15,863 matches
-
melancolie. Sorin Alexandrescu, în opera citată, analizând "cazul Cioran", face trimitere la Freud, care distinge între termenii trauer (doliu, dar și tristețe) și melancolie. Cel dintâi semnifică pierderea unei persoane sau a unei iubite sau a unei abstracțiuni cum este patria, libertatea, un ideal, a ceva conștient, deci, recuperabil ceea ce corespunde tristeții cioraniene, în timp ce termenul melancolie al lui Freud corespunde și el melancoliei lui Cioran, doar că Freud subliniază caracterul ei inconștient, pentru că Cioran, care în mod plauzibil suferă de aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
saudade, anoranza), se evocă paradisul pierdut al copilăriei, nostalgia după zile mai bune, exaltarea iubirilor de altădată, cu note de neputința și de pasivitate în fața unei rupturi ireversibile, ca aceea de țară. Spune Julio Cortázar, el însuși trăind departe de patrie, într-un tangou de nostalgie pentru Buenos Aires: "Mi-e dor de Crucea Sudului când setea mă face să ridic capul / Ca să beau din vinul tău negru în miez de noapte. / Și mi-e dor de străzile cu magazine dormitând / Și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
în noua nație valorile intrinseci ale Lumii Vechi, iar prin condiția de americani, prin folclorul întâlnit la băștinași și prin limba care unifica țările din această parte a lumii, s-au stabilit legături cu restul continentului, cu vocația creării acelei Patrii Mari imaginate de Bolivar. Cu timpul, partea europeană a argentinianului capătă mai multă valoare în ochii săi decât cea latino-americană, pentru că în prezent locuitorul acestui ținut să înțeleagă că realitatea lor este dialectica și că este greșit și inutil să
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ținut să înțeleagă că realitatea lor este dialectica și că este greșit și inutil să se nege condiția de latino-american, ca și pe cea de origine europeană. "Poate că aceasta dualitate îi conferă argentinianului această neliniște, aceasta preocupare pentru destinul patriei, dar și atâta bogăție spirituală, complexitate a minții, atâta subtilitate și posibilitate istorică."112 Tangoul este cel care reflectă cel mai bine această fractură existențiala a locuitorului din Río de La Plata și nu e de mirare că acest fenomen original
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
considerându-l, cu dispreț, un fel de excrescența a mahalalei portene și nu ca ceva profund argentinian. Tangoul apare că o reacție de durere a străinului el gringo 113 în fața resentimentului băștinașului, dar și a acestuia din urmă, văzându-și patria invadată de străin. Așa cum spune Petru Dumitriu în operele scrise în Franța (Rendez-vous au jugement dernier, 1961, Incognito, 1962) sau în interviurile acordate lui Eugen Simion (1994) sau lui George Pruteanu (1995), omul resentimentului este nefericit, nu se bucură de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
delicate (Caminito), fie grotești (Noches de Reyes), fie aspre și dramatice cum sunt celebrele tangouri ale lui Enrique Santos Discépolo. Sunt puține țări în lume în care sentimentul nostalgiei să se fi repetat atât: la primii spanioli care-și regretau patria îndepărtată, la indieni, pentru că duceau dorul libertății pierdute, la gauchos, ceva mai tarziu, deplasați de civilizația europeană, exilați în propria lor țară, rememorând vârstă de aur a sălbaticei lor independente. În fine, la imigranții care tânjeau după teritoriul lor european
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
noii Argentine nu lasă nimic cum au găsit, nimic nu rămâne la fel în orașul fantomă, ceea ce, spune Sábato, "din punct de vedere filosofic, este și mai neliniștitor", iar poetul popular își cântă nostalgia după cafeneaua-simbol al rădăcinilor sale în patrie pe care nu o mai găsește unde o lașase în tangouri precum "Cafeneaua Îngerașilor": "Eu te evoc, pierdut prin viață / și printre rotocoale de fum"131, în timp ce modestul "Manrique de mahala" se întreabă: "S-au dus în căutare de vise
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
unde a apărut o literatura aspră, problematică, ca și existența colonizatorului, de rang inferior și care "venea silit, ca să-și încerce norocul, pe aceste imense și deșertice pământuri, cu un teren dezolant și abstract"134. Nimeni nu poate trăi fără patrie, spune Sábato, fără un pământ de care să se lege, pe care să-l iubească, să-l simtă al lui, imigranții aveau nevoie de ceva solid și drag, de care să se agațe. Oamenii aceștia, alungați de mizeria satelor italienești
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
mor decât cu mine / Far' spovedanie, far' Dumnezeu, / Să mor cu necazurile mele / încrâncenat în pică"174. Cuvintele lui Sábato din cartea sa de memorii Înainte de tăcere sunt parcă ale argentinianului-personaj de tango: "Vreau să trăiesc aici unde trăiesc, în patria mea; așa nefericită și imperfecta cum este. Aici m-am născut, am copilărit, mi-am făcut iluzii, am vrut să schimb lumea, am iubit și am suferit. De pământ te leagă nu numai bucuriile și virtuțile lui, ci, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de țară și de neam, de prieteni, de limbă, cea mai dramatică fiind cea de cordonul ombilical, "la plus grande rupture", cum apare în Caiete, ruperea cordonului ombilical "preschimbându-l, ab initio, într-un dezțărat, smuls, cum a fost, din patria lui intrauterina"99. Cioran, cu mansarda lui, are un mare precursor în Montaigne, cu "mă librairie", situată într-un turn, unde autorul Eseurilor se "ascundea de lume" și se putea consacră "lui însuși". Mansarda, necesară lui Cioran ca să trăiască "fără
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
cu obstinație de pericolul de a se transformă în persoană publică, ca și Sábato. Deși îl admiră enorm pe Borges, în care vede un spirit enciclopedic, "un tip de umanitate pe cale de dispariție și pentru că întruchipează paradoxul unui sedentar fără patrie intelectuală, al unui aventurier imobil, simțindu-se în largul lui în mai multe civilizații și literaturi, un monstru superb (...)"101, care se mișcă cu aceeași dezinvoltura în domenii atât de diferite și care știe să vorbească "cu atâta subtilitate despre
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Cioran, Ernesto Sábato s-a considerat un "apatrid metafizic". Melancolia îl însoțește încă de la începutul vieții, "a supt melancolie", cum spune el însuși, pentru că "s-a nascut străin", copil de imigranți italieni ce au "metafizica în sânge" și pentru care patria este o realitate dobândită. De copil trăiește la Rojas, orășel de cinci mii de locuitori, în majoritate imigranți europeni, colonii ce au format un complex de patrii în miniatură. Sábato trăiește mai tarziu complexul psihologic și metafizic al descendentului din
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
străin", copil de imigranți italieni ce au "metafizica în sânge" și pentru care patria este o realitate dobândită. De copil trăiește la Rojas, orășel de cinci mii de locuitori, în majoritate imigranți europeni, colonii ce au format un complex de patrii în miniatură. Sábato trăiește mai tarziu complexul psihologic și metafizic al descendentului din străini, "o creatură ciudată, căreia îi curge prin vine sânge de Genova sau Toledo, dar care și-a trăit viața în pampa argentiniana"30. Care este țara
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
nostalgia după Europa părinților noștri, ascultând povești despre pământurile îndepărtate și despre miturile și poveștile de acolo."31 Cu ochii minții, vedea munții și marile lăsate în urmă, astfel că "bunicii ne-au lăsat moștenire o nostalgie a nostalgiei"32. Patria înseamnă pentru copilul Ernesto, așa cum subliniază Carlos Cătănia, nimic altceva decât o infimă parte din copilărie, niște chipuri, cateva amintiri din adolescență, un arbore, un cartier, o stradă oarecare, un tango vechi cântat la orgă. "În opera lui Sábato va
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
său " este tragică" , pentru că nu are în spate o tradiție veche de cultură indigena și nici nu poate revendică total tradiția Europei. Și, ca și cum asta ar fi puțin, spune Sábato, încă nu s-a terminat de construit și definit o patrie, când lumea care a dus la apariția acestei țări a început să se dărâme. Conchide amar Sábato: "Ceea ce înseamnă că, dacă lumea asta e un haos, noi suntem un haos la patrat"60. Literatura pentru Sábato este un exercițiu profund
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
invulnerabil la agresiunea forțelor distructive ale timpului. Până și piramidele Egiptului au fost până la urmă desfigurate de implacabilul vânt al deșertului, dar piramida geometrica, care este spiritul omului, rămâne veșnic identică cu ea însăși. Lumea platonica nu este însă adevărată patrie a omului, spune Sábato, ci doar o nostalgie a divinității; adevărată lui patrie, la care se întoarce după căutările sale ideatice, este regiunea sufletului, regiune în care iubește și suferă, fiindcă sufletul este prizonier al trupului, iar trupul este ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
până la urmă desfigurate de implacabilul vânt al deșertului, dar piramida geometrica, care este spiritul omului, rămâne veșnic identică cu ea însăși. Lumea platonica nu este însă adevărată patrie a omului, spune Sábato, ci doar o nostalgie a divinității; adevărată lui patrie, la care se întoarce după căutările sale ideatice, este regiunea sufletului, regiune în care iubește și suferă, fiindcă sufletul este prizonier al trupului, iar trupul este ceea ce ne face ființe ce se îndreaptă spre moarte. Aici, în suflet, apar fantasmele
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
p. 110. 36 F. Nietzsche, Ecce homo, Ed. Dacia, Colecția Athenaeum, Cluj-Napoca, 1994, p. 100. 37 Cioran, Tratat de descompunere, p. 50. 38 Ernesto Sábato, El Túnel, Seix Barral, Barcelona, 2001, p. 110. 39 Matria este combinația între madre și patria (mama și patrie în română). 40 Ernesto Sábato, Entre héroes y tumbas, p. 267. 41 Emil Cioran, Le livre des leurres, Gallimard, Paris, 1992, p. 127. 42 A. Schopenhauer, Aforismos sobre el arte de saber vivir, p. 21. 43 Emil
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
F. Nietzsche, Ecce homo, Ed. Dacia, Colecția Athenaeum, Cluj-Napoca, 1994, p. 100. 37 Cioran, Tratat de descompunere, p. 50. 38 Ernesto Sábato, El Túnel, Seix Barral, Barcelona, 2001, p. 110. 39 Matria este combinația între madre și patria (mama și patrie în română). 40 Ernesto Sábato, Entre héroes y tumbas, p. 267. 41 Emil Cioran, Le livre des leurres, Gallimard, Paris, 1992, p. 127. 42 A. Schopenhauer, Aforismos sobre el arte de saber vivir, p. 21. 43 Emil Cioran, Despre neajunsul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
să scrie? Răspunde el însuși: " Da, acesta este Cioran, cel mai ilustru metec al limbii franceze pe care l-a dat spiritul galic în secolul 20. Apatridul cel mai leneș și mai abulic din toți cei care au trecut prin patria lui Montaigne, dacă se poate spune că un gânditor genuin poate avea patrie". 58 Idem. 59 Ernesto Sábato, Respuesta al cuestionario Proust, articol publicat în ziarul "La Vanguardia", Barcelona, febr. 1980. 60 Convorbiri cu Cioran, p. 160. 61 Fernando Savater
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
al limbii franceze pe care l-a dat spiritul galic în secolul 20. Apatridul cel mai leneș și mai abulic din toți cei care au trecut prin patria lui Montaigne, dacă se poate spune că un gânditor genuin poate avea patrie". 58 Idem. 59 Ernesto Sábato, Respuesta al cuestionario Proust, articol publicat în ziarul "La Vanguardia", Barcelona, febr. 1980. 60 Convorbiri cu Cioran, p. 160. 61 Fernando Savater, Eseu despre Cioran, p. 85. 62 Ibid., p. 86. 63 Ibid., p. 67
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a (re)descoperi și de a construi raționamente științifice; satisfacții provocate de conținutul învățării, de nivelul aplicării practice a multora din ideile predate și învățate; c) social - morale, caracterizate prin elemente atitudinale cu nucleu social relativ conturat: a fi folositor patriei și societății; învățătura e o datorie socială și morală a fiecărui elev; învață din dorința și ”mândria” de putea produce mai târziu ceva folositor; dorește să fie evidențiat și apreciat ș. a. d) individuale (personale) cuprinde acele stimulente sau valori a
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
șobolanului) este o consolare demnă de menționat. Ea le readuce oamenilor în suflet liniștea, curajul, setea de viață. La Bruxelles, la Muzeul Regal al Armatei și al Istoriei Militare, o expoziție recentă le-a adus omagiu tuturor animalelor moarte pentru patrie, care i-au oferit servicii inestimabile, de mare loialitate, în special întreținând moralul trupelor (moralul fraților umani). Egali în fața mitralierelor și a fricii, oamenii și dobitoacele sunt uneori tratați, înregistrați, îngrijiți, uneori chiar înmormântați la fel. Fiecare cal își are
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
cal și are mai puține reacții violente. E drept că-i un animal încăpățânat. Când zice nu, nu rămâne. Știe ce vrea, dar la urma urmei, și asta poate fi o dovadă de inteligență...". Născut în Țara Bascilor pe lângă Itsasu, patria cireșelor, Sauveur nu se învârte în jurul cozii: "Dobitoc, măgarul? Vezi să nu! E mai inteligent decât omul!" Sauveur își permite să spună așa ceva, știe despre ce vorbește: la ferma unde a crescut, avea un măgar pe care îl trimitea în
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Este prezent cu lucrările La culesul semințelor de salcâm și Forestieri în repaus la Expoziția „Țăranul în plastica românească, organizată de Muzeul de Artă și de Muzeul de Istorie din Iași. Participă cu 5 lucrări la Expoziția „Noul în peisajul patriei organizată de Muzeul de Artă din Iași. Printre lucrările expuse menționăm Portret, Cuptorul Piltz și Iașul cultural. 1978 Sub egida Comitetului de cultură și educație socialistă al județului Iași, Muzeul de Artă din Iași în colaborare cu U.A.P. Filiala
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]