8,131 matches
-
de ape, cu acoperișurile caselor ițite din ape, de-o parte și alta a drumului nu-mi părăsesc memoria. Oamenii se salvaseră, nu erau victime umane, dar trauma era trăită de întreaga populație. Se evidenția în comportamente absurde și în neputința insurmontabilă a oamenilor. Un bărbat în vârstă, cu o bicicletă, se plimba în marginea apelor, greu de oprit din încercările de a merge la casă. Fugind din case în toiul nopții, cu copiii mici în spate, sătenii se adăpostiseră la
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de migranți romi din Europa de Est au pătruns În statele Uniunii Europene, provocând reacții furibunde din partea populației locale, de multe ori, ajungându-se la atacuri violente, rasiste la adresa nou-veniților. Autoritățile locale și centrale ale statelor occidentale s-au aflat În fața unei neputințe, dirijându-și atenția către mecanismele internaționale În vederea găsirii unor soluții eficiente de menținere a romilor În interiorul granițelor de proveniență (Gugliemo și Waters, 2005). Instituțiile internaționale au avut, astfel, un impact major asupra elaborării politicilor pentru romi nu numai la nivel
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
găină, totul a fost invenție. E tîmpit, zice Licheaua, știi doar că eu i le-am furat, și-am și luat bani frumoși pe ele, hai la o bere, dau eu. 1993 Umorul bolnavilor 25 ianuarie Cum am putea diagnostica neputința acestei mari populații de a distinge binele de rău, de a decide radical în favoarea democrației, într-un moment în care această decizie se arată mai prielnică și mai urgentă ca oricînd? Dar... pînă la complicata analiză a maladiei, să privim
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
păcălind în felul acesta, inconfundabil, istoria altora. Fie ei mai ales vecini ostili. De aici, din această atitudine, cel mai adesea conjuncturală, ne-am și procopsit de altfel cu specificități nu întotdeauna lăudabile. Una din ele determinînd memoria noastră scurtă, neputința de a nu repeta erorile, de a nu uita ce nenorociri ne-au năpăstuit. Numai și pentru faptul că, fiind conștienți de iminența pericolului, nu am încercat cît de cît a-l preveni. Atît cît ne-ar fi stat în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pricăjit de iaz ardelean, creînd panică și indignare jumătății de continent. Cînd credeam că inundațiile de-acum mai an au avut ca urmare firească amenajarea unor nu neapărat olandeze diguri, hop, sîntem surprinși peste noapte de aceleași tragice și descalificante neputinți. Doar indolență? Doar resemnare? Să stăm, oare, predestinat ca în povestea tragicomicului drob de sare humuleștean, gata oricînd să cadă peste plodul din covată să stăm deci cu mîna la gură, nici măcar încercînd a-l urni de pe prichici? Asta să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pentru aceeași malefică forță. De-ar fi numai superficialitatea și dorința de a vexa, specifice vîrstei. De n-o fi fiind complet altceva: contaminarea acestui tineret, subcultivat și debusolat, de către părinți, bunici, rude vîrstnice, cu morbul nostalgicului comunism și deci neputința lui de a opta, în cunoștință de cauză, pentru partea civilizată a Europei. Din clipa asta, cu imensă părere de rău, n-o să mă mai las atît de frapat de hormonii care defilează sprințar pe lîngă noi. Dar nici de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
recente istorii nebuloase prin, evident, învăluirea adevărului, și paradoxala adeziune prin deocheatele sondaje la structurile euroatlantice a unei populații manevrate de forțele criptocomuniste, și suportarea, de către aceeași populație, a sărăciei, fără conștiința vinovăției proprii, tocmai prin oarba adeziune, și nătînga neputință în fața corupției generalizare, întreținută programat de formațiunea mafiotă la putere, care știe că oricum are asigurat scontatul sprijin electoral, și actuala mascaradă a "incompatibilităților" ca spectacol fumigen în ochii obștii docile, și... și... mai ales interminabilele mandate prezidențiale ale unui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cale care să răzbată dincolo de cercul tradiției sau care să rămână, roditor, dincoace. Cu toate acestea, fără a angaja deja o îndoială radicală întoarsă către filosofia însăși (spre prejudecățile despre început), să încercăm să rămânem încă aici, în zona unei neputințe metodologice de a înainta către "adevăr", asumându-ne stabilitatea (în fața scaunului de judecată, împreună cu tradiția filosofică). Poate că ceea-ce-este, ființa ca atare, dacă tocmai aceasta reprezintă miza unui demers filosofic, așa cum suntem instruiți de tradiție, chiar și atunci când acel ceva
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cu "forma" sa aplecată ca o umbră peste toate "lucrurile" (însele); dar și peste noi, cei uimiți de toate acestea, derutați, cumva, de întrebările care nu-și găsesc un răspuns firesc, sau de-a dreptul încarcerați în acel orizont al neputinței metodologice de a înainta către adevăr, având însă, nefiresc, o puternică senzație de certitudine asupra diverselor lucruri, primul dintre acestea fiind tocmai "ființa" noastră. Din perspectiva acreditărilor filosofice contemporane, mirările cu miză metodologică, așa cum sunt și cele de mai sus
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
spre "lucruri exprimate", către ceea ce este deja condiționat de către un "subiect", către ceea ce este, mai mult sau mai puțin, "format", "subiectivat" (condiționat "subiectiv"). Discuția contemporană despre enunțurile de protocol sau despre imposibilitatea faptelor brute ale experienței reprezintă un simptom al neputinței judicativului neputinței logicii, științelor, chiar filosofiei de a reface logos-ul, de a prinde (de a ajunge la) "lucrurile însele", devenind rostire esențială: tăcere judicativă și esență a lucrului, așa cum, pe baze non-judicative, totuși, "noetice", reușește, uneori, filosofia.40 Un
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
exprimate", către ceea ce este deja condiționat de către un "subiect", către ceea ce este, mai mult sau mai puțin, "format", "subiectivat" (condiționat "subiectiv"). Discuția contemporană despre enunțurile de protocol sau despre imposibilitatea faptelor brute ale experienței reprezintă un simptom al neputinței judicativului neputinței logicii, științelor, chiar filosofiei de a reface logos-ul, de a prinde (de a ajunge la) "lucrurile însele", devenind rostire esențială: tăcere judicativă și esență a lucrului, așa cum, pe baze non-judicative, totuși, "noetice", reușește, uneori, filosofia.40 Un exemplu potrivit
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
imagini teoretice (în fond, judicative) ale lui Dumnezeu și tot de aici provine și confruntarea ideologiilor religioase. Am putea admite că teologia apofatică, prezentă în creștinism încă de timpuriu (la Dionisie Areopagitul, spre exemplu) s-a născut tocmai din luciditatea neputinței de a-l exprima judicativ pe Dumnezeu. Sunt însă și alte "subiecte logice" care nu pot fi constituite decât în modalitatea aceasta: de exemplu ființa și, de fapt, toate categoriile și "existențialii". Capătă expresie astfel imposibilitatea trecerii lor ca atare
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sa, opunându-se lui "ceva" ca "nimic". Dar valabilitatea acestor limite ale constituirii ține de înseși regulile demersului critic, care, pe de o parte, înaintează către punerea lor în evidență prin resemnificarea sensului dialecticii, iar pe de alta își arată neputința de a prelucra totul după regulile judicativului căci constituirea fenomenelă urmărită aici se află în limitele dictaturii judicativului când este vorba de obiectualizarea nimicului. Desigur, avem de-a face cu o obiectualizare în sens negativ; dar sunt destul de multe enunțuri
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fapte" omenești fundamentale: faptul de a gândi, făptuirea însăși; și deasupra lor, în sens judicativ, faptul de a rosti. Odată reconstruit acest sens, ne putem aștepta la deschiderea unei căi prin care timpul însuși să-și arate propria "slăbiciune" fenomenală, neputința sa constitutivă pentru ceea ce se află dincolo de limitele judicativului, așa încât să poată fi gândit ca atare, în însuși sensul său "obiectual"; așa cum au și dovedit-o unii dintre gânditori de-a lungul istoriei filosofiei. Reducerea" timpului la purul sens "obiectual
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
filosofice; dacă nu cumva este lăudabil să picăm în aporiile cele mai crude. Trebuie să recunosc faptul că una dintre virtuțile filosofiei este tocmai aceea de a crea aporii. Dar nu fiindcă spiritului nostru îi convine să se cufunde în neputință este vorba de neputința de a dărui un sens unui lucru, de a-l constitui ca ființare -, ci fiindcă spiritul nostru simte că aporia îl duce către posibilitatea unui act care pe drept cuvânt îl constituie pe el însuși: actul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este lăudabil să picăm în aporiile cele mai crude. Trebuie să recunosc faptul că una dintre virtuțile filosofiei este tocmai aceea de a crea aporii. Dar nu fiindcă spiritului nostru îi convine să se cufunde în neputință este vorba de neputința de a dărui un sens unui lucru, de a-l constitui ca ființare -, ci fiindcă spiritul nostru simte că aporia îl duce către posibilitatea unui act care pe drept cuvânt îl constituie pe el însuși: actul de a hotărâ. Aporia
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cumva, că trebuie să ajungă să instituie o unitate (tocmai acea unitate care corespunde identității comunitare despre care ea vorbește). De fapt, orice discurs despre identitate, susținut printr-o "atitudine naturală", este ideologie. Dintr-o altă perspectivă, ideologia este expresia neputinței discursului de tipul judicativului constitutiv de a deveni discurs pur și de a viza astfel, obiectual, fie identitatea în ea însăși, fie unitatea ca atare. Ea vorbește despre identitate în termeni de unitate, adică judicativ. Dar ea oferă, totodată, spațiul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de acest fenomen al tematizării non-judicativului, adică nu poate participa ea însăși la actul destrucției dictaturii judicativului. Ea rămâne, la nivelul structurii discursului și al operațiilor care îl susțin, la condiția de ipostază desăvârșită a judicativului constitutiv și prin această neputință a sa de a fi asemenea celorlalte ipostaze (neîmplinite) ale dictaturii judicativului. De fapt, ideologia nu-și poate însuși tăcerea, care se "prinde" doar de un "subiect" ce se acceptă pe sine și-l ocrotește pe Celălalt, adică îi recunoaște
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
moș Ene în lumea visului. Când ești copil, sufletul îți este plin de blândețe, ești nevinovat, iar când cineva îți povestește un basm, simți că trăiești un vis. Visul meu ar fi să rămân veșnic copil, dar pentru că este cu neputință, inima mea vrea să rămână veșnic tânără. Orice copil care iubește basmele poate petrece clipe fericite aici, în împărăția lor. Ce plăcut este să fii alături de Alba ca Zăpada și de cei șapte pitici, de Hänsel și Gretel, de Cenușăreasa
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
unui Ospiciu de nebuni. După cum ne informează P. Zosin 50, la 1779, un stareț, Paisie, a organizat la Mănăstirea Neamț o "bolniță a bătrânilor" și, în același timp, separat de aceasta, chilii pentru "mireni de parte bărbătească cu feluri de neputinți și de duhuri necurate pătimind, și neavând unde-și pleca capul... dela trapeza de obște îi hrănea și ședea pe cât voia, unia și până la moarte". Reținem de aici un fapt care ni se pare caracteristic, și anume că ospiciul apare
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
important, acela al caracterului de azil pentru "cei neavând unde-și pleca capul" și pe care "trapeza de obște îi hrănea" și care "ședea pe cât voia, unia și până la moarte"51. Erau deci niște adăposturi pentru cei cu "feluri de neputinți și de duhuri necurate pătimind", cu un caracter mai mult azilar decât spitalicesc. Multe mănăstiri din Moldova ofereau astfel de adăposturi, dar numai puține s-au diferențiat ca ospicii de alienați. Reproducem, mai jos, o serie de fragmente extrase din
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
mai specializat și altul decât doar "cetirile" și reculegerea. Astfel, în același an erau repartizați la Neamțu, tot cu aprobarea I.P.S. Mitropolitul Moldovei. Vasile a Panțârului, din Tg. Sulița, ținutul Botoșanilor, care "este smintit de bună simțire și cuprins de neputință, dând foc casei tatălui său"53 sau "fiul mortului Dobre Focșeneanu" (și acesta alienat, decedat al Golia) "întrucât este așa de smintit că nu i se pot da nici hainele tatălui său54 ca și căpitanul Florescu Gheorghe, șeful muzicii militare
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
bătrânilor și totodată un azil pentru a avea unde-și duce zilele dezmoșteniții soartei "unia și până la moarte". Erau primiți numai "mireni parte bărbătească". Nu rezultă că acest azil primea numai alienați căci se referea la bolnavi cu "feliuri de neputinți și de duhuri necurate". Prin expresia "feliuri de neputinți" înțelegem, mai sigur, infirmi, care vor fi avut și ei "duhuri necurate" sau doar vor fi conviețuit cu alienații, în aceleași chilii. Faima acestui azil s-a extins repede, numărul alienaților
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
-și duce zilele dezmoșteniții soartei "unia și până la moarte". Erau primiți numai "mireni parte bărbătească". Nu rezultă că acest azil primea numai alienați căci se referea la bolnavi cu "feliuri de neputinți și de duhuri necurate". Prin expresia "feliuri de neputinți" înțelegem, mai sigur, infirmi, care vor fi avut și ei "duhuri necurate" sau doar vor fi conviețuit cu alienații, în aceleași chilii. Faima acestui azil s-a extins repede, numărul alienaților care au aici căutare și adăpost fiind tot mai
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Florin Faifer Drama de a nu fi Mi-amintesc de o frumoasă vorbă a lui Gorki: "Sînt oameni care putrezesc și oameni care ard". Lumea se împarte în cei care realizează plenar sensul umanului și cei care îl ruinează prin neputința funciară de a fi, a se clădi prin existență. Nu numai "eroii" există, ci și oamenii obișnuiți care se prind de viață dîndu-i acesteia puterea lor de credință în ea și primind de la ea chemarea curajului de a o cuceri
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]