10,211 matches
-
subliniat că toate acestea se referă la textele narative; în schimb în cazul filmelor, cadrul este expus într- un mod evident, jucînd un rol de seamă în desfășurarea narațiunii. Se presupune că gradul de individualizare a mediului înconjurător într-o narațiune scrisă depinde de gen, tip ș.a.m.d. Astfel, o poveste despre o găină care păcălește o vulpe, un text de tip „fabulă”, indiferent că e pentru copii sau pentru adulți, nu necesită ancorarea precisă într-o anumită fermă, cu
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
unchiul și mătușa locuiesc într-un conac din Mansfield Park. Tot aici (în Mansfield Park) esențial este faptul că biblioteca în care tinerii își țin petrecerile nu este un spațiu prea adecvat, așa cum adecvată nu este nici întreaga amplasare a narațiunii. Dar detaliile referitoare la aceste locații sînt rareori esențiale, deoarece nu contribuie decisiv la desfășurarea acțiunii și rareori reprezintă o oglindire a personajelor. Totuși, în multe romane moderne în care apăsarea mediului artificial (industrializat, tehnologizat, omogenizat) ar putea constitui o
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
se presupune că personajul își exercită un anume control asupra felului camerelor sau al casei în care locuiește: în asemenea cazuri ar trebui să nu surprindă că locuința corespunde sau îl reflectă pe locatar. Pe de altă parte, în multe narațiuni personajul nu deține controlul asupra propriilor condiții de viață, așa că neverosimilitatea este și ea posibilă. Personajul Sethe din Beloved al lui Toni Morrison și Oliver Twist, al lui Dickens, sînt două exemple în acest sens, dar am putea să o
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
cu ușurință o falsă impresie. Se poate deduce că personajele sînt simple îmbinări de tehnici, imagini artificiale ale căror proprietăți aparent naturale sînt ele însele convenționale, întruchipînd acele tipuri de trăsături agreate sau "favorizate” de societățile care au inspirat aceste narațiuni. Opinia conform căreia personajul este convențional și convenționalizat, frecventă în scrierile structuraliste, poate fi ușor exagerată. Cel mai plauzibil ar fi dacă analistul s-ar concentra asupra asemănărilor existente în caracterizările din interiorul textelor și dintre texte, în dauna acelor
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
acele mijloace lingvistice prin care, într-un ritm amețitor, categoriile personajului și spațiului se descompun, textul făcîndu-ne cunoscut la un moment dat că: "Propria identitate se topea într-o lume cenușie, impalpabilă”. 4.7. Crearea de surpriză și suspans în narațiuni O metodă esențială de nuanțare a personajului și de prezentare a evenimentului, strîns legată de progresia subiectului, este chiar tema acestei secțiuni: mijloacele prin care povestirile angajează și mai mult cititorul prin efecte fie de surpriză fie de suspans. Cum
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
ținute în secret”: ce final ni se rezervă aflăm după multe amînări. Un exemplu simplu al primei condiții ar fi acela al unui personaj dintr-o istorie care se hotărăște să treacă prin vamă un obiect ilegal. Cîteva pagini de narațiune ar putea relata apoi despre călătoria personajului respectiv pînă la punctul de plecare din prima țară. Nici una din aceste pagini nu conține suspans în sensul descris aici, deși ar putea fi captivante și interesante, ar putea induce neliniște etc. Dar
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Scotty se duce la magazinul brutarului, hotărîtă să-l atace din cauza telefoanelor de hărțuire de la acesta). Surpriza narativă de felul celei care interesează în acest caz, oarecum în contrast cu suspansul, apare atunci cînd o condiție inițială diferită duce la: 1. narațiunea care a abordat și se poate presupune că a trecut un "hotar” ce nu pune probleme, în care eventuala ramificare în diferite episoade nu-și are rostul sau există într-o mică măsură și în care sînt previzibile mai curînd
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
sau un eveniment schematic ori stereotip. Astfel, în Tabăra indiană stereotipul este acela al soțului îngrijorat care asistă la nașterea grea prin care trece soția sa dar, din moment ce totul se termină cu bine iar mama și copilul sînt sănătoși, dacă narațiunea se reîntoarce la tată, ne așteptăm să descrie și să relateze ușurarea, fericirea, umila recunoștință ș.a.m.d. Apoi: 2. evoluția "teleghidată” sau schematică, "neramificată” și previzibilă care nu se produce după plan și ceva relevant se întîmplă, „ceva imaginabil
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
produce după plan și ceva relevant se întîmplă, „ceva imaginabil în cazul în care am fi operat cu maximă prudență sau folosind imaginația”. Iar această desfășurare previzibilă dar neașteptată ne oprește brusc, ne face să reevaluăm o mare parte a narațiunii a cărei formă credeam că am înțeles-o deja. În concluzie, esența surprizei narative este aceea că un cititor consideră o nouă desfășurare a evenimentelor ca fiind imprevizibilă, deși se dovedește a fi previzibilă. Astfel, nu orice fel de "eveniment
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
la o surpriză narativă în acest sens; cînd Scott este doborît de o mașină atît în The Bath cît și în A Small, Good Thing, această calamitate este într- un fel o surpriză, căci nu poate fi previzibilă la începutul narațiunii. A spune că un eveniment este, la o reflecție analitică, previzibil înseamnă a spune că se potrivește unei ample structuri de condiții narative și momente ale subiectului din întreaga poveste: nu este un supliment detașat, ci un fapt de drept
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
masa din bucătărie, Leah alerga numai în cămașa de pijama, iar Lizzie plecase de la școală. 4.8. De la proză la film: traducere radicală Să menționăm acum - deși pe scurt - acel gen narativ contemporan, poate cu cea mai mare semnificație culturală: narațiunea filmică. Următoarele observații sînt prezentate ca postulate pentru discuții și critici, și se limitează la o singură problemă printre multele cărora li se poate adresa: Ce implică - în special din punct de vedere lingvistic - adaptarea unui film după un roman
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
prezentate ca postulate pentru discuții și critici, și se limitează la o singură problemă printre multele cărora li se poate adresa: Ce implică - în special din punct de vedere lingvistic - adaptarea unui film după un roman (sau cartea filmului)?” "Comparînd narațiunile scrise și filmice din Cei morți și Rațiune și prejudecată, unde sînt diferențele sau schimbările, ce se adaugă, ce se pierde, ce se taie?” a. Timpul de consum/procesare: în legătură cu romanul, cititorul are controlul într-o măsură considerabilă; în legătură cu filmul
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
și hibriditatea lui (nu doar în conținut - ca în roman - cît și din punctul de vedere al producției și al autorului). Cultura de masă din ultimii o sută de ani a asistat la dezvoltarea unor forme noi și puternice de narațiune hibridă/eterogenă - acum incluzînd cîntecele pop cu videoclipuri, ficțiunea hipertextuală. d. Totul în roman se realizează prin intermediul limbajului scris (incluzînd reprezentările vorbirii și gîndirii, prezentarea și relatarea emoțiilor). Dar în film există un amestec între diferitele modalități: reprezentare vizuală
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
mai puțin constrîns din punct de vedere formal decît romanul, a compara restricția formală sau structura romanului cu deschiderea filmului e ca și cum ai compara delimitarea formei sunetului cu libertățile tehnice ale romanului. e. În legătură cu reprezentarea și relatarea, în narațiunea filmică reprezentarea este în mod covîrșitor opțiunea preferată, iar dilema principală constă în a decide ce să se arate (și cu cîte detalii, pe cît spațiu, în ce și din al cui punct de vedere). f. Limbajul - și îndeosebi limba
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
deducem detalile de caracter semnificative. Trebuie să judecăm personajele după înfățișare, reacții vizibile, emoții manifestate și reprezentări vizuale intrpretative ale proceselor mentale - toate acestea ni se oferă din abundență și / dar aparent fără interpretarea povestitorului. g. Este folositor să identifici narațiunile scrise care par să fie imposibil de reprodus într-un film, și filmele care par să fie imposibil de conceput ca romane. Și să explici de ce, în ambele cazuri. Probabil că în prima imposibilă "conversie”, istorisirea esențială se inserează în
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
dezastru copleșitor). h. Înregistrarea verbală a cadrului și a personajelor la începutul romanului trebuie înlocuită (sau scoasă) în orice film. Dacă este să fie înlocuită, atunci să fie înlocuită de reprezentări holistice neliniare (de exemplu, reprezentări vizuale). i. În centrul narațiunii filmice stă editarea, selecția și combinarea unui cadru cu altul, în mod invariabil acordînd atenție desenului, ritmicității, relațiilor temporale și spațiale care se creează prin secvențialitatea cadrelor. Nu există echivalente depline ale cadrelor și editării în povestirea scrisă, dar există
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
a vorbirii personajelor și a descrierilor nonverbale, spectatorul trebuie să ajungă la concluzii interpretative. l. În ce măsură filmul și novelizările la, de exemplu, Trainspotting sau Like Water for Chocolate trebuie să aibă obiective diferite și, de fapt, să nu fie aceeași narațiune? Este redarea unei cărți în film, sau invers, comparabilă cu traducerea literară? Limba franceză are două verbe pentru "a schimba”: changer (unde se presupune o simplă modificare sau ajustare) și échanger (unde are loc o dislocare substitutivă, ca atunci cînd
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
rezolvat”. Din nou, cum s-ar putea filma aceasta? n. Contrastul dintre roman și film nu se rezumă doar la cuvinte vs. imagini, ci la procesarea cuvintelor dislocate în serie vs. procesarea imaginilor. o. Dacă concluzionăm că între film și narațiunea scrisă există o translație radicală, échanger și nu doar changer, poate fi așa pentru că, în cele din urmă, esența unei narațiuni ca Cei morți de James Joyce sau Little Things de Carver se află în cuvintele scrise (dispersate dar acumulîndu-
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
vs. imagini, ci la procesarea cuvintelor dislocate în serie vs. procesarea imaginilor. o. Dacă concluzionăm că între film și narațiunea scrisă există o translație radicală, échanger și nu doar changer, poate fi așa pentru că, în cele din urmă, esența unei narațiuni ca Cei morți de James Joyce sau Little Things de Carver se află în cuvintele scrise (dispersate dar acumulîndu- se și dislocîndu-se) mai mult decît în orice altceva. Și, prin același sistem, esența unei narațiuni filmice ca Citizen Kane se
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
cele din urmă, esența unei narațiuni ca Cei morți de James Joyce sau Little Things de Carver se află în cuvintele scrise (dispersate dar acumulîndu- se și dislocîndu-se) mai mult decît în orice altceva. Și, prin același sistem, esența unei narațiuni filmice ca Citizen Kane se află în imaginile proiectate (dispersate dar acumulîndu- se și dislocîndu-se reciproc) din nou, mai mult decît în orice altceva (cuvinte vorbite, muzică, sunet). p. Deoarece narațiunea în proza narativă și novelizarea (sau viceversa) sînt discursuri
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
în orice altceva. Și, prin același sistem, esența unei narațiuni filmice ca Citizen Kane se află în imaginile proiectate (dispersate dar acumulîndu- se și dislocîndu-se reciproc) din nou, mai mult decît în orice altceva (cuvinte vorbite, muzică, sunet). p. Deoarece narațiunea în proza narativă și novelizarea (sau viceversa) sînt discursuri extrem de diferite, unificate doar de povestea lor comună, una relaționează cu cealalaltă în baza translației sau transformării (échanger). Cu siguranță, "adaptarea” nu pare un cuvînt potrivit pentru a descrie procesul
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
sculpturilor pe tema baletului sau ale nuvelelor pe baza cvartetului de coarde al lui Beethoven! 4.9. Gramatizarea personajului și a situației În secțiunea finală a Capitolului 2 sugeram cîteva moduri prin care statutul special al anumitor propoziții dintr-o narațiune, ca purtătoare de intrigă, se pot reflecta tipic în gramatica acelor propoziții; iar la sfîrșitul Capitolului 3 discutam rolul modalității în modurile naratoriale. Se pot emite judecăți similare și în ceea ce privește gramatica folosită pentru a portretiza personajele și mediul
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
zăngănind cutia de scrisori. „Nu asta am vrut să spun, pentru că... mulțumesc Mary”... intră în hol. „S-a întors doica?” (Katherine Mansfield, Beatitudine) Pe măsură ce înaintăm în aceste paragrafe introductive din Beatitudine, nu putem să nu observăm că se desfășoară o narațiune controlată cu iscusință. Avem o istorie în care datele externe despre un personaj, pe de o parte, și o versiune a gîndurilor sale intime, pe de altă parte, stau în bună vecinătate fără nici o problemă. Informația de rutină că există
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
fi Bertha însăși. Pornind de la această expresie putem afirma, pentru întreaga povestire, că Bertha este personajul-focalizator intern (și adesea personajul- focalizat). De asemenea, în acel prim paragraf, cititorul este condus cu inteligență spre presupunerea că Bertha, la acest moment al narațiunii, merge pe stradă, pe trotuar, în aer liber - deși nu ni se spune direct nici unul dintre aceste lucruri. Tot ceea ce ni se spune direct sînt impusurile de fericire - și acestea ar fi putut izbucni chiar dacă ea de fapt s-
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
paragraful: presupunem că acele impulsuri de veselie în stradă sugerează că femeia se află pe stradă, deși poate doar articolul hotărît exoforic folosit cu referire la „trotuare” este un indiciu explicit. Cu o artă ce se maschează pe sine însăși, narațiunea se modulează de la descrierea distantă a personajului, „Bertha Young avea treizeci de ani”, la imediatitatea reproducerii gîndurilor Berthei, mai ales în paragraful al treilea; și înapoi la exterioritatea vorbirii directe din paragraful al patrulea. Acele modulații presupun, de asemenea, schimbări
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]