8,350 matches
-
ei impresionante pe acest tărâm au fost adesea subliniate de critica muzicală și i-au adus chiar prețuirea formulată în scris a Uniunii Compozitorilor pentru serviciile importante aduse slujirii creației naționale. După absolvirea Conservatorului, Elisabeta Neculce-Carțiș a cântat în corul Radiodifuziunii Române sub bagheta compozitorului și dirijorului Gheorghe Danga.Elisabeta Neculce-Carțiș a fost angajată solistă a Operei Române din București de la data de 1 ianuarie 1959. Pe prima scenă lirică a țării, cântăreața a slujit în primul rând acel repertoriu către
Elisabeta Neculce-Carțiș () [Corola-website/Science/310782_a_312111]
-
țării, cântăreața a slujit în primul rând acel repertoriu către care o îndreptau în chip firesc calitățile aparte ale vocii sale, dar și cultura artistică specifică. A fost căsătorită cu Teodor Carțiș, compozitor și dirijor al Corului de Copii al Radiodifuziunii Române, devenit ulterior director al Casei de discuri Electrecord. Au avut o fiică, Mihaela, și ea absolventă de Conservator. A debutat la 20 iunie 1959 în rolul Alicei Ford din "Falstaff" de Verdi; au urmat Contesa din "Nunta lui Figaro
Elisabeta Neculce-Carțiș () [Corola-website/Science/310782_a_312111]
-
cu Națiunile Unite, cu ambasadorii străini acreditați la Washington sau șefi ai misiunilor la Națiunile Unite, precum și cu alte comitete naționale est-europene. Augustin Popa răspundea de propagandă și de editarea publicațiilor comitetului. Mihai Fărcășanu asigura colaborarea cu toate posturile de radiodifuziune în limba română și de legătura cu Comitetul Național pentru Europa Liberă al SUA (National Committee for Free Europe); tot el se ocupa de toate problemele legate de Biserica Ortodoxă Română. Alexandru Cretzianu elabora buletinul bilunar de informare a regelui
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
publicației culturale Ord & Bild din Göteborg și a publicației OEI specializată în publicarea de studii specializate de artă și lirică. Helena Eriksson este autoarea a zece volume de poezie și a fost distinsă în 2009 cu Premiul pentru Poezie al Radiodifuziunii Suedeze (Sveriges Radios Lyrikpris) și în 2012 cu Premiul Dobloug acordat de Academia Suedeză. Marin Sorescu (1936-1996) este una dintre cele mai cunoscute personalități culturale românești în Suedia.
Premiul Marin Sorescu () [Corola-website/Science/309850_a_311179]
-
recital alături de saxofonistul american Rick Condit, de bateristul italian Fabio Grande și de mai vechii săi colaboratori, pianistul Ion Baciu Jr. și basistul Pedro Negrescu. A apărut de asemenea pe scena "Festivalului de Jazz" București 2002, alături de Big Band-ul Radiodifuziunii Române. În 2008 artista a primit numeroase premii, din care o parte pentru albumul "Zamorena" și single-ul "Brasil" lansat în colaborare cu Fly Project și Tom Boxer. Din premiile primite merită amintite: "Artistul anului 2008" și "Cel mai bun
Anca Parghel () [Corola-website/Science/309857_a_311186]
-
în concerte simfonice în 1973, la Timișoara (alături de R. Georgescu), concertând în continuare cu toate orchestrele simfonice din România. A susținut concerte solistice în Germania, Italia, Rusia, Coreea, Ungaria, Statele Unite ale Americii și România. A înregistrat pentru Societatea Română de Radiodifuziune, Televiziunea Română, Electrecord (Max Reger), Thalassa Records (Johannes Brahms). Reportoriul său este foarte variat, cuprinzând circa 30 de concerte, 25 programe de recital și 15 programe de muzică de cameră. Este laureat al Concursului internațional de pian „Valentino Bucchi” (Roma, 1984
Andrei Deleanu () [Corola-website/Science/309956_a_311285]
-
(n. 19 ianuarie 1930, Petrila, județul Hunedoara - d. 30 iunie 2015, București) a fost un muzician maghiar din România, dirijor, compozitor, instrumentist (violă) și profesor de dirijat orchestră. Cariera sa muzicală a fost strâns legată de Societatea Română de Radiodifuziune, unde și-a desfășurat activitatea din 1957. Începe studiile muzicale în orașul natal, Petrila. Studiază inițial vioara, cu Joseph Faubich. Urmează studiile liceale la liceul de stat din Petroșani. În timpul liceului este admis ca instrumentist în formația simfonică a orașului
Ludovic Bács () [Corola-website/Science/309290_a_310619]
-
și colindele” și conține următoarele piese, edificatoare pentru a sublinia diversitatea colindelor: În 2002 Ion Moanță a editat la Casa Radio o nouă antologie antologie de colinde, intitulată „Sus la masa raiului: culegere de colinde din fonoteca societății române de radiodifuziune”. Aceasta conține, pe lângă versuri, două CD-uri cu colinde difuzate în cadrul emisiunii „Miorița”, la Radio România, începând cu 1957. Majoritatea acestora au fost culese și înregistrate de către redactorul George Antofi. În 2003 fundația culturală TerrArmonia a editat două volume intitulate
Colind () [Corola-website/Science/309332_a_310661]
-
o televiziune privată italiană care face parte din grupul media Mediaset deținut de omul de afaceri Silvio Berlusconi. Canalul se adresează în special publicului tânăr. Realizată în 3 ianuarie 1982 de Edilio Rusconi era o rețea sustiuta 18 regionale de radiodifuziune (liderul a fost Antenna Nord) pentru a transmite pe teritoriul italian.La 6 septembrie 1982, cu toate acestea, Rusconi a semnat un acord de colaborare cu Silvio Berlusconi, proprietar al televiziunii Canale 5; în 30 noiembrie, grupul Fininvest să achiziționează
Italia 1 () [Corola-website/Science/309408_a_310737]
-
Național “Mihai Eminescu”), regia Silviu Fusu, scenografia - Anatol Rurac, muzica - Ghenadie Ciobanu - “O insulă nelocuită pentru cinci persoane” (1989, Radio Moldova, regia Eugenia Malarciuc, Premiul întîi la concursul republican de piese radiofonice, organizat de Comitetul de Stat al R.S.S.M. pentru Radiodifuziune și Televiziune); - “Tentația contactelor imposibile” (1998, mențiune la concursul republican de dramaturgie, organizat de Ministerul Culturii, spectacol-lectură la Teatrul Național “Mihai Eminescu”, regia Ion Mocanu - 2003); Vitalii Sergheev, «Stadionul» (traducere din limba rusă pentru Radiodifuziunea Moldovenească) Bernard Shaw «Un pețit
Mihai Poiată () [Corola-website/Science/309462_a_310791]
-
de Stat al R.S.S.M. pentru Radiodifuziune și Televiziune); - “Tentația contactelor imposibile” (1998, mențiune la concursul republican de dramaturgie, organizat de Ministerul Culturii, spectacol-lectură la Teatrul Național “Mihai Eminescu”, regia Ion Mocanu - 2003); Vitalii Sergheev, «Stadionul» (traducere din limba rusă pentru Radiodifuziunea Moldovenească) Bernard Shaw «Un pețit în stil rural» (traducere și adaptare radiofonică ) “Tinerimea Moldovei”, “Moldova”, “Moldova Socialistă”, “Literatura și Arta”, “Basarabia”, “Sud-Est”, “Jurnal de Chișinău”, “Contrafort”, “De Facto”, “Săptămîna», “Orizontul”. “Femeia Moldovei”, «Timpul».
Mihai Poiată () [Corola-website/Science/309462_a_310791]
-
publicat în 1950. Prima audiție a piesei în 1965 este legată de adaptarea unui fragment din finalul lucrării la genericul emisiunii televizate „Teleenciclopedia” (TVR), care își face debutul în același an. Înregistrarea din 1965, rămasă emblemă a emisiunii, aparține Orchestrei Radiodifuziunii Române, condusă de Iosif Conta; solist la pian este Dan Grigore, pe atunci student. Probabil pornind de la etichetarea eronată a piesei pe discul Electrecord "Așa începe dragostea" (conținând cele mai cunoscute compoziții de Kirculescu), "" este adeseori menționat (greșit) ca parte
Momentul muzical () [Corola-website/Science/310451_a_311780]
-
respectivă acordeonistul Sile Ungureanu. În perioada 1955 - 1957 are și câteva colaborări și cu Orchestra „Flacăra Prahovei" a Filarmonicii din Ploiești, dirijată de violonistul George Botez (fiul „diseur"-ului și tangoistului interbelic Titi Botez). În 1955 înregistrează prima dată la Radiodifuziunea Română, unde debutează cu melodia „Pe deasupra casei mele”, acompaniată de Orchestra de muzică populară Radio dirijată de Victor Predescu. În 1959 este invitată de Ionel Budișteanu să înregistreze primele trei piese la Electrecord: Am un pom în bătătură" și "M-
Gabi Luncă () [Corola-website/Science/305031_a_306360]
-
În primii ani a avut de înfruntat o serie de dificultăți. A reluat cu succes activitatea de scriitor. În perioada 1970-1989 a fost redactor șef la publicația "Siebenbürgische Zeitung" (Ziarul transilvănean) care apare la München. Lucrează în calitate de colaborator extern la Radiodifuziunea din Bavaria ("Bayerischer Rundfunk"). Din 1991 este coeditor al publicației "Südostdeutsche Vierteljahresblätter". A fost inclus în antologia bilingvă "Scriitori germani din România de după 1945", apărută în 2012 la Editura Curtea Veche
Hans Bergel () [Corola-website/Science/306000_a_307329]
-
Operei Naționale București (2000-2009) și colaboratoare a Operei de Stat din Viena (2003-2010). se dedică vieții muzicale încă de la vârsta de 6 ani, prin studiul viorii și cel al cantului, devenind în scurt timp solista a Corului de Copii al Radiodifuziunii Române, cu care susține peste 300 de concerte în țară și în străinătate. Absolvă Universitatea de Muzică din București la clasa prof. univ. Maria Slătinaru-Nistor în anul 2000. Imediat după absolvire, debutează că solista a Operei Naționale din București, cu
Roxana Briban () [Corola-website/Science/306064_a_307393]
-
Internațional Ecumenic pentru Dialog Spiritual "Pamfil Șeicaru". În afară de interpretarea muzicii, a fost pasionat și de comentarea fenomenului muzical. Din 1949 până în 1951 a fost colaborator al ziarului "Opinia" din Iași. În 1951 și-a început activitatea de editor muzical la Radiodifuziunea Română. Din 1972 a realizat aici radioprogramul săptămânal "Invitațiile Eutherpei". În paralel, a realizat și emisiunile "Cronica muzicală" și "Viața muzicală în actualitate". În 1980 a început activitatea la televiziune, pe programul 2 al TVR, realizând săptămânal emisiunea "Serata muzicală
Iosif Sava () [Corola-website/Science/306135_a_307464]
-
Bârzava, Arad - d. 8 noiembrie 2006) a fost un dirijor român. A studiat Conservatorul la Arad, Cluj, București și Londra. În 1952 a devenit redactor la Contemporanul (pe când era încă student la Conservatorul bucureștean), apoi dirijor și director adjunct al Radiodifuziunii în 1954. În 1964 dirijează prima audiție, în țară, a poemului simfonic "Vox Maris" de George Enescu, interpretat de Orchestra Simfonică a Radioteleviziunii Române. Prin Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne
Iosif Conta () [Corola-website/Science/306162_a_307491]
-
1929. În fiecare duminică la ora 14.30, cei doi se auzeau la Radio București în celebra `Oră Veselă` cu refrenul: `Alo, alo, aici e radio / Stroe și Vasilache, lache, lache...` . Pe 1 septembrie 1932 l-au convins pe directorul Radiodifuziunii, profesorul Mugur, tatăl regizorului de azi Vlad Mugur, să apară `pe viu` în emisiunea deja celebra `Oră veselă`. După ce s-au cunoscut la Grădina `Volta-Buzești, N.Stroe și Vasile Vasilache, au devenit prieteni de nedespărțit, iar în anii '30 și
Nicolae Stroe () [Corola-website/Science/306233_a_307562]
-
În anul 1973, câștigă premiul al II-lea la festivalul Cântecului de la Liepăja, Lituania. În anul 1975 este angajată pentru doi ani ca solistă la Filarmonica din Cernăuți, înlocuind-o pe cântăreața Sofia Rotaru. În anul 1977, devine solista orchestrei Radiodifuziunii din Chișinău. Anastasia Lazariuc susține turnee în Statele Unite, India, Cambodgia, Belgia, Germania, ș.a. Colaborează frecvent cu Televiziunea din Moscova și înregistrează melodii pentru casa de discuri ”Melodia”. În anul 1982, primeșe titlul de Artistă Emerită a Republicii Moldova. În anul 1989
Anastasia Lazariuc () [Corola-website/Science/304783_a_306112]
-
Imre - sax alto; Dan Mândrilă - sax tenor; Titus Muntean - flute Jazz Restitutio 2 - Richard Oschanitzky (Electrecord - ST-EDE 04214, 1992) (1 - 3) - Marea Orchestră din Leipzig dirijată de Adolf Fritz Guhl; Soliști: Richard Oschanitzky - pian; Dan Mândrilă - saxofon tenor. Înregistrare de la Radiodifuziunea din Leipzig, în iarna anului 1969. (4) - Richard Oschanitzky - pian, conductor; Dan Mândrilă - saxofon tenor; Ștefan Berindei - saxofon; Johnny Răducanu - bas; Wolfgang Güttler - bas; Eugen Gondi - tobe. Înregistrare de la Radiodifuziunea Română, în luna noiembrie a anului 1970. Maestru de sunet
Richard Oschanitzky () [Corola-website/Science/305628_a_306957]
-
Soliști: Richard Oschanitzky - pian; Dan Mândrilă - saxofon tenor. Înregistrare de la Radiodifuziunea din Leipzig, în iarna anului 1969. (4) - Richard Oschanitzky - pian, conductor; Dan Mândrilă - saxofon tenor; Ștefan Berindei - saxofon; Johnny Răducanu - bas; Wolfgang Güttler - bas; Eugen Gondi - tobe. Înregistrare de la Radiodifuziunea Română, în luna noiembrie a anului 1970. Maestru de sunet: Valeriu Popescu Memorial Richard Oschanitzky Vol.I (7 Dreams Records - 7D-AAD-103, 2006) 2 × CD, Compilation: Double Concerto For Piano, Tenor Sax, Symphonic Orchestra And Big Band Interpreți: Richard Oschanitzky - pian
Richard Oschanitzky () [Corola-website/Science/305628_a_306957]
-
la Institutul de Arte "Gavriil Muzicescu" din Chișinău (1960-1965), la clasa de compoziție a profesorului Solomon Lobel. A fost membru al PCUS. Și-a început cariera de muzician ca violoncelist în Orchestra Comitetului de Stat al R.S.S.M. pentru Televiziune și Radiodifuziune, încă din perioada studenției (1957-1962). A predat apoi ca profesor la Școala de Muzică "Ștefan Neaga" din Chișinău (1962-1967) și a fost membru al colegiului redacțional și de repertoriu al Ministerului Culturii al RSS Moldovenești (1967-1972). Domeniul în care se
Eugen Doga () [Corola-website/Science/306334_a_307663]
-
este executată, iar jazz-ul este etichetat expresie a imperialismului american, la același nivel cu "chewinggum"-ul și "Coca-Cola". La conducerea Uniunii este înscăunată o echipă prezidată de Matei Socor, care va avea succesiv și alte funcții importante: Director al Radiodifuziunii, Director permanent al Orchestrei Simfonice Radio. Matei Socor este și autorul muzicii pentru Imnurile de stat (versiunea din 1948 pe versuri de Aurel Baranga, cea din 1953 pe versuri de Eugen Frunză și Dan Deșliu). Compozitorii sunt chemați să scrie
Realism socialist () [Corola-website/Science/305902_a_307231]
-
(asociată deseori cu denumirea de Radio România) este un serviciu public autonom de radiodifuziune de interes național, cu atribuții de informare, educație și divertisment, independent editorial, care își desfășoară activitatea sub controlul Parlamentului, în condițiile Legii nr. 41 din 17 iulie 1994 (republicată și actualizată) și în conformitate cu convențiile internaționale la care România este parte
Societatea Română de Radiodifuziune () [Corola-website/Science/305968_a_307297]
-
1921, dintr-o initiațivă guvernamentală, s-a înființat o rețea de posturi radiotelegrafice care acoperea teritoriul țării. Între 1925 - 1928, un grup de radioamatori al cărui inițiator a fost Dragomir Hurmuzescu (1865 - 1954) au militat pentru înființarea postului național de radiodifuziune. Profesorul Hurmuzescu a creat, la sfârșitul anului 1924, "Asociația Prietenii Radiofoniei", în cadrul Institutului Electrotehnic, înființat tot de el. Din inițiativa acestui grup s-a deschis în 1920 un curs de radiocomunicații la Universitatea București. În anul 1925 s-au înregistrat
Societatea Română de Radiodifuziune () [Corola-website/Science/305968_a_307297]