9,631 matches
-
septembrie 1914, prin care se angajau să nu înceapă nici un fel de tratative cu tabăra inamică, vizând o ieșire separată din război și încheierea unei păci separate, avea o importanță specială pentru România în ceea ce privește poziția și rolul Rusiei, care dăduse nenumărate dovezi de inamiciție față de România; în același timp, Rusia ar fi fost aliatul direct al României, frontul românesc urmând a fi acoperit de armatele române și ruse. În momentul izbucnirii războiului, Marele Cartier General rus socotea utilă intrarea României în
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
pretențiile teritoriale. Convențiile, politică și militară, semnate de România cu puterile Antantei, în august 1916, au stabilit condițiile intrării în război, obligațiile asumate de Rusia, Franța și Anglia, revendicările teritoriale ale României. Așa cum se știe și s-a demonstrat în nenumărate studii românești și străine, aliații nu s-au achitat de nici una dintre obligațiile asumate. Voi puncta mai departe câteva elemente esențiale ale politicii rusești față de România tocmai în acest an, 1916, în care guvernul român a hotărât evacuarea Tezaurului său
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
de armată. Aceleași intervenții le-a făcut Berthelot și pe lângă țarul Nicolae al II-lea. Toate au fost în zadar. Alexeev, omul împărătesei și al germanilor, s-a păstrat în aceeași rezervă, aducând contraargumente pentru a-și justifica refuzul. Mărturii nenumărate demonstrează modul în care Rusia a fost complet inactivă în războiul pe care Armata Română îl ducea pentru apărarea teritoriului său național, încălcând toate angajamentele, obligațiile înscrise în convenții și tratate, toate promisiunile făcute aliaților săi oficiali. Germanii înșiși au
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
-În anii primului război mondial, Rusia, principalul aliat al României, a pactizat cu Puterile Centrale, contribuind decisiv la defecțiunea militară românească, la impunerea “păcii” oneroase din mai 1918, de către Centrali. -În aceste condiții clare ale ostilității la adresa României, dovedite prin nenumărate fapte de “aliatul” rus, factorii de decizie de la București - Regele, Guvernul, Banca Națională, Ministerul de Finanțe, au hotărât să pună la “adăpost” Tezaurul Băncii Naționale chiar în Rusia. -După revoluția din februarie 1917 și detronarea țarului, în Rusia situația internă
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
polonilor. Dl. dr. Stanislav Kwiatkowski dă în limba polonă următoarea declarațiune în numele Consiliului Național al Polonilor din Bucovina. „Poporul polon, împlinindu-și misiunea istorică întru apărarea creștinismului și a culturii în Europa răsăriteană, prin secole întregi a umplut cu morminte nenumărate ale ostașilor săi țările situate la sudul Nistrului, în care țări poporul român era stăpân străvechi. Noi, polonii, cari trăim azi în Bucovina, legitimăm drepturile noastre vechi de a trăi în această țară, prin sângele vărsat în locurile acestea și
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
despre pregătirile de război contra Uniunii Sovietice și tot de la ei s-a aflat despre măcelul de la “Fântâna Albă“, unde au fost împușcați mulți români care vroiau să trăiască în România. Despre mama nu mai știam nimic. Tata, cu toate că făcea nenumărate drumuri la Storojineț, nu a reușit să obțină aprobarea unei întrevederi sau măcar să-i transmită un pachet. În miezul verii anului 1941, pe când eram în centrul comunei cu băieții vecinilor, am observat o zarvă neobișnuită lângă sediul sovietului, apoi am
ÎNTRE LIBERTATE ŞI TEROARE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
și alți moși din popor. Văzând orientarea Tatii, am fugit la Mama. N-a voit să mă apere. Am dat fuga la Bunica. M-a respins și ea, fiind astfel nevoit să-mi primesc, plângând, cureaua cuvenită. Este unul din nenumăratele exemple de unitate și voință familială În care am fost crescut și care m-a format. Nu numai pe mine, ci pe toți frații. Dacă unul dintre noi era pedepsit, toți Începeam să plângem. Urmarea? Eram pedepsiți și noi pentru
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
vizită favorabilă. Începuse proiectarea noii construcții a Facultății de Medicină Veterinară, oficial lărgirea spațiului de Învățământ al Institutului Agronomic, cu câteva pavilioane destinate clinicilor veterinare și unor discipline de profil. Subliniez această destinație inițială a noilor construcții, pentru că ulterior de nenumărate ori nu s-a ținut seama de ea. Pentru sprijinirea proiectantului a fost instituită o comisie de specialiști, formată din: conf. dr. Drugociu Gh. decanul facultății; conf. dr. Ionescu D-tru; conf. dr. Ionescu Gh; șef lucrări Sasu V. și șef
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
oricare dintre aceste specialități, dar fi cel mai bun În specialitatea pe care ți-ai ales-o. Colegii de la alte specialități m-au felicitat și mi-au propus să public prelegerea. N-am făcut-o, deși am repetat-o de nenumărate ori studenților de la medicina veterinară. Redau În continuare câteva fragmente: “Există În tradiția popoarelor, inclusiv În a cea a poporului nostru, obiceiul ca la anumite evenimente să fie antrenați și “bătrânii” sau mai modern “cetățenii de vârsta a treia”. Nu
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
dădeau afară din casă. Fiindcă mi-a respectat rugămintea pe care i-am făcut-o la intrarea În facultate, i-am acceptat-o și noi pe a ei. Pe tânărul inginer Gâștescu Îl cunoșteam. Așa cum am menționat anterior, fusese de nenumărate ori În casa noastră Împreună cu colegul lor de liceu Miler Mihai, care locuia la a treia scară de noi. A obținut repartiția la Întreprinderea de rulmenți Bârlad, cu loc de muncă la Întreprinderea de Procesoare din Pașcani, dependentă de Întreprinderea
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
casă. A salvat-o cumnata Mariana și apoi Marcela, Lia și Milly. Au adus-o În rând cu lumea, dar vârsta și-a pus amprentele. Ultimii ani au fost un adevărat “drum al Golgotei” pe care l-a parcurs cu nenumăratele poticniri și rugăminți spre Ceruri de a o lua În Lumea Drepților. Și Cerul s-a Îndurat Într-o zi de martie, 1995. Am plecat Într-o zi Însorită din Iași; În Pașcani a Început să se Înnoureze, iar prin
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
viață∗. În preajma Domniei Sale mi-am făcut alfabetizarea anatomopatologică și m-am dăruit, cu toată puterea de muncă a tinereții, acestei discipline. Anatomia patologică străbătea În acea vreme perioada "anatomiei patologice descriptive", limitată la prezentarea tablourilor finale ale luptei vieții cu nenumăratele forțe agresive. A urmat Însă, după anii '50, explozia investigațiilor citologice, biochimice, imunologice, genetice, etc cu instrumentația investigatorie din ce În ce mai sofisticată, care a Împins gândirea medicală spre jocul moleculelor și al atomilor, spre interpretarea structurilor ca dispoziții spațiale ale enzimelor. (Congresul
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
de astăzi este și el mult mai accelerat, aceste coduri poetice se devalorizează și ies din uz mult mai repede. Iată, poezia noastră e diferită de a fiilor noștri. Asistăm, ca fenomen social, la o dezinhibare generală; sigur, dezinhibarea are nenumărate chipuri, de la libertatea totală înțeleasă ca renunțarea la orice norme interioare și până la un minimalism egal adesea cu un soi de nou primitivism. Iar dezinhibarea se reflectă în limbaj, așa încât cuvintele cu care-și exprimă sentimentele în versurile lor noii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
acum că ar pleca vreunul dintre confrații noștri să trăiască în lume, în altă țară, în altă cultură ... E teama că și-ar putea pierde locul în literatura română? E comoditate? E inerție? E sărăcie? Un Panait Istrati hoinărea prin nenumărate culturi europene, prin nenumărate țări, au făcut-o și alții. Nu crezi că scriitorul român de azi este expresia neputinței nației noastre de a se alătura și a se impune în rândul țărilor europene? E un subiect la care avem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
vreunul dintre confrații noștri să trăiască în lume, în altă țară, în altă cultură ... E teama că și-ar putea pierde locul în literatura română? E comoditate? E inerție? E sărăcie? Un Panait Istrati hoinărea prin nenumărate culturi europene, prin nenumărate țări, au făcut-o și alții. Nu crezi că scriitorul român de azi este expresia neputinței nației noastre de a se alătura și a se impune în rândul țărilor europene? E un subiect la care avem de reflectat. Să recapitulăm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
creați 100% de p.r., lansarea unor imitații ce trec drept produse autentice și care circulă ușor pe o piață a cărții confuză. E la îndemână în vremea noastră de formidabil triumf tehnologic. Fiecare poet și putem detalia cu exemple nenumărate are un poem identitar, cu care este "asimilat" și "renumit" de cititori, de public. Spui Bacovia? Spui automat "Plumb"...! Spui Blaga? Spui "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii". Spui Labiș? Spui "Moartea căprioarei". Spui Doinaș? Spui "Mistrețul cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
acorde premiul, motivând că, datorită revoluției anticomuniste din Ungaria izbucnite chiar în acel an, ar crea probleme României ca țară din blocul celor socialiste. Din delegația română făcea parte și Zaharia Stancu care, ulterior, și-a tradus romanul "Desculț" în nenumărate limbi, în speranța că a găsit rețeta de a intra el în vizorul juriului Nobel. Asta-i versiunea Nobel a poveștii românești cu capra vecinului, anticipând prin gestul lui Zaharia Stancu schimbarea din perioada postdecembristă: să moară vecinul și să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fost poet, hotărât să dea piept cu marea literatură română (sau universală?), pe care raft crezi că te-ai fi situat în acest moment? Majoritatea criticilor români, însă, a atacat teritoriul poeziei, publicând, unii, măcar câte un volum...! Exemplele sunt nenumărate, începând cu George Călinescu. Când vei ataca și tu teritoriul poeziei cu un volum? Promit să scriu prefața...! Așadar, sunt poet, aș spune, și folosesc doar masca înșelătoare a criticii. Ba chiar a criticii de poezie. Și, prin urmare, sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
toate eforturile tale, când totul se risipește și în loc nu apare nimic, ci un gol imens în care rânjesc colții nemiloși ai prostiei, îmi spun că am ales să trăiesc pe un nisip alunecos și-mi merit soarta. Am avut nenumărate momente când îmi venea să las totul de izbeliște și s-o iau de nebun prin lume, că aș fi avut unde să-mi găsesc și eu un loc. însă și mai mare îmi părea atunci zădărnicia vieții risipite aiurea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fi să gândim biblic, da, de la apariția Evei lângă Adam, lumea, deși se înmulțește, se distruge de la o generație la alta. Omului religios îi place această viziune. De aici și spaima lui în privința unui iminent sfârșit. Până acum au fost nenumărate "apocalipse" în prag de a se întâmpla. Câteva numai în ultimul deceniu. Cea de anul trecut a creat chiar o fobie, a împărțit lumea în disperați, în grijulii, în nepăsători, în credincioși și necredincioși (așa a fost de când e lumea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
unii cercetători, cum ar fi Hawking, în momentul dispariției pămîntului odată cu universul din care face parte, în acea gaură neagră, în care sunt păstrate toate informațiile posibile despre viață, de unde ar putea reveni, așa cum a mai făcut-o, probabil, de nenumărate ori până acum. Habar n-am. Nici nu-mi pun problema atât de acut, așa cum fac cu disperare unii sau alții. Eu cred că omenirea va dispărea atunci când va dori Dumnezeu. Nu pot da, în acest sens, nici un sfat. Decât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de aproape ai (fi) fost de Nichita Stănescu? Am fost într-adevăr aproape, mai aproape decât pare uneori... Contribuie la această imagine și firea mea de memorialist non-agresiv și timid începând de prin 1974-1975 l-am întâlnit pe Nichita în nenumărate rânduri, atât la el acasă cât și la Strunga, la Belgrad, la mine acasă, la Ponciovo atunci eram acolo... Am avut, împreună cu Nichita o mulțime de tentative pragmatice, aproape că nici una nu ne-a reușit. O dată am stat la Nichita
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
alt răspuns nu există. Spiritul geometric raționalizant, reductiv se impune pentru acest soi de comentator în locul celui de finețe, cu vibrații îndreptate spre infinit. Am simțământul că repertoriul literaturii române e aproape complet Fiecare poet și putem detalia cu exemple nenumărate are un poem identitar, cu care este asimilat și "renumit" de către cititori, de către public. Spui Bacovia? Spui, automat, "Plumb"! Spui Blaga? Spui "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii". Spui Labiș? Spui "Moartea căprioarei". Spui Doinaș? Spui "Mistrețul cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
acum că ar pleca vreunul dintre confrații noștri să trăiască în lume, în altă țară, în altă cultură... E teama că și-ar putea pierde locul în literatura română? E comoditate? E inerție? E sărăcie? Un Panait Istrati hoinărea prin nenumărate culturi europene, prin nenumărate țări, au făcut-o și alții. Nu crezi că scriitorul român de azi este expresia neputinței nației noastre de a se alătura și a se impune în rândul țărilor europene? Nu cred că aparține doar scriitorului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
vreunul dintre confrații noștri să trăiască în lume, în altă țară, în altă cultură... E teama că și-ar putea pierde locul în literatura română? E comoditate? E inerție? E sărăcie? Un Panait Istrati hoinărea prin nenumărate culturi europene, prin nenumărate țări, au făcut-o și alții. Nu crezi că scriitorul român de azi este expresia neputinței nației noastre de a se alătura și a se impune în rândul țărilor europene? Nu cred că aparține doar scriitorului român această incapacitate de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]