8,628 matches
-
statut de privitor, după ce o viață întreagă a fost actor în astfel de spectacole, Dumitru Dascălu privește înnegurat la ceea ce li se oferă privirilor sale obosite. Atenția îi este atrasă de un grup original, un adevărat alai. În fruntea grupului pășește țanțoș un cățel de talie mică, având blana de culoarea castanelor coapte, cu codița îmbârligată. În urma lui merge mândru și fericit un băiețel înăltuț și subțirel cu ghiozdanul în spate și cu un frumos buchet de crizanteme albe în brațe
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
țării și a vieții românilor. Fiind la curent cu preocupările scriitoricești ale lui Dumitru Dascălu, gazda orientează convorbirea spre acestea. În acel moment însă, privirile celor doi au fost atrase instantaneu de apariția, pe străduță, a unei tinere zvelte ce pășea sprintenă, cu pași de balerină, lăsând în urmă o dâră discretă de parfum bun. Câteva clipe, septuagenarii și-au scăldat privirile în baia de frumos oferită de meteorica apariție, iar gândurile li s-au întors, fulgerător, în trecutul îndepărtat al
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
soția și o prețuia pentru vrednicia și dragostea ei. În acel stadiu de normalitate și de statornicie a vieții, în familia lui Dumitru Dascălu s-a produs un cataclism. O boală necruțătoare a curmat viața Mărioarei la vârsta când abia pășise în deplina maturitate. Atunci, lovit ca de un trăsnet, el a jurat să păstreze, până la sfârșitul vieții sale, dragostea nestinsă pentru aceea care i a fost prima și singura adevărată iubită. Spre cinstea lui, nu și-a încălcat legământul. Foamea
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
le caută pentru a le descoperi și retrăi. Ca însoțitor și martor, îi urmăream cu interes expresia chipului, mișcările, privirile iscoditoare și dornice de a reconstitui trecutul. Cu pași nesiguri, preocupat de mânuirea camerei video, tânărul copleșit de emoții a pășit pe prispă, a „pătruns” în tinda largă și răcoroasă vara ce despărțea, sau mai bine zis unea cele două odăi. Cea din stânga, „casa cea mare”, și cea din dreapta, cu plita, cuptorul, două paturi și o masă între ele, așezată în dreptul
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
lângă băieții săi, în Capitală. Sst! Ascultați... Ați auzit! "Apă, apăă!...." Priviți colo, pe strada Alecsandri, pe lângă tipografia Națională, unde peste câțiva ani se va așeza redacția ziarului "Era Nouă", înaintând pe lângă grilajul bisericii Sfântului Ilie umbra aceea curioasă, care pășește încet, legănându-se și strigând, monoton, "apă, apă...". E un apar. Un vânzător de apă... Ați crezut că numai la Constantinopol apa se vinde în detaliu? Ei bine, nu. La Iași, până la 1900, când s-au terminat lucrările pentru alimentarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
loc, căci chiar de s-ar fi recunoscut, în tipuri, n-ar fi fost așa de naivi s-o declare căci atunci ar recunoaște adevărul: că sunt "ridicoli" și "grandomani"!! Sunt două mii și câteva sute de ani, de când teatrul a pășit de la aducerea personagiilor reale pe scenă (după Aritophan) și dacă azi, în genul vulgar și pe granița dintre artă și gazetărie numit "revistă", se permite retrogradarea, aceasta poate merge până acolo că, în loc de tipul general, chintesență, poți pune tipuri mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
naivă, de exprimarea voluntaristă a vieții satului bănățean de munte." Ionel Bota scriitor și critic „O bijuterie de biserică, suită pe un măr uriaș. Credința însăși pare să se bazeze pe fructul cunoașterii." Nicolae Sârbu scriitor și ziarist Costel Iftinchi Pășind prin artă Artistul Pășind prin artă, călcând urâtul în picioare cu dalta în mână, eliberez ființa din trunchiul de copac, prăbușit la o margine de drum, lăsând-o să vadă lumina zilei, redându-i viață iar, scăpând-o de focul
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
a vieții satului bănățean de munte." Ionel Bota scriitor și critic „O bijuterie de biserică, suită pe un măr uriaș. Credința însăși pare să se bazeze pe fructul cunoașterii." Nicolae Sârbu scriitor și ziarist Costel Iftinchi Pășind prin artă Artistul Pășind prin artă, călcând urâtul în picioare cu dalta în mână, eliberez ființa din trunchiul de copac, prăbușit la o margine de drum, lăsând-o să vadă lumina zilei, redându-i viață iar, scăpând-o de focul năprasnic al iernii, unde
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
și eu. Un an de șomaj în care tot ce ai învățat, nu mai avea prea mare valoare pe moment. Datorită funcției și relațiilor pe care le are fratele meu fiind director în domeniul prelucrării lemnului, în anul 1993, am pășit pe tărâmul unei industrii total diferite, într-o făbricuță particulară de mobilă, unde am dat probă de lucru pe un strung de lemn. Tot un proces de prelucrare prin așchiere, dar diferit, un alt material, alte scule, iar ca precizie
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
urat un bun venit în mijlocul lor. Pe parcursul discuțiilor pe seama lucrărilor aflasem lucruri noi, mai ales expresii sau termeni din acest domeniu. Lucrările mele erau basoreliefuri realizate în manieră naivă. Aici făcusem cunoștință cu alți artiști ce îmi deveniseră colegi, odată ce pășisem pe acest tărâm al lor, devenind membru. Nume noi apăruseră în preajma mea precum: Mihai Puiu, Costică Pâinedulce, Vasile Ilucă, Jana Ghemeș, Lucica Julean, Georgeta Tărăbuță, Albu Iulia, și mulți alți ce făceau parte din familia ce purta numele de
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
care și-o păstrează ca în fiecare ultima sâmbătă din octombrie, să unească toți artiștii naivi din țară expunându-le lucrările pe simezele singurei Galerii de Artă Naivă prezente în țară, mai este numit și „Capitala Artei Naive din România” Pășind în marea galerie al Artei Naive din țară am avut prilejul să cunosc nume sonore din acest domeniu, artiști consacrați ai momentului: Ioan Măric, Costică Onuță, Valeria Tofan, Denisa Mihăilă, Elena Ferdinad, Dumitru Ștefănescu, Catinca Popescu, Nicolae Man, Gheorghe Ciobanu
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Costel Iftinchi, Măndița Chirilă, Gheorghe Boancă și Gheorghe Durac Pitești 1998 Fiecare prezenta lucrări care mai de care mai bogate în culori vii, iar prin intermediul pensulei și a propriului stil personal ce se diferenția unul de celălalt, te obliga să pășești în minunata lume a satului românesc. Aici te întâlneai cu diferite momente, obiceiuri și tradiții ce au marcat existența omului pe parcursul vremii, învăluite cu tâlc de o snoavă, ce fără să vrei îți aducea zâmbetul pe chip. Aflându-mă în
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
că eram niște adevărați nebuni, iar acum le arătam că suntem oameni de cultură cu fețe în dicționar. Într-un final ne-a catalogat drept nebuni cu experiență care pot face față în orice împrejurare, toată pățania sfârșinduse odată ce am pășit pe peronul gării din Iași, lăsând în urmă amintirile ce nu vor fi uitate. Vara a trecut repede apropiindu-se anotimpul frunzelor ruginii. În toamnă am fost invitat să particip la cea mai mare manifestare din domeniul Artei Naive desfășurată
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
în care imposibilul devenea posibil, dându-ți în același timp și o stare de veselie la care pictorii au contribuit la formarea ei cu ajutorul pensulei. Sute de nuanțe ce te atrăgeau într-o lume de vis, ce te făceau să pășești pe un tărâm de basm al satului românesc. O mulțime de vizitatori, iubitori de artă și de frumos ce se înghesuiau să observe lucrările rând pe rând, zâmbind la fiecare oprire în fața unei lucrări, care avea de fiecare dată ceva
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
cea mai mare clădire din țară și a doua din lume, lăsată ca moștenirea de Ceaușescu și vechiul său regim comunist, construită cu ajutorul poporului este Casa Poporului, actual numită, Palatul Parlamentului. Nici în vis nu mi-am închipuit că voi păși vreodată în această imensă clădire. Viața îți oferă zilnic surprize la care nici nu te aștepți. Astfel am avut șansa să particip la două expoziții de icoane: Crăciunul și Anul Nou în Creația Populară Contemporană și a doua, Patimile și
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
la vernisaj nefiind invitat, suportând cheltuielile de transport, plecând din Iași, alături de colegii spre București, fără să știm rezultatul jurizării, cu dorința de a vedea pe viu o expoziție dedicată în exclusivitate lemnului. Surpriza cea mare a fost când am pășit în marea sală expozițională în care erau expuse tot ce înseamnă lemn, începând de la linguri, fuioare, diferite obiecte de uz casnic, obiecte de uz gospodăresc, instrumente, mijloace de transport, căruțe, măști, obiecte religioase, mobilă, etc. toate confecționate numai din lemn
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
5 ani în urmă pe când mă întorceam de la Timișoara. Participasem la 53 de expoziții, mai mult cu trei de cât îmi planificasem, era foarte bine, astfel îmi demonstrasem singur că pot să merg pe drumul pe care am început să pășesc cu ani în urmă. Era o realizare pe care mi-o dorisem, cu toate că timpul a fost cam dur cu mine, într-un final reușisem să și depășesc cele propuse. Acest fapt m-a determinat să lucrez din ce în ce mai mult dând naștere
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
de a mă caza la Hotel I.P.O., unde aveam să stau cele 10 zile pe care trebuia să le petrec aici. Hotelul, o clădire veche situat pe malul Dunării, fost cândva în vechiul regim Hotelul Partidului, unde altădată îi pășeau pragul numai activiști de partid ai fostului regim, acum în zilele noastre eram primit și eu dar nu ca și comunist ci ca artist cu un zâmbet plăcut adresat de o recepționeră slăbuță ce mă înregistră oferindu-mi o cameră
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
ciudă că nu-l putem urma. Era o zi superbă și foarte călduroasă. Zâmbetele au început să apară odată cu intrarea pe Brațul Sulina, în stânga și în dreapta vegetația Deltei te acapara cu totul creându-ți o stare nemaitrăită până în clipa aia, pășind într-o lume a apelor în care totul era înconjurat de o verdeață vie cu diferite tonuri de verde ce te atrăgeau obligându- te să stai nemișcat lângă balustrada vaporului. Reflecția vegetației de pe mal în apele Dunării, ce era ondulată
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Politicianul dă buletinul, primește fluturașul, ștampila și merge în cabina de vot. Cât stă în cabină, reporterul ne turuie fericit că politicianul a dat buletinul, a primit fluturașul și ștampila și a mers în cabina de vot. După ce iese, politicianul pășește radios către urnă, ținând la vedere buletinul de vot, și introduce hârtia prin fantă. (De fapt, politicianul nu aruncă pur și simplu buletinul înăuntru, ca orice alegător, ci întârzie câteva zeci de secunde cu foaia împăturită în dreptul fantei, pentru ca fotografii
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
În schimb, gura mea arsă de suferință nu va pregeta să rostească adevărul. N-am altă izbăvire, chiar dacă fie-care adevăr nou mă sfîșie și nu-mi lasă rănile să se Închidă. Pentru că măslinii pe lîngă care trec, iarba pe care pășesc, pădurile și ruinele sînt pline de sfincși... Dar trebuia să-i răspund sfinxului așa cum i-am răspuns. Vroiam să Înțeleg lumea cu inima mea. Și din aceeași pricină Îmi reamintesc mereu. Memoria mea e ca o rană care sîngerează. Și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Oedip nici nu mai trebuie formulat. Totul Îmi vorbește pe țărm despre el. Soarele, marea, dragostea care scaldă totul În lumina ei, Ulise care-mi vorbește mereu despre memorie și sfinxul care mă Învață numele fericirii. În centrul universului acum pășești tu, zeiță, nobilă și virginală, fluturîndu-ți părul În care apa mării nu s-a uscat Încă. Soarele Îmi dogorește trupul și ce rost are să dau nisipului alt Înțeles, cînd nicăieri nu ne Încîntă mai mult o palmă omenească transformată În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Întins spre trecut... CÎtă vreme această amăgire mă urmărește, mi-am repetat ca să-mi dau cura), nu mă pot smulge din trecut. Privirea Înapoi mă va elibera. Mă voi Întoarce, voi vedea muntele gol, voi vedea că În urma mea nu pășește nimeni. După aceea voi fi liber. Altfel aș tîrÎ după mine pînă la moarte această amăgire și mi-aș petrece toată viața ascultînd pașii vinei ființe care nu mai există. N-am cum să devin liber decît Întorcînd capul... Singura
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Sale și a tot ce este al Său, reflectând în mine însumi și trăgând folos din aceasta. 125. Al patrulea punct. Să ating cu pipăitul, ca, de pildă, să îmbrățișez, să sărut și să ating locurile pe care aceste Persoane pășesc și stau, îngrijindu-mă mereu să trag folos din aceasta. 126. Dialog. Se va încheia cu un dialog, ca în prima și în a doua contemplație, și cu un Pater noster. 127. Prima notă. Trebuie ținut seama că, pentru toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
primară în satul natal, Liceul „Frații Buzești“ din Craiova. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ din București (1955), Academia de Limba și Cultura Italiană de la Siena (1965) și Academia de Pictură din Perugia (1966). Pe făgașul artei a pășit începând cu 1955. Lucrările sale de pictură au fost prezentate la principalele manifestări colective din țară, într-o expoziție personală la București (1968), în selecții de artă românească prezentate peste hotare: 1955 - Festivalul Tineretului de la Varșovia; 1957, 1958 - Moscova; 1959
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]