8,240 matches
-
apucă să ocărască pe fată cu sudălmi cumplite”, „însoțea sudălmile cu strașnice amenințări”537. Fata, descoperind izmenele, îi rostește o replică ironică și cu substrat superioarei, toate călugărițele descoperind adevărul. Stareța își schimbă discursul, transformând injuriile în cuvinte îngăduitoare la adresa poftelor trupești ce nu pot fi stăvilite. Mănăstirea se transformă într-un lupanar, în care fiecare caută desfătarea, în loc de a urma slujirii lui Dumnezeu. Spațiul sacru se convertește regretabil într-un loc măcinat de vicii și de ipocrizie, toate femeile se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
rând, ci de mai multe ori, cum știe mutul călări”539), care se amuză pe seama exploatării sexuale a bărbatului, devenit bogat în odrasle, atunci când, la bătrânețe, s-a întors în satul natal. Concupiscența este cu atât mai hilară cu cât poftele celor din cinul monahal se îndreaptă spre femeile căsătorite, atentând, în acest caz, și la unitatea și sacralitatea instituției familiei, pe care acceptă să o mineze în vederea propriilor interese. Exemplele sunt numeroase și stârnesc de fiecare dată o undă de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
virilitatea și lipsa sa de precepte morale) și refuză să se întoarcă la soțul legitim lipsit de apetit, preferându-l pe cel care îi aducea bucurie carnală. Ricciardo aparținea unei alte generații, mai vetuste, pentru care concupiscența era catalogată drept „poftă destrăbălată și murdară” 873 , iar lamentațiile soțului, care nu-și mai poate aduce acasă soția, îl fac să pară și mai ridicol. Pentru Bartolomea, imaginea păcatului nu mai reprezintă ceva înspăimântător, plăcerea proprie vine pe primul loc, femeia afirmând cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
amour courtois în Povestirea cavalerului, cel care a deschis șirul istorisirilor din cadrul capodoperei chauceriene.915 Fabliau-urile, în a căror specie poate fi încadrată și Povestirea morarului, parodiază limbajul curtenesc, îl fac ridicol: femeile sunt descrise ca asemănându-se unor zeițe, poftele trupești precum un fel de adorație divină, frustrarea sexuală ca fatală.916 Donna demonicata apare, după cum a reliefat și naratorul chaucerian, în situații comice, licențioase, mai puțin demne, dar foarte autentice și credibile prin naturalețea și prospețimea pe care le
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
scârbit de atâta josnicie își preschimbă în ură iubirea lui înflăcărată.”944 Madonna Fiordaliso (II. 5) este o prostituată veritabilă, care profită de un tânăr naiv și neinițiat, înscenând un adevărat plan, „ca printr-un șiretlic destoinic să-și stăpânească pofta de bani”945 , pretinzând a-i fi lui Andreuccio soră vitregă. Dovedește o imaginație bogată, dar și o forță persuasivă, văzându-și realizat visul. Este o donna demonicata malefică în intențiile ei, pe care reușește cu dibăcie să le materializeze
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
trad. n.) 1029 Ibidem, p. 26. (trad. n.) 1030 Ibidem, p. 31. (trad. n.) 1031 Judith Serafini-Sauli, op. cit., pp. 88-90. 1032 Giovanni Boccaccio, Il Corbaccio, ed. cit., p. 62. 276 ceilalți prin scrierile sale. În pofida tonului moralizator, „în Corbaccio respingerea poftei este imanentă, nu transcendentă, ca și în Amorosa visione convertirea religioasă nu are loc. Dacă putem să vorbim despre o convertire, aceasta este pământească, sau mult mai exact, literară.”1033 Polemica aceasta antifeministă nu trebuie privită ca fiind foarte dură
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
-n vânt să-ți ții în frâu nevasta:/ Mulți înțelepți ne-au dat povața asta.”1039 Scriitori analizați sunt umaniști profunzi nu doar pentru că aduc în prim plan condiția umană, dar manifestă o blândă înțelegere față de slăbiciunile acesteia: „Tirană-i pofta n orișice ființă,/ și surghiunește buna cuviință.”1040 Devin apărători ai 1036 Charles A. Owen, op. cit., p. 305. (trad. n.) 1037 Ibidem, p. 306. (trad. n.) 1038 Ibidem. 1039 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, ed. cit., p. 494. 1040 Ibidem
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
imaginea unui Eminescu vagabond, artist famelic mâncând din gunoaie, cu incontinență urinară și de altă natură, cules de pe străzi de către „prieteni” și adus la „Institutul Caritatea” unde i s-a dat de mâncare, i s-a dat chiar vin după poftă și i s-au administrat injecții cu mercur în speranța calmării ... sifilisului, de care toată lumea medicală părea convinsă că este atins dar care, în final, se va dovedi inexistent în trupul poetului. G. Bogdan-Duică, unul dintre cei mai avizați eminescologi
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
aducerea lui la Institut căci nu întreba nici cel puțin pentru ce a fost adus. Întrebat, ne-a răspuns că cunoaște localul de când a fost adus de data anterioară, cunoaște chiar persoane care erau atunci în Institut. Mânca cu mare poftă alimentele care i se aduceau, cerea vin cât de mult. Nu putea sta locului, umbla de acolo până acolo prin cameră, scria, repeta fragmente din poeziile sale anterioare dându-le ca inedite. Simptome fizice. Eminescu, pe atunci de 40 de
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
bunăvoința d-lui dr. Vineș” în Extemporal, revista Liceului Mihai Eminescu din București, sept-nov. 1936, p.31-32, (unde l-am consultat prima dată dar atenție! are multe omisiuni: „abuza de băuturi și făcea excese” în loc de „excese veneriene”; „Mânca cu mare poftă.”, fără a aminti vinul; lipsă paranteza („sifilitice”) după „ulcerații vechi”, lipsă paranteza „(colecționism)”; după „mânca tot felul de lucruri găsite pe jos” lipsă „chiar și cele murdare”; lipsă „Avea de asemenea tulburări sfincteriale sub formă de incontinență de urină și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
nu? Trecurăm într-o odăiță de lângă salon și ne așezarăm pe-o canapea. — Vii de la cazarmă? Atunci n-ai tutun: Fă o țigară. Îmi tremurau mâinile destul de tare pentru ca Meșterul să nu observe cât eram de emoționat. Și râse cu poftă. — Te-ai speriat de nebuni? Sunt oameni pașinici. — Nu e... — Ba chiar asta e; ești emoționat fiindcă te afli într-o casă de nebuni. Mai întâi cu jenă din partea mea, apoi fără rezervă, vorbirăm aproape două ceasuri despre multe și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
nerațională, o concepție falsă despre viață. Devin din timp în timp animal. Atunci nu mă pot gândi la nimic altceva decât la mâncare, băutură, somn. Îngrozitor! Și atunci sufăr de asemenea ca un animal, fără posibilitatea salvării lăuntrice. Sunt abandonat poftelor și înclinațiilor mele. Atunci nu se poate gândi la o viață adevărată.“40 Se știe că Wittgenstein a citit toată viața cu plăcere din Platon. Scrierile acestuia erau printre puținele texte filozofice pe care le deschidea. Nu-l atrăgea partea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
o constrîng”. Conștiința este, așadar, În viziunea lui Lev Tolstoi factorul esențial al eliberării spiritului În „sinele” nostru, ca o condiție apoi a deschiderii lui spre iubirea a tot ce există: „Treapta cea mai de jos este viața trăită pentru poftele trupești, pentru a face pe plac trupului; a doua treaptă este pentru aprobarea oamenilor, pentru a face pe plac oamenilor; a treia pentru răsplata lui Dumnezeu, pentru a-i face pe plac lui Dumnezeu cel din afara ta; a patra, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
găsit chiar În inima omenească. Poate că unii nu mai au nimic de cîștigat de la cei cu care viețuiesc laolaltă; după ce și-au arătat golul din suflet, ei sînt judecați În taină, dar cu asprimea meritată; avînd Însă o nesocotită poftă de măguliri, a căror lipsă o simt, sau măcinați de dorința de a părea că au calități pe care nu le au, ei speră să capete ușor prețuirea sau inima celor care nu-i cunosc”. Unor astfel de oameni, avizi
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
menține o identitate psihologică, de a ne asuma responsabilitatea unor păreri și decizii. * „De ce Învinuiești soarta, cînd singur Îți faci rău?” (Menander) În filosofia de viață indiană, un laitmotiv Îl reprezintă următoarea idee: „Destinul nu ocrotește pe cei stăpîniți de pofte și rătăciri”. În acest sens, și observația lui Heinz Rühmann este edificatoare: „Grijile nu se Îneacă În alcool; știu să Înoate”. * „Mă uit În jur să văd ce nu-mi trebuie.” (Socrate) În schimb, alții se uită numai pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
faci, aceea poate privi pe toți.” (N. Iorga) Este o piatră de Încercare a conștiinței individuale să-și dea seama că existența proprie trebuie să reprezinte o părticică a responsabilității sociale comune: „Legile nu opresc pe nimeni să trăiască după pofta inimii, dacă indivizii nu-și dăunează unul celuilalt” (Democrit). * „Ce urăsc cel mai mult? - Răul din mine...” (M. Proust) Există și o consolare pentru cel care este conștient de „răul” din el: „Nu-i atît de rău cel care se
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
servească în compania fiilor săi. O gurmandă recunoscută, regina se delecta atât cu mâncăruri gătite după rețetele spaniole, cât și cu cele preparate după tradiția franceză: ciocolată spaniolă, sosuri, cârnați, cotlete și olla, o supă de legume consistentă. Datorită acestei pofte de mâncare, silueta reginei s-a împlinit, deși contemporanii săi o zugrăveau în aceleași culori ca la început: „Regina, prin naștere, nu are egal; strămoșii săi au fost cu toții mari monarhi. Natura a înzestrat-o cu calități frumoase, Sentimentele sale
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
cu care a păcătuit, și tot din ea a ieșit gândul să scape de soțul ei, pentru a și-o putea lua de soție. David își dă seama că atâta vreme cât inima omului rămâne necurată, adică în ea sunt ascunse gândurile, poftele cele rele, ea este izvorul tuturor păcatelor, de aceea nu este cu putință ca un om cu astfel de inimă să poată rămâne în afară de păcat. Așadar, izvorul tuturor păcatelor este o inimă necurată. Cunoscând acestea, proorocul roagă pe Dumnezeu să
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
putință ca un om cu astfel de inimă să poată rămâne în afară de păcat. Așadar, izvorul tuturor păcatelor este o inimă necurată. Cunoscând acestea, proorocul roagă pe Dumnezeu să zidească în el o inimă curată, o inimă nestăpânită de porniri și pofte păcătoase și o inimă care să nu întineze cu gândurile și uneltirile ei curățenia pe care a dobândit-o de la Dumnezeu prin iertarea păcatelor. Cererea proorocului este exprimată nespus de frumos. El spune: „inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule”. Oare
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
de Hristos și să împlinim voia Lui în viața noastră ca să putem spune și noi ca Sf. Ap. Pavel „nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine”. Sf. Ioan Gură de Aur afirmă despre post că „potolește trupul, înfrânează poftele nenumărate, curăță și înaripează sufletul, îl înalță și îl ușurează”. Noi, creștinii, prin post nu trebuie să înțelegem doar abținerea de la mâncare și băutură, pentru că ar însemna să ne îmbrăcăm sufletul doar cu o haină exterioară. Postul adevărat înseamnă abținerea
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Noi, creștinii, prin post nu trebuie să înțelegem doar abținerea de la mâncare și băutură, pentru că ar însemna să ne îmbrăcăm sufletul doar cu o haină exterioară. Postul adevărat înseamnă abținerea de la toate relele, de la toate păcatele și fărădelegile, înfrângerea tuturor poftelor păcătoase prin care supărăm bunătatea lui Dumnezeu. Sf. Vasile cel Mare ne recomandă „înfrânarea limbii, lepădarea mândriei, îndepărtarea de pofte, clevetiri, minciuni și jurăminte mincinoase”, pentru a putea împlini voia lui Dumnezeu și a posti cu adevărat. Indiferent cine suntem
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
sufletul doar cu o haină exterioară. Postul adevărat înseamnă abținerea de la toate relele, de la toate păcatele și fărădelegile, înfrângerea tuturor poftelor păcătoase prin care supărăm bunătatea lui Dumnezeu. Sf. Vasile cel Mare ne recomandă „înfrânarea limbii, lepădarea mândriei, îndepărtarea de pofte, clevetiri, minciuni și jurăminte mincinoase”, pentru a putea împlini voia lui Dumnezeu și a posti cu adevărat. Indiferent cine suntem, toți cât trăim pe pământ, simțim și cugetăm, avem în noi puterea de a învinge, prin credință și rugăciune, greutățile
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
haotic. A părăsit casa părintească, echilibrul moral de aici, a renunțat la iubirea părintească, ce i-ar fi dăruit posibilitatea să-și îndeplinească rostul său de om pe pământ. Se lasă orbit de impulsul tiran al propriului egoism, dominat de poftele vulcanice, care erup în propria-i ființă și îl determină să acționeze sub influența unui „autodestin”. Rezultatul faptelor sale este ieșirea din comuniunea unei vieți frumoase, echilibrate ce domina în casa părintească și în care era chemat și el să
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
și a vieții tale întregi, prin curăția gândurilor, prin cuviința în vorbe și în fapte. Prin lucrarea binelui și numai a binelui. Prin milă și jertfă, prin statornicia în credință, prin bunătate și dragoste, prin post și rugăciune, prin înfrânarea poftelor, prin dragostea lucrătoare, ascultând și urmând poruncile lui Dumnezeu și luptând fără încetare împotriva păcatului. Omul vremii noastre e mândru de știința și tehnica sa, beneficiază de confortul pe care acestea i le oferă în schimbul unui destin mai înalt: credința
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
suflet se cuvine să aibă cel ce zice Tată? Cum ar trebui să-ți fie conștiința pentru a putea cuteza să numești Ființa dumnezeiască Tată! Noi, cei care, iubim banii, dorim sau avem lux, ne place slava lumească, ne împlinim poftele, vrem să îl numin Tată! De aceea, când ne rugăm, Domnul ne poruncește de fapt să ne asemănăm Tatălui Ceresc printr-o viață curată, după cum tot El ne dă poruncă, în altă parte: „Fiți dar desăvârșiți precum Tatăl vostru cel
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]