9,005 matches
-
puterea, Victoria a organizat în 1839 așa numita "conspirație a dormitorului regal". Tradiția engleză cerea ca doamnele de onoare să provină din familii reprezentând partidul de la putere din acel moment. Deci, fiecare schimbare de guvern determina automat "înlocuirea" tuturor doamnelor nobile care se bucurau de privilegiul însoțirii reginei la toate întâlnirile oficiale. De asemenea, doamnele de onoare locuiau în apartamentele regale (dovadă a maximei încrederi). Nemulțumită de rezultatul alegerilor și neacceptând concedierea doamnelor de onoare din neamul Vight, regina Victoria nu
Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/299326_a_300655]
-
în viață și-l ia cu el acasă, crescându-l ca și cum ar fi fost fiul său. El îi dădu numele de Paris. Acesta trăi printre păstori și deveni un tânăr nespus de frumos și inteligent, aceste lucruri trădând sângele său nobil. Încă copil fiind, el scăpa nu numai turmele dar și pe tovarășii săi încolțiți de fiare sălbatice sau tâlhari. Prin puterea și vitejia lui, ajunse atât de vestit în rândurile poporului încât i se dădu numele de Alexandru (adică "învingătorul
Paris (mitologie) () [Corola-website/Science/298747_a_300076]
-
superioare, iar forțele spaniole erau inferioare, Cortés a fost în măsură să-l păcălească și să-l ia prizonier pe Montezuma și anturajul său drept ostatici , câștigând controlul asupra Tenochtitlanului și supunând poporul aztec. Spaniolii au ucis apoi mii de nobili azteci în timpul unei ceremonii de dans ritual. În 1520, spaniolii organizează o răscoală în rândul băștinașilor împotriva distrugerii așezărilor lor religioase.In decursul acesteia, Montezuma este ucis cu pietre. Cuauhtemoc, nepotul său , a preluat funcția de împărat, iar aztecii i-
Imperiul Aztec () [Corola-website/Science/298758_a_300087]
-
exemplu forma unică pentru persoana a III-a singular și plural a auxiliarului "a avea" : "au"). "Mudromu I plemenitomu, I cistitomu I B[o]gom darovannomu zupan Hanăș Begner ot Brașov mnog[o] zdravie ot Nécșul ot Dlugopole. ( = "Înțeleptului și nobilului și cinstitului și de Dumnezeu dăruitului jupan Johannes Benkner din Brașov, multă sănătate de la Neacșul din Câmpulung"). I pak (= "și iarăși" / "de asemenea") dau știre domnietale za (= "despre") lucrul turcilor, cum am auzit eu că împăratul (se referă la Sultanul
Scrisoarea lui Neacșu () [Corola-website/Science/298821_a_300150]
-
rasa. În teatru, piesa Loyalties (1920), care reglează conturile cu onoarea militară și prejudecățile rasiste, cunoaște de asemenea o largă recunoaștere. În general, nuvelele și romanele sale sunt inspirate de dorința sa de a releva în chip realist ce este nobil în oameni și deopotrivă de a acuza "fariseismul, simțul proprietății, fatalitatea, care stau în calea simpatiei omului către om". John Galsworthy excelează în arta portretului. Este un atent observator al trăsăturilor care relevă calități sau defecte rezultând din determinarea socială
John Galsworthy () [Corola-website/Science/298833_a_300162]
-
de 21,6 ha. Pentru prima dată, Sângerei este menționat într-un document din 1586. În anul 1675, ultimul deținător de moșii din Sângerei, Ioan Kalmuțki, s-a refugiat în Polonia împreună cu Ștefan Vodă Petriceico și acolo a fost recunoscut nobil polonez de regele Ioan III al Poloniei. După anexarea Basarabiei la Rusia, proprietara moșiei Sângerei devine familia Keșco, care a deținut această proprietate până la mijlocul sec. XIX. Ultimii poprietari ai moșiei Sângerei, au fost din familia Kalmuțki, care au deținut
Sîngerei () [Corola-website/Science/298850_a_300179]
-
cercetare a adunat oameni deosebit de capabil ce s-au făcut cunoscuți pe plan mondial în diverse domenii. Foarte mulți laureați ai premiului Nobel au trăit, au studiat și au predat în Heidelberg. Amintim doar pe Carl Bosch (laureat al premiului nobil în chimie), Georg Wittig (laureat al premiului nobil în chimie 1979), Walther Bothe (laureat al premiului nobil în fizică 1954), Ernst Ruska (laureat al premiului nobil în fizică 1986) sau Otto Meyerhof (laureat al premiului nobil în medicină 1923), Bert
Heidelberg () [Corola-website/Science/298853_a_300182]
-
au făcut cunoscuți pe plan mondial în diverse domenii. Foarte mulți laureați ai premiului Nobel au trăit, au studiat și au predat în Heidelberg. Amintim doar pe Carl Bosch (laureat al premiului nobil în chimie), Georg Wittig (laureat al premiului nobil în chimie 1979), Walther Bothe (laureat al premiului nobil în fizică 1954), Ernst Ruska (laureat al premiului nobil în fizică 1986) sau Otto Meyerhof (laureat al premiului nobil în medicină 1923), Bert Sakmann (laureat al premiului nobil în medicină 1991
Heidelberg () [Corola-website/Science/298853_a_300182]
-
Foarte mulți laureați ai premiului Nobel au trăit, au studiat și au predat în Heidelberg. Amintim doar pe Carl Bosch (laureat al premiului nobil în chimie), Georg Wittig (laureat al premiului nobil în chimie 1979), Walther Bothe (laureat al premiului nobil în fizică 1954), Ernst Ruska (laureat al premiului nobil în fizică 1986) sau Otto Meyerhof (laureat al premiului nobil în medicină 1923), Bert Sakmann (laureat al premiului nobil în medicină 1991), Harald zur Hausen (laureat al Premiului Nobel pentru Medicină
Heidelberg () [Corola-website/Science/298853_a_300182]
-
studiat și au predat în Heidelberg. Amintim doar pe Carl Bosch (laureat al premiului nobil în chimie), Georg Wittig (laureat al premiului nobil în chimie 1979), Walther Bothe (laureat al premiului nobil în fizică 1954), Ernst Ruska (laureat al premiului nobil în fizică 1986) sau Otto Meyerhof (laureat al premiului nobil în medicină 1923), Bert Sakmann (laureat al premiului nobil în medicină 1991), Harald zur Hausen (laureat al Premiului Nobel pentru Medicină, 2008). Între personalitățile de marcă ale Heidelbergului se numără
Heidelberg () [Corola-website/Science/298853_a_300182]
-
Bosch (laureat al premiului nobil în chimie), Georg Wittig (laureat al premiului nobil în chimie 1979), Walther Bothe (laureat al premiului nobil în fizică 1954), Ernst Ruska (laureat al premiului nobil în fizică 1986) sau Otto Meyerhof (laureat al premiului nobil în medicină 1923), Bert Sakmann (laureat al premiului nobil în medicină 1991), Harald zur Hausen (laureat al Premiului Nobel pentru Medicină, 2008). Între personalitățile de marcă ale Heidelbergului se numără: Friedrich Ebert (primul președinte al Reich-ului German), Karl Jaspers (filosof
Heidelberg () [Corola-website/Science/298853_a_300182]
-
laureat al premiului nobil în chimie 1979), Walther Bothe (laureat al premiului nobil în fizică 1954), Ernst Ruska (laureat al premiului nobil în fizică 1986) sau Otto Meyerhof (laureat al premiului nobil în medicină 1923), Bert Sakmann (laureat al premiului nobil în medicină 1991), Harald zur Hausen (laureat al Premiului Nobel pentru Medicină, 2008). Între personalitățile de marcă ale Heidelbergului se numără: Friedrich Ebert (primul președinte al Reich-ului German), Karl Jaspers (filosof), Ernst Jünger (scriitor), Marie Marcks (caricaturistă), Elisabeth Charlotte, Prințesă
Heidelberg () [Corola-website/Science/298853_a_300182]
-
stins din viață în martie 1860 (în vârstă de 24 de ani), după doar un an de căsătorie, la nașterea unui copil. La 30 aprilie 1861 s-a căsătorit cu Ana Racoviță, nepoata Goleștilor, o frumusețe brunetă, suplă, cu trăsături nobile. În februarie 1862 se naște primul copil, Alexandru, viitorul scriitor și om de teatru. Vor urma două fete, Elena, (viitoarea Elena Perticari), Zoe și încă un băiat, Pia. Ana a devenit colaboratoarea de nădejde a soțului ei, o adevărată parteneră
Carol Davila () [Corola-website/Science/298869_a_300198]
-
Școlii de Medicină, îi iartă cu greu "extrema distincție, eleganța și naturalul manierelor, farmecul conversației, felul spiritual, vesel și plin de duh în care istorisea, ca și bogăția instrucției". În 1870, în timpul războiului franco-prusac este în Franța cu un proiect nobil de a organiza o ambulanță cu concursul elevilor români din Paris și de a se consacra în ajutorul victimelor războiului. La 5 mai 1874 a fost propus pentru inițiere în francmasonerie, în loja bucureșteană "Înțelepții din Heliopolis", devenind astfel un
Carol Davila () [Corola-website/Science/298869_a_300198]
-
ajutorul individual al cavalerilor, cât și pentru a asigura buna funcționare a infrastructurii financiare. Templierii, deși făcuseră un jurământ de sărăcie, în realitate în timp au ajuns să controleze bogății ce depășeau cu mult donațiile directe pentru cauza lor. Unii nobili participanți la cruciade își depuneau averea în mâinile templierilor, pentru perioada cât erau plecați. Acumularea de bogății în acest mod în Europa și Țara Sfântă a dus la apariția primelor scrisori de credit, pentru pelerinii ce călătoreau în Țara Sfântă
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
în afara unor lipsuri notorii, este acuzat public de uciderea fostul vostru soț, în care ați fi și voi implicată, chiar dacă noi nu credem în această idee". Aceste evenimente duc repede la înlăturarea Mariei și închiderea ei la Loch Leven Castle. Nobilii scoțieni o forțează să abdice în favoarea fiului său Iacob, născut în iunie 1566. Iacob este dus la castelul Stirling pentru a fi crescut în religia protestantă. Maria reușește să evadeze de la Loch Leven Castle în 1968, dar partizanii săi sunt
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
a decăzut rapid după răsturnarea dinastiei mongole din China, în anul 1368. Manciurienii - grupul tribal care a cucerit China la 1644 și a format dinastia Qing - au putut să plaseze Mongolia Interioară sub controlul lor (1691), ca Mongolia Exterioară - atunci când nobilii mongoli khalkha au prestat jurământ de credință împăratului. Conducătorii mongoli din regiune s-au bucurat de o autonomie deloc neglijabilă sub dinastia manciuriană, în vreme ce orice pretenție teritorială a Chinei în Mongolia Exterioară s-a bazat, chiar și după proclamarea unei
Istoria Mongoliei () [Corola-website/Science/298939_a_300268]
-
numele actual în acea epoca, de la un castelan numit "Suprun". În 1153 orașul era menționat ca fiind important. În 1273 Ottokar al II-lea, rege al Boemiei, a ocupat fortăreața, dar, deși a luat cu el ostatici copii ai familiilor nobile din Șopron, orașul a deschis porțile armatelor lui Ladislau al IV-lea la sosirea acestora. Regele a recompensat orașul ridicându-l la rangul de oraș liber regesc. În timpul ocupației otomane a Ungariei, otomanii au ajuns la oraș în 1529, însă
Sopron () [Corola-website/Science/297724_a_299053]
-
Alexandru celorlalte spirituale provincii, „țări de râuri / munți“ ale României, sunt caracteristice întregii spiritualități geografic-valahice. Se cuvine a se mai menționa că o serie de „imne“ de Ioan Alexandru se înfățișează în avalanșele de prospețime ale sacrului, însă preluând în nobilă ascendență spirala ontic-imnologică, de la Sfântul Niceta Remesianu, autorul imnului întregii Creștinătăți, "Te Deum laudamus"..., din orizontul anul 370 d. H.; și o capodoperă a imnologiei Creștinismului, din secunda etapă a creației lui Ioan Alexandru este și «Lumină lină»: "Lumină lină
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
și un ambasador la Veneția. Demn de observat este faptul că atunci când un om de rând izbutea să devină meșter sticlar era înnobilat și înscris în "Cartea de aur" a insulei. Meșterii sticlari din Murano erau considerați egalii celor mai nobile familii din Veneția. Pe de altă parte, ei erau urmăriți în permanență de poliția venețiană și supuși unei legi severe, care interzicea părăsirea insulei și mai ales a domeniilor venețiene. Unele dintre prevederi sunau astfel: „"Dacă vreun lucrător sau meșter
Sticlă () [Corola-website/Science/297786_a_299115]
-
Această ultimă lucrare nu o mai poate duce la bun sfârșit. La 6 aprilie 1520, în vârstă de numai 37 de ani, Rafael moare subit. Giorgio Vasari, biograful artiștilor Renașterii italiene, el însuși pictor, notează: " Când a dispărut acest artist nobil, arta s-a oprit în loc ca și cum ar fi orbit". La scurtă vreme după sosirea sa la Roma, Rafael începe lucrările de decorare a camerelor din Vatican, cunoscute ulterior sub numele de "Le Stanze di Raffaello". Aici ia naștere una din
Rafael () [Corola-website/Science/297794_a_299123]
-
Iluminaților”) sub numele „Abaris”. Serviciile de guvern, relația deosebită cu Charlotte, și în același timp o aventură cu atractiva Corona Schröter și, eventual, paternitatea lui Auguste Böhmer (primul copil al nou căsătoritei, scriitoarei Caroline Böhmer), această viață nu era nici nobilă nici liniștită. Din producția literară a anilor petrecuți la Weimar sunt de menționat baladele "Der Fischer" („Pescarul”), "Erlkönig" („Regele ielelor”), poemele "Wanderers Nachtlied" („Cântecul nocturn al drumețului”), "Gesang der Geister über dem Wasser" („Cântecul nălucilor deasupra apelor”) precum și drama "Iphigenie
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
Uthman, musulmanii au încercat în permanență să aducă îmbunătățiri formei în care era consemnat cuvântul lui Dumnezeu, ca o dovadă a preamăririi Lui. Tocmai datorită acestei considerații pe care musulmanii o acordă cuvântului, caligrafia este privită ca fiind cea mai nobilă formă de artă, chintesența artei islamice. În cazul altor religii, picturile sau sculpturile figurilor sfinte sunt obiectele de artă ce împodobesc lăcașurile de rugăciune, însă islamul interzice reprezentarea Profetului sau a altor ființe, fiind considerată o formă de idolatrie. De
Caligrafie arabă () [Corola-website/Science/297796_a_299125]
-
timonier. Roald Amundsen a fost unul dintre cei mai renumiți exploratori ai ținuturilor polare. Printre cele mai remarcabile realizări ale sale se pot enumera: Roald Amundsen a dispărut în regiunea Polului Nord, încercând să salveze echipajul dirijabilului „"Italia"”, condus de Umberto Nobile, în iunie 1928. Expediția antarctică belgiană, sau expediția "Belgica" (denumită astfel după numele navei utilizate în această călătorie) a avut loc în anii 1897-1899. A fost organizată de „"Societatea de geografie belgiană"”, fiind condusă de către baronul Adrien de Gerlache. Expediția
Roald Amundsen () [Corola-website/Science/297809_a_299138]
-
la Polul Sud. De data aceasta au hotărât să folosească un dirijabil, care avea avantajul unei autonomii mult mai mari față de avioanele epocii. Au obținut de la statul italian dreptul de a utiliza dirijabilul " N-1", cu condiția ca inginerul Umberto Nobile, proiectantul aparatului, să ia parte la această expediție. Cu această ocazie dirijabilului " N-1" i s-a schimbat numele, fiind botezat "Norge" („Norvegia”). Cei 16 membri ai echipajului erau de diferite naționalități: 9 norvegieni, 6 italieni și un american (Lincoln
Roald Amundsen () [Corola-website/Science/297809_a_299138]