9,297 matches
-
La 18 aprilie 1616 s-a căsătorit cu Zsuzsanna Lorántffy primind ca zestre și pe Sárospatak, care din cauza lui și urmașilor săi a devenit un centru educațional și religios important al calvinismului maghiar. În 1619 s-a alăturat între primii principelui Gabriel Bethlen în campania împotriva trupelor habsburgice, conduse de Ferdinand al II-lea, a participat și la asediul Vienei, care a eșuat din cauza învingerii lui de cozacii lui Gheorghe Homonnai Drugeth. Ca urmare, Gabriel Bethlen a oprit asediul Vienei, s-
Gheorghe Rákóczi I () [Corola-website/Science/310187_a_311516]
-
Bethlen a oprit asediul Vienei, s-a întors în Transilvania) și l-a înlocuit, retrăgându-i și rangul de căpitan, dar în același timp, ca răsplată, l-a primit în consiliul sfătuitor al principatului. Ca cel mai fidel adept al principelui Bethlen, în 1625 Gheorghe Rákóczi a primit sarcina de onoare ca să-i ceară mâna Ecaterinei de Brandenburg în numele principelui și să o aducă în Transilvania. După moartea lui Bethlen, Transilvania a fost condusă inițial de iure de văduva lui, Ecaterina
Gheorghe Rákóczi I () [Corola-website/Science/310187_a_311516]
-
căpitan, dar în același timp, ca răsplată, l-a primit în consiliul sfătuitor al principatului. Ca cel mai fidel adept al principelui Bethlen, în 1625 Gheorghe Rákóczi a primit sarcina de onoare ca să-i ceară mâna Ecaterinei de Brandenburg în numele principelui și să o aducă în Transilvania. După moartea lui Bethlen, Transilvania a fost condusă inițial de iure de văduva lui, Ecaterina de Brandenburg (însă de facto de guvernatorul Ștefan Bethlen). La inițiativa guvernatorului Dieta a demis-o forțat pe Ecaterina
Gheorghe Rákóczi I () [Corola-website/Science/310187_a_311516]
-
în Transilvania. După moartea lui Bethlen, Transilvania a fost condusă inițial de iure de văduva lui, Ecaterina de Brandenburg (însă de facto de guvernatorul Ștefan Bethlen). La inițiativa guvernatorului Dieta a demis-o forțat pe Ecaterina și l-a ales principe pe însuși Ștefan Bethlen, care însă i-a oferit deja tronul lui Gheorghe Rákóczi, dacă acesta îl ajută în schimbarea principesei carismatice, dar incompetente în politică, solicitare trimisă și la Poarta Otomană. Deoarece Sultanului și Poartei Otomane le era indiferentă
Gheorghe Rákóczi I () [Corola-website/Science/310187_a_311516]
-
însuși Ștefan Bethlen, care însă i-a oferit deja tronul lui Gheorghe Rákóczi, dacă acesta îl ajută în schimbarea principesei carismatice, dar incompetente în politică, solicitare trimisă și la Poarta Otomană. Deoarece Sultanului și Poartei Otomane le era indiferentă persoana principelui și nevoind să decidă în locul dietei (sau doar din greșeală) au trimis în Transilvania două diplome de numire, ambele legale și valabile prin care le-au numit principe al Transilvaniei de fapt pe fiecare dintre cele două persoane canditate: Ștefan
Gheorghe Rákóczi I () [Corola-website/Science/310187_a_311516]
-
la Poarta Otomană. Deoarece Sultanului și Poartei Otomane le era indiferentă persoana principelui și nevoind să decidă în locul dietei (sau doar din greșeală) au trimis în Transilvania două diplome de numire, ambele legale și valabile prin care le-au numit principe al Transilvaniei de fapt pe fiecare dintre cele două persoane canditate: Ștefan și Ghorghe.<br> Profitând de situația neclară, Ecaterina de Brandenburg a avut ocazia să ia însăși decizia privitoare la persoana succesorului său, deoarece ei i-a aparținut dreptul
Gheorghe Rákóczi I () [Corola-website/Science/310187_a_311516]
-
br> Profitând de situația neclară, Ecaterina de Brandenburg a avut ocazia să ia însăși decizia privitoare la persoana succesorului său, deoarece ei i-a aparținut dreptul (ca principesă demisionată) să citească în fața Dietei de la Sighișoara actul de numire al noului principe. Ca „răsplată” pentru Ștefan Bethlen (care sprijinise demisionarea ei), Ecaterina a ales să anunțe dintre cele două numiri, la fel de valabile, cea a lui Gheorghe Rákóczi. Cu acest gest oficial s-a încheiat disputa la succesiune și în același timp și
Gheorghe Rákóczi I () [Corola-website/Science/310187_a_311516]
-
drept putând fi moștenit și de urmașii săi pe tronul Transilvaniei. În urma acestor condiții ale păcii de la Linz s-a introdus în vocabularul administrației transilvănene termenul de Partium, pentru a le denumi teritoriile din Regatul Ungariei, stăpânite de facto de principi transilvăneni. Deși a păstrat libertatea religiei în teritoriile aflate sub domnia lui, fiind calvinist devotat, a sprijinit cu toate puterea răspândirea ideilor calviniste, fiind considerat un protestan calvinist „ortodox”, adevărat dușman al puritanismului, al unitarianismului și al sâmbotismului. Rákóczi a
Gheorghe Rákóczi I () [Corola-website/Science/310187_a_311516]
-
interpretează singură (doctrină ce se opune direct învățăturii Bisericii Romano-Catolice că Biblia poate fi interpretată corect numai de Sfânta Tradiție Apostolică, de Magisterium, adică papa, episcopii și de conciliile ecumenice). Pe baza acestor idei profund umaniste și tipic protestante, unele principi ai transilvaniei au tematizat și mai înainte problematica liturgiei în biserica ortodoxă a românilor transilvăneni, Ioan Sigismund Zápolya fiind primul care i-a și poruncit clerului ortodox ca în privința limbii liturgice să treacă de la limba slavonă veche la vlahă (română
Gheorghe Rákóczi I () [Corola-website/Science/310187_a_311516]
-
acționat mult mai ferm în acest sens: a poruncit traducerea Noului Testament chiar din banii principatului. Lucrările de traducere au fost făcute probabil de clerici români din Moldova sub îndrumarea lui Simion Ștefan, mitropolit al Ardealului și adept fidel al principelui Rákóczi. Noul Testament de la Bălgrad, numit și "Biblia Rákócziana" s-a tipărit 1648 la Alba Iulia, fiind prima traducere completă a Noului Testament în limba română. Din stilul, vocabularul și terminologia textului traducerii reiese - conform cercetărilor științifice - că la realizarea ei
Gheorghe Rákóczi I () [Corola-website/Science/310187_a_311516]
-
și terminologia textului traducerii reiese - conform cercetărilor științifice - că la realizarea ei traducătorii s-au inspirat și din alte traduceri (cea mai importantă dintre aceste surse fiind traducerea lui Theodorus Beza) și s-a născut sub o puternică influență calvinistă. Principele Gheorghe Rákóczi și principesa Zsuzsanna, fiind puternic influențați de curentele vest-europene umanismului și ale protestantismului, au sprijinit dezvoltarea sistemului educațional în Transilvania și înființarea sistemului de învățământ și în limba română.<br> Zsuzsanna Lórántffy, stăpână a Cetății Făgărașului, a înființat
Gheorghe Rákóczi I () [Corola-website/Science/310187_a_311516]
-
înființarea sistemului de învățământ și în limba română.<br> Zsuzsanna Lórántffy, stăpână a Cetății Făgărașului, a înființat o școală românească la Făgăraș în 1657 (prima școală românească dințara Făgărașului) care a funcționat sub patronajul principesei.<br> În 1669, urmând îndemnul principelui Rákóczi, își deschid porțile o serie de școli elementare românești pe întregul teritoriu al principatului.
Gheorghe Rákóczi I () [Corola-website/Science/310187_a_311516]
-
14% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (88,45%). Pentru 11,18% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Prima mențiune documentară este în 24 septembrie/6 octombrie 1878 când principele Carol I s-a deplasat împreună cu ministrul de război la Mitreni-Fundeni unde s-a înființat o comună nouă pe un domeniu al statului și unde au primit pământuri 800 de țărani tineri în virtutea unei legi vechi din 1864. Cu această
Comuna Curcani, Călărași () [Corola-website/Science/310317_a_311646]
-
și datoria către soț, cere permisiunea să plece în sudul Țărilor de Jos (nordul Franței și Belgia din prezent) în numele fratelui ei mai mic, ducele d'Alençon. Flamanzii, revoltându-se dominației spaniole în 1576, păreau dispuși să ofere tronul unui principe străin tolerant și dispus să le ofere forțele diplomatice și militare necesare cuceririi independenței. Henric al III-lea a acceptat propunerea, sperând că așa se va elibera într-un final de această soră incomodă. Sub pretextul unei cure de băi
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
mod inferioară celei a Franței. Regina îl învață pe soțul ei că fără amor un cavaler este fără suflet și acest amor ea îl practică liber dorind să demonstreze că admisiunea publică este semn de virtute,secretețea semnul viciului. Astfel principele învață să fie amabil cu curtezanii soției, iar ea să fie amabilă cu amantele soțului". Curtea din Nérac a fost faimoasă mai ales pentru numeroasele aventuri amoroase care mai târziu l-au inspirat și pe Shakespeare, care găsește inspirație pentru
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
și de marele duce Vladimir, au mai locuit la Ploiești Alexandru de Battenberg (viitorul suveran al Bulgariei), cancelarul Alexandru Gorceakov, ministrul de război Miliutin, adjutanți, secretari de stat. S-au dus aici multe tratative cu caracter internațional între țar și principele Serbiei sau domnitorul Carol I (care l-a vizitat în două rânduri pe țar și căruia acesta i-a întors vizita la București). Orașul a fost pur și simplu invadat de corespondenți ai unor ziare franceze, italiene, spaniole, germane, engleze
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
pe tron în 1930 după renunțarea la succesiune în 1925, Carol al II-lea a adus-o în prim-planul vieții politice pe noua sa soție Elena Lupescu, marginalizând-o pe prima soție, regina Elena și pe fiul său Mihai, principele moștenitor. Influența Elenei Lupescu a crescut mult începând de atunci, ea fiind principalul factor de influență asupra deciziilor luate de rege. Acest grup de influență constituit în jurul Elenei Lupescu și al lui Carol al II-lea și denumit peiorativ "camarila
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
revenit lui Iaroslav. Una dintre primele sale acțiuni ca Mare Cneaz a fost răsplatirea locuitorilor Novgorodului care îl slujiseră cu atâta credință. Le-a acordat acestora numeroase libertăți și privilegii care au constituit baza Republicii Novgorodului. Iaroslav a fost dintre principii Kievului unul dintre cei mai iubiți la Novgorod, și o piață unde se întâlnea sfatul cetății (numit "vece") a fost numită în memoria lui. Tot atunci se pare că a dat și primul cod de legi al slavilor răsăriteni intitulat
Iaroslav I cel Înțelept () [Corola-website/Science/309087_a_310416]
-
care a fost voievod al Transilvaniei, iar mama sa a fost Anna Báthory (1539-1570), fiica lui Ștefan Báthory de Șimleu, un alt voievod al Transilvaniei. Prin mama sa, Elisabeta era verișoară cu nobilul maghiar Ștefan Báthory, rege al Poloniei și principe al Transilvaniei. Elisabeta a fost logodită cu Ferenc Nadasdy, la vârsta de 11 ani, conform unui acord politic între cercurile arstocrației. La vârsta de 13 ani, Elisabeta a rămas însărcinată cu László Bende, un funcționar de la castelul Sárvár. Deși nu
Elisabeta Báthory () [Corola-website/Science/309161_a_310490]
-
considerau că au drepturi reziduale de moștenire asupra pământurilor respective. Dincolo, însă de evoluția frontierelor și al numărului de sate, greu de urmărit astăzi din lipsa unor documente vitale și subiect de dezbatere între istorici, aceste cumpărari în Transilvania ale principilor moldoveni atrag atenția asupra unui aspect important. Legal aceștia nu ar fi avut dreptul de a-și extinde domeniul dacă nu ar fi fost considerați împământeniți, deci nobili ai regatului cu toate drepturile și obligațiile acestui statut. Un alt detaliu
Cetatea Ciceu () [Corola-website/Science/309163_a_310492]
-
sud de masivul Innerstebergland. La est de Gronau se întinde regiunea Hildesheimer Wald (Pădurea Hildesheimului), la sud se află înălțimile Sieben Berge. Prin Gronau curge râul Leine, care trece mai departe, pe la poalele cetății Marienburg (fosta reședință de vară a principilor de Hanovra) și prin capitala landului, Hanovra. Tangențial în partea de vest trece drumul național B3 ( B= "Bundesstrasse", drum federal), care leagă Hanovra de Göttingen, cele mai mari centre universitare ale Landului. La aproximativ 25 km de Gronau se află
Gronau (Leine) () [Corola-website/Science/309156_a_310485]
-
relații sociale a dus la lichidarea zoroastrismului. Înainte de sec. al V-lea orașul de scaun al Albaniei Caucaziene era Kabala (Qəbələ), iar din sec. al V-lea până în sec. al VII-lea inclusiv - Partav (Bərdə actuală). În Albania locuiau mari principi, catolicoși, arhiepiscopi, episcopi, preoți, magistrați, feudali mai mărunți, oameni liberi, meștesugari. Țărănimea era împarțită în crescători de animale, agricultori și pomicultori. Populația Albaniei trebuia să plătească impozit. Cea mai mare parte a pământului din Albania o constituia proprietățile moștenite ale
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
achiziția fusese făcută în mod corespunzător, Carol al VI-lea, Împărat Roman, a decretat unirea Vaduzului cu Schellenberg și a elevat teritoriul nou format la demnitatea de "Fürstentum" ("principat"), cu numele de „Liechtenstein” în onoarea „servitorului [său] adevărat, Anton Florian, Principe de Liechtenstein”. Pe această dată, Liechtenstein a devenit membru suveran al Sfântului Imperiu Roman. Este un testament al oportunității pur politice a procurărilor, căci Prinții Liechtensteinului nu au pus piciorul în noua lor principalitate timp de peste 120 de ani. Ca
Istoria Liechtensteinului () [Corola-website/Science/309219_a_310548]
-
s-a considerat succesorul legal al Imperiului. Această teorie este parțial contrazisă de percepția liechtensteiniană contemporană că Împăratul Austro-Ungar detronat încă a mențiunut o moștenire abstractă a Sfântului Imperiu Roman. În primăvara anului 1938, după anexarea Austriei la Germania Mare, principele Franz I, în vârstă de 84 de ani, a abdicat, numindu-și vărul de 31 de ani, Prințul Franz Josef al II-lea, ca succesor al său. Deși este susținut că motivul abdicării lui Franz I a fost vârsta înaintată
Istoria Liechtensteinului () [Corola-website/Science/309219_a_310548]
-
principat (și în Londra) pentru a fi bine păstrate. La sfârșitul conflictului, Cehoslovacia și Polonia, dorind să confiște ceea ce ei credeau a fi posesii germane, au dezproprietărit toate terenurile ereditare a dinastiei Liechtensteinului și posesiile din Moravia, Silezia și Boemia - principii Liechtensteiunului au trăit în Viena până la Anschluss din 1938. Dezproprietăririle (subiect al disputelor legale moderne de la Curtea Internațională de Justiție) au inclus peste 1600 km de teren agricultural și forestier, în care se aflau mai multe castele și palate a
Istoria Liechtensteinului () [Corola-website/Science/309219_a_310548]