8,338 matches
-
comparatisticii românești, dar și metode variate și complexe de analiză comparată, marcate de predilecția pentru literatura și filosofia germană. Prima parte, Clasicii în perspective comparatiste, se oprește îndeosebi asupra lui Eminescu, studiat în raport cu filosofia kantiană și cu literatura germană; adevărate „mostre” care surprind prin densitate și varietate sunt capitolele Eminescu și Richard Wagner în spiritul doctrinei lui Schopenhauer și Dosarul „Florii albastre”. Sunt evidențiate și problemele de traducere a poeziei lui Eminescu sau receptarea lui printre germani. Alți scriitori analizați sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290621_a_291950]
-
unei experiențe complexe și poate da seama, rapid, de ceea ce e în adevăr esențial. Cărți, extrase, programe, circulă de la unul la altul, într-o țesătură imprevizibilă, din care se nutresc legături viitoare. Expoziții de carte, standuri editoriale, cu pliante, reclame, "mostre" stau la îndemâna cui se interesează de o chestiune sau alta. E un mediu al informației rapide, esențiale, eficiente, mediu ce-și păstrează această coloratură și atunci când congresiștii se regăsesc în scurte reuniuni vesperale, totdeauna animate, la recepții, dezbateri, mese rotunde
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și pe câmpul de luptă se împletește cu povești amoroase, povestea lui Gawain se concentrează pe spiritul aventurier și loialitatea față de senior, fără să neglijeze însă relatarea modelelor culturale populare ale epocii (vânătoarea, ospățul). Poemul reprezintă în mod evident o mostră de cultură populară medievală de succes și un exemplu foarte bun de combinație între elemente ale vieții cotidiene din secolul al XIV-lea (costume, armură, arhitectură) și imagini romantice și cavalerești din secolul al XI-lea. Deși valoarea militară a
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
și în care vizitatorul se simte protejat, deși se poate confrunta cu "natura falsă a spectacolului" și cu frustrările resimțite de pe urma subminării narațiunilor create de el însuși. "Balonul" devine astfel un spațiu de negociere în care vizitatorul poate alege selectiv "mostre" de experiențe predictibile. Vizitatorul își poate schimba identitatea, rasa, sexul, vârsta, sau își poate imagina doar aceste schimbări, pentru a se conforma lumii false sau virtuale pe care s-a decis să o viziteze 208. Potrivit lui Michael Ostwald, atât lumile
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
lungul anilor, și anume posibilitatea de a avea acces la studii propriu-zise, nu doar la sfaturi despre realizarea lor. Referințele la anumite capitole din lucrarea anexă ce Împânzesc cartea de față consolidează relația Între principiile practicii (În această carte) și mostre de practică (În cealaltă). În ciuda acestor schimbări și actualizări, În mare, textul și capitolele vor apărea la fel ca În ediția a doua. Stabilitatea (nu sterilitatea!) este de dorit deoarece contribuie la consistența metodei studiului de caz. De-a lungul
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
capitolul 2. Pe scurt, răspunsul este că În studiile de caz, la fel ca În experimente, se pot face generalizări În direcția ipotezelor teoretice, nu a populațiilor și universurilor. În acest sens, studiul de caz și experimentul nu reprezintă o „mostră”, iar scopul dumneavoastră În realizarea unui studiu va fi acela de a extinde și generaliza teorii (generalizare analitică), nu de a enumera frecvențe (generalizare statistică). Or, după cum precizează trei cercetători de renume În studiul lor pe un singur caz, efectuat
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
Început „generalizarea statistică” - modalitatea de generalizare recunoscută În mod obișnuit -, deși este mai puțin relevantă pentru studiile de caz. Aici se face o deducție despre o populație (sau un univers) pe baza datelor empirice care au fost colectate despre o mostră. În figura 2.2, faptul este reprezentat grafic ca deducție de nivelul unu2. Această metodă este mai larg acceptată pentru că cercetătorii au acces imediat la formule cantitative pentru a stabili nivelul de Încredere cu care se pot face generalizările, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
de nivelul unu2. Această metodă este mai larg acceptată pentru că cercetătorii au acces imediat la formule cantitative pentru a stabili nivelul de Încredere cu care se pot face generalizările, mai ales În funcție de mărimea și variația internă a universului și a mostrei. Chiar mai mult, este cel mai frecvent mod de a face generalizări În efectuarea sondajelor (vezi Fowler, 1988; Lavrakas, 1987) sau analiza datelor de arhivă. Figura 2.2 - Două niveluri ale procesului deducțiilor Sursa: COSMOS Corporation. Folosirea metodei de generalizare
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
le vom aborda mai În detaliu În cadrul unor discuții pe marginea designurilor studiilor multiple. Punctul esențial În acest moment este acela că În efectuarea studiilor de caz ar trebui să urmăriți generalizarea analitică, evitând gândirea În termeni neclari de genul „mostră de cazuri” sau „mostră de cazuri de dimensiuni reduse”, ca și cum un studiu de caz singular ar fi asemenea unui singur respondent Într-un sondaj sau asemenea unui singur subiect În cadrul unui experiment. Cu alte cuvinte, potrivit figurii 2.2, când
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
În detaliu În cadrul unor discuții pe marginea designurilor studiilor multiple. Punctul esențial În acest moment este acela că În efectuarea studiilor de caz ar trebui să urmăriți generalizarea analitică, evitând gândirea În termeni neclari de genul „mostră de cazuri” sau „mostră de cazuri de dimensiuni reduse”, ca și cum un studiu de caz singular ar fi asemenea unui singur respondent Într-un sondaj sau asemenea unui singur subiect În cadrul unui experiment. Cu alte cuvinte, potrivit figurii 2.2, când efectuați studii de caz
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
constituit o barieră majoră În realizarea studiilor de caz. Criticii afirmă În mod repetat că studiile pe un singur caz nu oferă baze solide pentru generalizare. Această critică este adusă totuși prin comparație cu cercetările prin sondaj, În care o mostră (dacă e selectată corect) este reprezentativă pentru un Întreg univers. Analogia cu mostrele și universurile este greșită când avem de a face cu studii de caz. Sondajele se bazează pe generalizări statistice, pe când studiile de caz (ca și experimentele) se
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
repetat că studiile pe un singur caz nu oferă baze solide pentru generalizare. Această critică este adusă totuși prin comparație cu cercetările prin sondaj, În care o mostră (dacă e selectată corect) este reprezentativă pentru un Întreg univers. Analogia cu mostrele și universurile este greșită când avem de a face cu studii de caz. Sondajele se bazează pe generalizări statistice, pe când studiile de caz (ca și experimentele) se sprijină pe generalizări analitice. Făcând o generalizare analitică, cercetătorul se străduiește să ajungă
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
O altă Întrebare cu care vă veți confrunta În folosirea unui design pentru cazuri multiple este legată de numărul de cazuri considerat necesar sau suficient. Însă din moment ce nu se poate folosi o logică de eșantionare, criteriile tipice legate de mărimea mostrelor sunt la rândul lor irelevante. Ar trebui mai curând să vă gândiți la această decizie ca la o modalitate de a reflecta numărul de replicări ale cazului - atât literale, cât și teoretice - de care aveți nevoie sau pe care doriți
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
miracol, o rețetă. Iar așa ceva nu există. Nici vreun program magic, nicio politică absolută. Autorul nu poate decât să dezamăgească, dacă nu cumva se vrea un guru. Simplismele pot fi best-seller-uri, dar distructive pe teren. Exemplul programului DARE, o frumoasă mostră de escrocherie științifică, ne-a arătat cât de important e să rezistăm simplităților seducătoare, în acest caz, un curs ținut de poliție. O provocare uriașă este cea a evaluării programelor și politicilor publice, practică prea puțin răspândită. Totuși, evaluarea programelor
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
vezi Stelarc mai josă, în măsura în care protezele cybermedicale și interfețele computerului constituie un prim pas către condiția postumană. Literatura de specialitate abundă în astfel de asocieri, cyborgul, ca superpoziționare a biologiei și a tehnologiei cibernetice, devenind exemplul predilect al postumanului. O mostră de discurs cyborgic în această direcție a excesivului (ca limită riscantă a gândirii umanuluiă, a utopicului, a metaforei sau a constructului ficțional (evident punct de vedere care exclude susținerea practicăă este „identitatea terminală” (vezi Bukatman, 1993Ă. Această sintagmă este analizată
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
problema atât a nemuririi, a resurecției eterne prin simulare (corpul este animat să pară „viu”Ă, cât și a posibilității întreruperii premature a vieții biologice. Pe de altă parte, ființa umană „vizibilă” a cyberspațiului poate fi accesată oricând ca o mostră „vie” supusă documentării publice, însă prin chiar „vizibilitatea” sa este lipsită de intimitatea și integritatea propriului corp chiar și după moarte. Acest exemplu dovedește încă o dată faptul că viitorul corpului uman, în contextualizare digitală, în lipsa coerenței și a privațiunii, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
discutat mai sus. Astfel, umanismul este considerat de acesta din urmă drept inuman, prin relaționarea ființei umane la tehnică, la progres și la rațiune, adică la modernitatea de tip iluminist. „Prin tehnică, lumea umană a pășit în inuman”, iată o mostră de crez „paroxist” al lui Baudrillard (2001Ă. Precum postmodernismul poate fi interpretat ca un dincolo de modernism, postumanismul poate fi interpretat ca un dincolo de umanism, ca o critică și o soluție la acesta din urmă. Nu vom insista asupra acestei posibile
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
implică mâna utilizatorului (de tipul unui joystick, al mănușilor, al bagheteiă din dorința de a evita sugerarea masculină a ideii de control și de stăpânire a lumii create. Această concepție poate constitui un argument în interpretarea lucrărilor sale ca o mostră de feminism (vezi Flanagan, 2002, pentru o astfel de perspectivă asupra lucrărilor saleă. Cadrul natural al instalațiilor sale este unul conotat feminin, embrionic, fluid și visceral, oceanic-maternal, dar și unul oniric, artista încercând să contureze un spațiu al visului și
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
bipolarităților existențiale și culturale. În fine, ambele modele corporal-identitare sunt postumane, postfeminine și postgender (sfidând opoziția feminism vs masculină, chiar dacă unul instaurează o paradigmă ideologică seculară, păgână și intenționat „blasfemitoare”, iar celălalt o pradigmă ideologică religioasă. Am văzut deja o mostră din modul cum funcționează dinamica discursivă, inclusiv polemică, a acestei mișcări. Cyberfeminismul nu se dovedește a fi o mișcare unitară și unidirecțională, ci una multiplă și divergentă. În interiorul acestei mișcări există mai multe direcții, inclusiv voci critice care subminează mișcarea
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
afectate, patimi exagerate („urgia” amorului), șantajul sentimental („dorita moarte”): Rugă cătră Amor, Cântec [O, suspine arzător], [Ah, viață plin de jele] ș.a. O surprinzătoare Meditație, din 1821, de fapt traducerea celebrei L’Isolement (1820) de A. de Lamartine, rămâne o mostră de sincronism asachian, fără ecou în plan literar. Piesele de rezistență ale liricii erotice ale lui A. stau sub semnul sonetului petrarchist ce inspiră, până la pastișă, ciclurile de poezii compuse la tinerețe, în italiană, La Leucaide și Raccolta delle Poesie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
personalități bănățene. I s-au decernat Premiul de Excelență al Uniunii Scriitorilor, Filiala Timișoara (2000), Premiul „Tânărul jurnalist al anului 2002”, oferit de Fundația Freedom House ș.a. În pofida titlului, prima carte a lui Ș., Firește că exagerez, nu oferă o mostră de iconoclastie lingvistică, ci o paletă variată de modalități poetice, un imaginar bogat; tonalitatea, domoală, este egală și se recunoaște în ea o voce postmodernă: detașată față de ea însăși și față de actul poetic, cu moderație ludică și ironică, mai totdeauna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289634_a_290963]
-
recenzii de carte. Poezia e ilustrată prin apariția câtorva dintre arghezienele Agate negre (36, 3, 31, 21, 32, 4, 41), adevărat blazon al publicației, și numeroase poeme reflexive de V. Demetrius. Pentru proză, piesele de rezistență sunt Îl osândesc jurații?, mostră de literatură cu țărani nonidilică și conflictuală, Scrisori către Simforoza, semnate G. Galaction - încă un pseudonim impus de L. d. -, și Lotar, o nuvelă poematică de Tudor Arghezi. Sub pseudonimul Radu Mihnea, V. Demetrius publică schițele Marieta, Vrăjmășie veche, Taifas
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287819_a_289148]
-
ai vremurilor noastre ? Neplăcute întrebări, și mai neplăcute răspunsuri. Chiar și pentru posteritatea unor cineaști ca Jean Georgescu și Victor Iliu, autori ai unor opere cinematografice de excepție, O noapte furtunoasă și La Moara cu noroc, dar și ai acestei mostre de propagandă criminală. „O să rămânem singuri, Avrame !”, îi zice nevasta „orien tată” țăranului care vrea să se păstreze neutru, „de capul lui”. Ea nu spune : „E bine ce zic comuniștii ăștia !”, dar solicită alăturarea securizantă la turmă. Nu ieși din
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Nicht hinauslehnen !” - „Nu vă aplecați în afară !” e morala acestei pelicule agresive, menită să-i determine pe tineri să nu mai plece din România Socialistă. Trecătoarele iubiri, făcut de Malvina Urșianu pe aceeași temă antiemi grație, pare, prin comparație, o mostră de calofilie pasabilă. Regulile exclusiviste ale propagandei, în alb și negru, fără nuanțe, sunt respectate cu sfințenie de regizor și scenarist. Occidentul e o iluzie rea, România lui Ceaușescu - certitudine bună. Cum spuneam, acest film nu apare întâmplător în 1978
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de revoluția bolșevică cu aproape 150 de ani mai târziu. În totală necunoaștere a naturii umane J.J. Rousseau pleacă, în dezvoltarea utopiilor sale, de la niște enormități care contrazic în totalitate ceea ce natura a sădit în fiecare ființă viețuitoare. Iată câteva mostre care demonstrează cu prisosință acest lucru. Omul ar fi singura ființă care nu posedă instincte, ci trăind la început printre animale observă și imită instinctele acestora, sfârșind prin a și le apropia pe toate. Refuză astfel pentru om ceea ce este
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]