Aceasta era amplasată pe locul actualei Casei de Cultură, stația de poștă fiind în apropiere, pe lângă strada Morii. După anul 1852 a fost relocalizată la Predeal, pe locul fostului parc al orașului. În această perioadă, așezarea făcea legătura între Transilvania și Muntenia, înregistrând o dezvoltare considerabilă, marcată în special prin construirea de noi hanuri (13), vestigii ale acestora
Breaza () [Corola-website/Science/297019_a_298348]