10,156 matches
-
Astfel, Grigorescu a amintit că Iscovescu câștiga îndeajuns, el fiind capabil să-și plătească toate datoriile de la Paris, trimițând în acest sens 300 de franci. Comenzile erau numeroase și bine plătite și viața era una lipsită de griji. Acum a pictat și portretele revoluționarilor aflați în exil, exemplu fiind cel al lui Niță Magheru. În primăvara lui 1853 a părăsit Smirna și a plecat la Constantinopol unde urma să picteze portretul sultanului Abdul-Medjid, fapt care denotă o faimă importantă pentru o
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
bine plătite și viața era una lipsită de griji. Acum a pictat și portretele revoluționarilor aflați în exil, exemplu fiind cel al lui Niță Magheru. În primăvara lui 1853 a părăsit Smirna și a plecat la Constantinopol unde urma să picteze portretul sultanului Abdul-Medjid, fapt care denotă o faimă importantă pentru o așa comandă. Pentru execuția portretului, Iscovescu i-a cerut lui Aman, aflat la Paris, să-i trimită 150 de franci care reprezentau contravaloarea unui manechin și a unui cal
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
revoluționarii români în exil la Constantinopol a dat greș, vizirul Rașid Pașa având deja avizul necesar pentru dezvoltarea acestui demers necesar contracarării degenerării relațiilor ruso-otomane, proiectul pictării portretului ecvestru a eșuat. În aceste momente Iscovescu și-a făcut autoportretul. A pictat comenzi date de către înalta societate turcă așa cum a fost seraschierul (ministrul de război) cu care avea relații apropiate și chiar un portret al sultanului, informația fiind ambiguă ca exprimare și lipsită de surse emisă de Dan Grigorescu. La începutul anului
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
de trandafir, minuțios sculptat, sobe din teracotă, porțelan sau faianță, aduse de peste hotare, parchet cu intarsii din esențe de paltin, mahon, stejar și abanos, confecționat de meșteri austrieci și având motive geometrice și florale. Plafoanele și pereții interiori au fost pictați în ulei , pe ele aflându-se înscrise numeroase dictoane în limba latină. Părțile componente din lemn ale clădirii (uși, ferestre, lambriuri, scări interioare) sunt realizate din lemn de stejar, tei și rășinoase, fiind bogat sculptate, profilate, traforate și lustruite cu
Castelul Sturdza de la Miclăușeni () [Corola-website/Science/303984_a_305313]
-
cu anturajul monarhului de pictorii de curte, caligrafi, poeți și povestitori. Împărat Huizong a fost un artist de renume, precum și un patron al artelor. Un prim exemplu de pictor de curte foarte apreciat a fost Zhang Zeduan (1085-1145) care a pictat un tablou panoramic enorm, „Priveliștea de pe cele două maluri de Qingming”. Împăratul Gaozong al Songului a inițiat un proiect de artă masiv în timpul domniei sale, cunoscut sub numele de „Optsprezece melodiile ale unui flaut nomad” din povestea vieții lui Cai Wenji
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]
-
ajută oamenii de știință din zilele noastre în încercările lor de a reconstrui și realiza nuanțele arhitecturii Song. Artiști dinastiei Song, cum ar fi Li Cheng,Fan Kuan, Guo Xi, Zhang Zedua, împăratul Huizong al Songului, și Ma Lin au pictat reprezentări îndeaproape ale clădirilor, precum și întinderi mari de peisaje urbane, arătând poduri arcuite, săli și pavilioane, turnuri Pagodă și distincte ziduri chinezești. Omul de știință și de stat Shen Kuo, a fost cunoscut pentru criticile sale la adresa arhitecturii, spunând că
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]
-
ofrande, convinși fiind ca fertilitatea adusă de Nil depinde de Sfinx. Arabii egipteni îl numesc "Abu Hol", adică "Tatăl Groazei", iar tăierea nasului, în pământ islamic, era considerată ca un semn de infamie. În trecut, statuia marelui Sfinx a fost pictată: roșu pentru față și corp și galben cu dungi albastre pentru cap. Sfinxul a fost construit pe locul unei cariere de piatră și se pare că a fost sculptat dintr-o singură bucată de piatră de var. Astăzi, statuia se
Marele Sfinx de la Giza () [Corola-website/Science/304011_a_305340]
-
până în 1904. După ce s-a întors la Dresda, l-a regăsit pe Bleyl și l-a cunoscut pe Erich Heckel, care i l-a prezentat pe Karl Schmidt-Rottluff. Cei patru tineri se adună regulat în atelierul lui Kirchner pentru a picta și a discuta despre necesitatea "renașterii artei germane". Aceste aspirații comune vor duce la apariția grupului "Die Brücke" ("Puntea") și la dezvoltarea stilului care se va numi mai târziu expresionism. În această primă etapă a creației sale, Kirchner pictează de
Ernst Ludwig Kirchner () [Corola-website/Science/304050_a_305379]
-
a picta și a discuta despre necesitatea "renașterii artei germane". Aceste aspirații comune vor duce la apariția grupului "Die Brücke" ("Puntea") și la dezvoltarea stilului care se va numi mai târziu expresionism. În această primă etapă a creației sale, Kirchner pictează de preferință nuduri, portrete, scene de circ și de teatru. El popularizează în "Die Brücke" tehnica gravurii în cupru - foarte populară în Germania și Austria în secolul al XV-lea - pe care o deprinsese de la tatăl său, inginer chimist, executând
Ernst Ludwig Kirchner () [Corola-website/Science/304050_a_305379]
-
prezintă voluntar, dar - după o primă criză de nervi - este demobilizat. Devine dependent de medicamente (Veronal, Morfină) și este tratat psihologic fără vreun succes într-un sanatoriu de lângă lacul Baden. În 1917, se stabilește în Elveția, lângă Davos, unde trăiește pictând munții și realizând diverse tapițerii. În urma unui eficient tratament de desintoxicare, în anul 1921 intervine o stabilizare a stării sale de sănătate. Începând cu 1925, călătorește de mai multe ori în Germania și, în 1931, este primit în "Academia de
Ernst Ludwig Kirchner () [Corola-website/Science/304050_a_305379]
-
îndrumarea peisagistului Mouchel. Începând cu anul 1835, se dedică exclusiv picturii. La Paris, Millet este admis la Academia de Arte Frumoase și se înscrie la atelierul lui Paul Delroche. Când în 1839 i se sfârșește bursa, Millet își acoperă cheltuielile pictând portrete. În anul 1841 se căsătorește cu Pauline-Virginie Ono, împreună se mută la Paris. În această perioadă - denumită mai târziu "perioada înflorată" - Millet pictează tablouri frivole și senzuale sub influența stilului "rococo", după exemplul lui Jean-Honoré Fragonard. În anul 1844
Jean-François Millet () [Corola-website/Science/304098_a_305427]
-
la atelierul lui Paul Delroche. Când în 1839 i se sfârșește bursa, Millet își acoperă cheltuielile pictând portrete. În anul 1841 se căsătorește cu Pauline-Virginie Ono, împreună se mută la Paris. În această perioadă - denumită mai târziu "perioada înflorată" - Millet pictează tablouri frivole și senzuale sub influența stilului "rococo", după exemplul lui Jean-Honoré Fragonard. În anul 1844, Pauline moare de tuberculoză, iar Millet se întoarce la Cherbourg. După doar un an, 1845, Millet se mută la Le Havre împreună cu noua prietenă
Jean-François Millet () [Corola-website/Science/304098_a_305427]
-
senzuale sub influența stilului "rococo", după exemplul lui Jean-Honoré Fragonard. În anul 1844, Pauline moare de tuberculoză, iar Millet se întoarce la Cherbourg. După doar un an, 1845, Millet se mută la Le Havre împreună cu noua prietenă, Catherine Lemaire. Aici pictează portrete și scene păstorești. La sfârșitul aceluiași an, se reîntoarce la Paris și cunoaște pictori ca Constant Troyon, Narcisse Diaz de la Peña, Honoré Daumier, Antoine Louis Barye, Théodore Rousseau. Reușește să-și expună tablourile în diverse galerii. Se împrietenește cu
Jean-François Millet () [Corola-website/Science/304098_a_305427]
-
revoluționare, Millet refuză să devină membru al Uniunii Artiștilor Adepți ai Comunei. Din ce în ce mai bolnav, nu reușește să execute comanda decorării Pantheonului cu scene din viața Sfintei Genoveva. Moare pe 20 ianuarie 1875, la Barbizon. Tabloul "Gospodărie la Gréville" a fost pictat în Normandia și este o operă de o importanță deosebită, fiind precursoare a impresionismului. Gama coloristică a pictorului este foarte bogată. Așază alături culoarea cald-roșiatică a pereților și tonurile luminoase ale cerului, precum și verdele vegetației. Tabloul intitulat "Angelus" este lucrarea
Jean-François Millet () [Corola-website/Science/304098_a_305427]
-
O legendă a apărut în legătură cu reconstrucția clădirii, care spune că vopseaua albă a fost folosită pentru a ascunde prejudiciile cauzate de incendiu, care a dat și numele clădirii. Acestă legendă este neîntemeiată, având în vedere că aceasta clădirea a fost pictată în alb de la construcția sa în 1798. Dintre toate obiectele care au fost furate din Casa Albă în timpul războiului, numai două au fost recuperate - un tablou cu George Washington, salvat de către prima doamnă Dolley Madison, atunci când acesta a scăpat de la
Casa Albă () [Corola-website/Science/304118_a_305447]
-
atmosferă de frumusețe și eleganță. În jurul anului 1717, Canaletto lucrează împreună cu tatăl său la decorurile unor opere ale lui Vivaldi, "Arsilda, regina din Pont" și "Încoronarea lui Darius". În același timp își încearcă talentul și ca pictor de șevalet și pictează vederi din Veneția, influențat de Marco Ricci și Carlevaris, prcursori ai "vedutelor" (vederi citadine ) venețiene. În anul 1719, Canaletto va pleca la Roma. Întâlnirea cu pictorii de aici îl hotărăște să renunțe la teatru pentru a se dedica exclusiv picturii
Canaletto () [Corola-website/Science/304143_a_305472]
-
publică a Marii Britanii. O expoziție cu oprele lui, organizată în anul 1725, îi consolidează reputația. Canaletto lucrează, printre altele, pentru Palatul Princiar, pentru ambasadorul Franței (""Primirea ambasadorului Franței la Palatul Dogilor"", 1926) și pentru generalul Schulenberg, condotierul Republicii Veneția. Canaletto pictează viața de zi cu zi a Veneției. Tabloul ""Plecarea Bucentaurului pentru unirea cu marea"" (cunoscut și sub numele de ""Nunta Veneției cu marea"", 1926) prezintă principala sărbătoare venețiană care este "Ziua Înălțării la Cer", celebrându-se victoria venețienilor pe mare
Canaletto () [Corola-website/Science/304143_a_305472]
-
mult precum cele de la Veneția. Pictorului i se reproșează folosirea unei lumini prea puternice pentru peisajele engleze și perspectivele exagerat de deschise. Canaletto se hotărăște să părăsească Anglia. În anul 1756 Canaletto se întoarce definitiv la Veneția, unde continuă să picteze "vedute" pe tema orașului natal. În ianuarie 1763 devin vacante trei locuri în Academia Venețiană de pictură și sculptură. Candidează și Canaletto, dar este respins. Trebuie să aștepte până în septembrie același an când, ca urmare a morții unui academician, maestrul
Canaletto () [Corola-website/Science/304143_a_305472]
-
culturale ale Europei, călătoriile care au inclus și vizitarea marilor muzee aveau să îi deschidă orizonturi noi, conducandu-l spre un limbaj pictural ce păstrează legăturile cu realitatea și tradițiile artei românești. Spre deosebire de mulți dintre contemporanii săi, Dărăscu arareori a pictat interioare sau naturi moarte. În schimb, a călătorit foarte mult, fiind în căutarea peisajelor care îi aminteau de tinerețea să, de exmplu în Delta Dunării sau pe coasta Mării Negre, peisaje pictate în maniera impresionista. În 1910 expune un autoportret la
Nicolae Dărăscu () [Corola-website/Science/304162_a_305491]
-
românești. Spre deosebire de mulți dintre contemporanii săi, Dărăscu arareori a pictat interioare sau naturi moarte. În schimb, a călătorit foarte mult, fiind în căutarea peisajelor care îi aminteau de tinerețea să, de exmplu în Delta Dunării sau pe coasta Mării Negre, peisaje pictate în maniera impresionista. În 1910 expune un autoportret la Societatea Artiștilor Francezi din Paris. Citește cartea lui Paul Signac "De la Delacroix la neoimpresionism" și caută să-l cunoască pe autor. Studiază textele lui Chervreul și Helmholz asupra legilor opticii care
Nicolae Dărăscu () [Corola-website/Science/304162_a_305491]
-
pe Claude Lorrain. Lucrează febril "marine", castele, peisaje scoțiene sau din Țara Galilor cu o îndemânare care uimește și care nu vrea să dezamăgească un public avid de detaliul pitoresc, de atmosferă romantică și chiar de savoarea anecdotei. Succesul sporește considerabil. Pictează totodată "Enea și Sibila", unde asociază rigorii clasice a peisajului și personajelor - în nota lui Lorrain - prezența auriului solar, voluptos iradiant. Simțul valorilor arhitecturale se exprimă deopotrivă și în seria "biblică" cu "A cincea plagă a Egiptului" (în realitate a
Joseph Mallord William Turner () [Corola-website/Science/303884_a_305213]
-
personajelor - în nota lui Lorrain - prezența auriului solar, voluptos iradiant. Simțul valorilor arhitecturale se exprimă deopotrivă și în seria "biblică" cu "A cincea plagă a Egiptului" (în realitate a șaptea). La 27 de ani este numit membru al "Academiei Regale". Pictează, având unele elemente comune cu maniera lui Poussin, "A zecea plagă a Egiptului". În anul 1802, face prima călătorie în străinătate în timpul căreia vizitează Parisul și Elveția. La Luvru este atras de pânzele marilor peisagiști Ruysdael și Poussin și nu
Joseph Mallord William Turner () [Corola-website/Science/303884_a_305213]
-
reculege într-o serie de experiențe calme, în picturi de gen, de rezonanță parcă olandeză, cu ecleraje blânde, cu transparențe și simetrii manieriste : " Răsărit de soare în ceață, Fierăria, Dugheana Cârpaciului, Dimineață de îngheț". John Leicester îl invită să-i picteze reședință din Ceshire, Tabley House. Termină tabloul "Echipaj ridicând o ancoră" (1809) și execută două lucrări pentru lordul Lonsdale de Westmoreland. În anul 1810, Turner vizitează la Farnley Hall pe Fawkes, colecționarul său. Această perioadă corespunde, după unii biografi, rupturii
Joseph Mallord William Turner () [Corola-website/Science/303884_a_305213]
-
anului 1825, Turner vizitează Olanda, Belgia și nordul Germaniei. Se întoarce în Franța și Germania, cu gândul să exploreze priveliștile râurilor Meuse și Mosela. În 1828 Turner expune la Royal Academy "Castelul Cowes", "Regata zburând în bătaia vântului" , "Întoarcerea regatei". Pictează la Roma "Orvieto". Creează capodopera "Ulise înfruntându-l pe Polifem", care produce un șoc puternic asupra opiniei critice. Dincolo de anecdotica mitologică sau de unele armonii clasicizante, tabloul impune prin sonoritatea triumfală și înmărmuritoare de apoteoză wagneriană, diafanizată totuși, căptușită cu
Joseph Mallord William Turner () [Corola-website/Science/303884_a_305213]
-
lui Masaniello, pescarul napolitan". Are viziunea apocaliptică a "Îngerului în soare", compoziție stranie, turbionar circulară.<br. Turner moare în vârstă de 76 de ani pe 19 decembrie 1851 și este depus într-o criptă, alături de Reynolds, în catedrala Sf. Paul. ""Pictează arbori galbeni și albaștri și contează pe ochiul spectatorului ca să-i transforme în verde."" ""Tablourile lui Turner ne amintesc de abstracțiunea unei perspective bătute de vânt. Ele prezintă nu atât elemente ale naturii, cât atmosfera care le înconjoară. Sunt tablouri
Joseph Mallord William Turner () [Corola-website/Science/303884_a_305213]