8,218 matches
-
mișca), milițianul somalez făcuse un gest fanfaron, ținându-și pușca cu ambele mâini, punând un picior pe pieptul cadavrului, ca un vânător ce poza cu trofeul său. Meik mi uan foto. Zâmbet și relaxare. Și Faulques, ridicând iar aparatul, se prefăcuse că fotografia și acea imagine, deși n-o făcuse. Mai avea o imagine identică din Tessanei, Eritrea: doi luptători din FEE pozând cu puștile În mână, unul dintre ei stând cu un picior pe gâtul unui ostaș etiopian mort. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
se pare: martor privilegiat al istoriei, primejdie și aventură. Tinerețe. Diferența e că cea mai mare parte dintre fotografiile de război pe care le-am văzut au descoperit o ideologie a posteriori. Cu timpul, s-au umanizat, ori s-au prefăcut că se umanizau. Markovic a arătat spre albumul de pe masă. - Eu n-aș zice că pozele dumitale sunt „umanitare”. - Păi, vorba „umanitare” Îl dă gata pe fotograf. Îl face conștient de sine, și așa nu mai vede lumea exterioară prin
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Gana Galilei Să le suie sus pe masă În Gana Galilei. Șase vase le-a umplut În Gana Galilei Sus pe masă le-a suit În Gana Galilei Cristos le-a blagoslovit În Gana Galilei Apa-n vin s-a prefăcut În Gana Galilei Și-a zis să dea-ntîi la nuni În Gana Galilei Să guste vinu Ă de-i bun În Gana Galilei. Nunu vinul l-a gustat În Gana Galilei Și-n picioare s-a sculat În Gana Galilei
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
bolnav de literaritate: 27 mai: M-am trezit pe la orele trei cu inima grea și am folosit această ocazie ca s-o trezesc pe soția mea; stând treaz până după ora patru, m-am făcut că mă scol. M-am prefăcut numai ca să văd ce-o să facă ea. În clipa În care m-am ridicat, m-a apucat de umeri, ținând să știe ce-i cu mine; după multe vorbe binevoitoare și după unele supărătoare, am Început să discut despre comportarea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ne taie firul vieții cu foarfecele”. Surprinzătoare e, la Radu Stanca, sinceritatea poemelor, deși punerea în scenă nu lipsește. Balada erotică, începută, în chip tradițional, cu o notă fantastică, galopantă, e întoarsă spre motive intime, încât Pierrot-ul care se preface că plânge pentru a ne amuza plânge la sfârșit cu adevărat. Convertirea lirismului trubaduresc, fantastic până la macabru, în lirism intim, terorizat de ideea morții, e, aici, actul poetic hotărâtor. EUGEN SIMION SCRIERI: Problema cititului. Contribuții la estetica fenomenului literar, Sibiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
noul limbaj filosofic. Către sfârșitul acestui veac, gândirea filosofică suferă o înrâurire, prin ideea independenței naționalităților proclamată de revoluția franceză (1789). Națiunile se trezesc la o viață proprie și devin conștiente de trecutul lor. Filosofia veacului al XIX-lea se preface din europeană în națională, așa că de la 1800 întâlnim o filosofie germană, franceză, engleză, italiană, americană etc. Se ia chiar o atitudine agresivă contra filosofiei cosmopolite a „luminilor”. Ca o trăsătură specifică filosofiei secolului XIX este concentrarea ei în universități și
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
a născoci, a imagina, a pastișa, a fabula; juridic: a înșela, a sustrage, a vicleni, a subtiliza, a fura etc.; • praxiologic: cultural: a oculta, a vrăji, a mitiza, a machia, a deghiza, a inventa; social-economic: a deforma, a reforma, a preface, a contraface, a degrada, a metamorfoza; ideologic: a mistifica, a dezinforma, a iluziona, a truca, a altera, a opaciza, a estompa, a perverti etc. Din acest tablou sinoptic rezultă clar că ideea de minciună nu poate fi limitată nici la
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cum notează Huizinga, pentru omul care luptă, "șiretenia a devenit ea însăși, la rîndul ei, ca să spunem așa, o temă competițională și o figură de joc. Trișorul, după cum am mai spus, nu este un om care strică jocul. El se preface că respectă regulile jocului și continuă să joace cu ceilalți pînă ce este prins" [1977:103]. Aceasta este rațiunea pentru care minciuna este percepută adesea într-o manieră pozitivă de foarte mulți indivizi; cu o dublă condiție, însă: ca nu
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cînd le arată o clădire a Universității Oxford unor vizitatori ruși, spunîndu-le: "Iată o cameră specific studențească", musafirii săi presupun că el s-a inițiat în vranyo, un obicei rusesc de a construi povești pe care, din politețe, ascultătorii se prefac a le crede adevărate, dar care sînt inventate. În orice comunicare între persoane aparținînd unor culturi diferite, este de așteptat ca una dintre ele să poată presupune cu ușurință că cealaltă minte, cînd în realitate nu există nici o intenție de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
tineri delincvenți din Marea Britanie reacționează la fel ca pacienții lui Sacks atunci cînd privesc figura unui politician care ține un discurs la televizorul lipsit de sonor. Deși unele înșelătorii, cum ar fi falsele piese de mobilă de antichitate sau pasele prefăcute în timpul unui meci de fotbal, nu implică neapărat actul de a minți, minciunile pot apărea în cadrul unui plan mai complex de inducere în eroare. Homer și Vechiul Testament oferă numeroase asemenea situații. Un exemplu din epoca modernă se găsește în "Programul
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ochii societății, ar fi fost obligat să-și ucidă soția și să-și provoace adversarul la luptă". În loc să facă aceste lucruri, bărbatul și-a luat obiceiul de a-l vizita pe presupusul rival, "jucînd rolul prietenului". Restul familiei s-a prefăcut a fi păcălită de purtarea lui; atitudinea lor față de cei doi soți era neschimbată, ca și cum nu se întîmplase nimic. Totuși, într-o zi Gilsenan a vizitat una dintre rudele acestora, care îi purta pică soțului întors în țară. Ruda băuse
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
clar dacă a avut și intenția de a se minți pe sine. A ajuns cu siguranță să pretindă că ar fi crezut în ceea ce-i spunea soțului ei, însă senzația de inconfort față de ceea ce făcea este un indiciu că se prefăcea. De asemenea, dacă Arendt are dreptate și conspiratorii din Pentagon chiar au început prin a crede adevărate afirmațiile lor cu privire la desfășurarea războiului din Vietnam, au avut ei atunci o intenție reală de a păcăli? Probabil au încercat doar să convingă
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
să rezolve probleme, respecitv reputația Casei Albe, pentru consilierii președintelui. Ar fi interesant de știut dacă în aceste condiții politicienii trăiesc aceleași conflicte interioare suferite de femeile consultate de Werth și Flaherty. Se autoiluzionau ei într-adevăr sau doar se prefăceau? Trivers (1985:416) menționează "ochii alunecoși, palmele transpirate, vocile nesigure", care sînt semnele ce însoțesc "intenția conștientă de a minți". În cazul Pentagonului, nu era nici un pericol ca aceste semne involuntare să fie observate de anchetatori sau de aparatele de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Reacția lui R2 a fost de a răspunde cu aceeași monedă. A încercat să-i dea rivalei sale impresia că mariajul îi oferea mai multe satisfacții decît în realitate. Acest lucru a condus la situația în care ambele femei se prefăceau că nu exista nici o minciună la mijloc: Discutam cu ea și era ca și cum amîndouă am fi știut ce se petrecea, însă nu arătam asta... Aparent vorbeam despre vreme sau alte formalități, însă în realitate era mai mult decît atît. Și
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
prin experimentele psihologice al căror obiect de studiu au fost studenții din învățămîntul universitar. Care sînt consecințele personale și interpersonale ale depistării minciunilor? Cercetările arată că femeile au, mai mult decît bărbații, tendința de a nu observa sau a se preface că nu observă semnalele pe care mincinosul vrea să le ascundă. De exemplu, femeile se pricep mai bine decît bărbații să facă diferența între simpatia sinceră și antipatia sinceră, însă ele nu sînt superioare bărbaților în depistarea minciunilor. Această diferență
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
aspect luat în considerație de cercetările sociologice. Bok (1978:182-202) are tendința de a condamna utilizarea minciunii în cadrul cercetărilor sociologice, însă este interesant că aprobă oarecum aceeași utilizare în contextele medicale prin prezența unor pseudo-pacienți, cercetători perfect sănătoși care se prefac a fi pacienți suferinzi. O'Connor și Barnes (1983) adoptă un punct de vedere opus, respingînd orice condamnare nediscriminatorie a minciunii, în laborator sau în anchete întreprinse pe teren; fiecare context trebuie examinat separat. Deoarece în majoritatea contextelor medicale există
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
modeste. Ca epigraf pentru această carte am folosit prima strofă din poezia lui Robert Browning, "Nobilul Roland a venit la turnul întunecat", cu referință la minciunile rău-voitoare. Titlul poemului este inspirat dintr-o remarcă enigmatică a lui Edgar, care "se preface nebun pentru a înșela și a-și ascunde identitatea" (Kellogg 1866:24), în piesa Regele Lear a lui Shakespeare. Cînd i s-au pus întrebări în legătură cu poemul care se sfîrșește oarecum brusc, Browning a spus că nu-i cunoștea semnificația
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
decay of the art of lying. The complete humorous sketches and tales of Mark Twain. Garden City, N.Y.: Doubleday, pp.503-508 [343]. Uberoi, Jitendra Pal Singh 1978. Science and culture. Delhi: Oxford University Press [305]. Uphaus, Robert W. 1988. Preface. Uphaus, R.W., ed., The idea of the novel in the eighteenth century (Studies in literature, 1500-1800, no.3). East Lansing, Mich.: Colleagues Press, pp.vii-x [289]. Valentine, Charles Wilfred 1938. A study of the begining and significance of play
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
omului): "Atunci El Yahweh a adus somn greu asupra omului și, în vreme ce el a adormit, El Yahweh a luat una din părțile lui și a strîns carnea la loc. Și partea pe care o luase din om, El Yahweh a prefăcut-o în femeie și a adus-o către om" [cf. Kernbach, 1989:13]. Două forme esențiale de mistificare (minciună) se manifestă în acest context: preluarea mesajului biblic (și a oricărui tip de mesaj istoric, în ultimă instanță) este pervertită de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ceea ce face să fie "interpretată tendențios de foarte mulți oameni" [Sorescu, 1997:20]. În acest sens, textul biblic însuși atenționează asupra modului defectuos în care oamenii au ajuns să cunoască Legea Domnului: "Căci, iată, pana cea mincinoasă a cărturarilor a prefăcut-o în minciună" [Ieremia, 8:8]. Să oferim, spre justificare, un singur exemplu relevant: în textul Bibliei utilizat cu precădere în studiul de față [1968] apare următoarea formulare a celor dintîi interdicții ale decalogului: "Să nu ai alți dumnezei înafară
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
acasă. ajunge = predicat verbal, "sosește"); * La sfârșitul facultății, el va ieși medic. (vs. El va ieși din casă. va ieși = predicat verbal, "va pleca"); * El se va face medic. (vs. El se face că plânge. se face = predicat verbal, "se preface"); * Ea se numește Ioana. (vs. Liderul echipei se numește, în anumite cazuri, de către profesor. se numește = predicat verbal, "se desemnează"); * Viața înseamnă energie. (vs. El a însemnat în calendar toate zilele de naștere ale prietenilor. a însemnat = predicat verbal, "a
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
mâini." (Calistrat Hogaș, Părintele Ghermănuță) (c) "Și iată că erau cinci mii de flori, toate semănând între ele, într-o singură grădină! Ar fi foarte jignită, își spuse el, dacă ar vedea așa ceva...[...] Iar eu aș fi silit să mă prefac c-o îngrijesc, căci, dacă n-aș face așa, s-ar lăsa cu adevărat pradă morții pentru a mă umili pe mine..."" (Antoine de Saint-Exupéry, Micul prinț) Formulați trei enunțuri în care același verb să fie la diateze diferite. Alcătuiți
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
enunțuri în care substantivul viață să fie în cazuri diferite. Testul nr. 2 Se dă textul: ,,Dacă eu i-aș porunci unui general să zboare din floare în floare, asemeni unui fluture, ori să scrie vreo tragedie, ori să se prefacă într-o pasăre de mare, și dacă generalul nu mi-ar îndeplini porunca, cine-ar fi de vină? El sau eu? [...] Trebuie să ceri de la fiecare numai ceea ce poate fiecare să dea, spuse mai departe regele." (Antoine de Saint-Exupéry, Micul
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
subordonate diferite. 5. Termenii regenți ai propoziției circumstanțiale de cauză enumerare, exemplificare 6. Se dă textul: Dacă eu i-aș porunci unui general să zboare din floare în floare, asemeni unui fluture, ori să scrie vreo tragedie, ori să se prefacă într-o pasăre de mare, și dacă generalul nu mi-ar îndeplini porunca, cine-ar fi de vină? El sau eu? [...] Trebuie să ceri de la fiecare numai ceea ce poate fiecare să dea, spuse mai departe regele." (Antoine de Saint-Exupéry, Micul
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
precum soț, soție, fiu, tovarăș, prieten... încetul cu încetul dobândesc nuanțe tot mai fragmentare, ajungând să ne dea senzația că lucrurile cele mai sacre și obligațiile cele mai inviolabile se dezintegrează. Însă... pentru cât timp ne-am fi mai putut preface că Soarele se învârte în jurul nostru, serviabil și docil? Pentru cât timp vom mai reuși să ne opunem schimbărilor din vremurile noastre fără a risca să ne sinucidem, transformându-ne în «statui de sare» (cf. Gen 19,26)? Lumea s-
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]