8,278 matches
-
s-a dovedit a fi fost unul dintre cei mai mari coloriști români, acesta străduindu-se să reprezinte cu multă pasiune decantarea efectelor de lumină, prin numeroase modalități de expresie și procedee tehnice. A avut o viziune viguroasă, sobră și realistă și a reușit o transfigurare lirică plină de exuberanță și vervă în pictura de gen, în peisaj și în portret, ca și în ilustrația de carte. El a dovedit o deplină stăpânire a transparenței culorii, cu precizia magistrală a desenului
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
Indiferent însă de curentul în jurul căruia a gravitat, Baltazar a reușit să introducă note personale și, să lase în urmă nivelul atins de predecesorii săi mergând astfel pe calea modernizării mijloacelor de expresie. Se poate observa cu ușurință că direcția realist tradițională pe care Școala de Belle Arte din Iași a promovat-o prin G. D. Mirea, ca și cea din afara ei reprezentată de Grigorescu și epigonii săi, a fost depășită cu ușurință și în scurt timp de către artist. Cu totul
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
silueta proiectată într-o perspectivă plonjată care traversează ulița pustie. O atmosferă tipic medievală este prezentă și în tabloul "Curte la mănăstire" și "Călugărița". Apcar Baltazar a visat să creeze o artă decorativă care să aducă o înnoire potrivit perceptelor realiste ale contemporaneității de atunci, folosind vechile elemente tradiționale. Și în această direcție preocupările sale au cunoscut două componente. El s-a inspirat în pictura de șevalet din frescele românești în stil bizantin, precum și din artele de origine orientală, realizând fie
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
a ales pentru acest tablou scena în care vornicul Moțoc, care-l trădase pe domnitor și prăduise poporul, este adus de către armaș și de căpitanul de lefegii în fața mulțimii adunate pentru a-i cere capul. Compoziția înfățișează cu mijloacele artei realiste o clipă de mare dramatism care a decurs mai dinainte și aduce sugestii vizuale despre ce va urma. Realizarea de mari proporții pare a fi mai grăitoare și expresivă, comparând-o cu prologul și epilogul soartei lui Moțoc. Personajele sunt
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
critică și cronică plastică până în anul 1905 semnând cu Baltazar sau cu pseudonimul Ioan Grozea. Cu pseudonimul Spiridon Antonescu a semnat adesea în revista literară "Viața românească" (vezi secțiunea Controverse, incertitudini). În pictură, Apcar Baltazar a fost adeptul unei concepții realiste susținând că "... școala de azi este școala realității". În anul 1905 a criticat în cronicile sale pe doi pictori și i-a învinuit că "falsifică natura" prin interpretarea greșită a motivelor care ar trebui redate. Astfel, el a arătat care
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
adusă lui Ștefan Luchian despre care a spus: Apcar Baltazar a fost interesat de creația poporului român, de comorile artei populare și religioase, fapt care l-a determinat să scrie studii importante în acest domeniu. Artistul nu a părăsit criteriile realiste văzându-se pus în fața frescelor bizantine, care chiar dacă prin hieratismul lor sunt pline de viață, ele demonstrează cu prisosință legăturile vechilor zugravi cu realitatea. Ca urmare a legăturilor pe care le-a constatat între arta populară românească și artele altor
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
a devenit șef al Diviziei de Siguranță a direcției. Programul nerealist de optimist de lansări urmat de NAȘĂ fusese criticat de Comisia Rogers că o posibilă cauza ce a contribuit la accident. După accident, NAȘĂ a încercat să planifice mai realist zborurile navetelor: a adăugat un alt orbiter, "Endeavour", la flotă de navete spațiale în locul lui "Challenger", si a colaborat cu Departamentul Apărării pentru a plasa mai mulți sateliți pe orbită cu ajutorul vehiculelor de unică folosință în locul navetelor. În August 1986
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
roman emblematic pentru secolul XX, căci figura refugiatului este ea însăși emblematică pentru acest secol.. ( Cred că cele mai bune pagini din Veneticii pot concura cu pagini memorabile din Donul liniștit, pentru că bântuie peste tot acel suflu de mare proză realistă. (...) I.L. a reușit un roman atât de bine scris încât va fi destul de greu să fie egalat și multă vreme va reuși să funcționeze ca un reper și chiar ca un mijloc de intimidare pentru cel care va încerca să
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
egiptenii încep să picteze pereții mormintelor faraonilor cu reprezentări din mitologie și ale unor aspecte ale vieții cotidiene. Pentru a ilustra importanța, faraonii sunt reprezentați la o scară mai mare decât persoanele înconjurătoare. Minoicii, strămoși ai grecilor, au creat picturi realiste pe pereții palatelor din Creta sau pe ceramică. Un exemplu îl constituie "Fresca cu toreador" (datată în 1.500 î.Hr. și expusă la Muzeul Heraklion din Creta). Pare a fi reprezentarea unui ritual în care participanții se năpustesc asupra unui
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
Londra) conține decorații liniare, combinând elemente celtice și germanice. Încă din perioda goticului timpuriu, se dezvoltă pictura pe vitraliile catedralelor. Printre artiștii acestei perioade pot fi amintiți: În secolul al XV-lea, goticul se extinde și în nordul Europei. Detaliilor realiste li se acordă o deosebită atenție, ceea ce denotă interesul artiștilor îndreptat către ființa umană și natură. La începutul secolului al XV-lea, frații Limbourg se mută din Flandra în Franța, unde realizează unul dintre cele mai celebre manuscrise gotice, cunoscut
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
în redarea naturii statice. Diego Velázquez (1599 - 1660), pictorul de curtea lui Filip al IV-lea al Spaniei, a fost cel mai mare pictor baroc spaniol. Redă subiectele cu detașare, fără pasiune, iar membrii familiei regale sunt portretizați în mod realist, realism vizibil în celebra sa lucrare "Las meninas" ("Domnișoarele de onoare", 1656, Muzeul Prado). În aceasta pictură, pe lângă anturajul regal, apare într-un colț și imaginea autorului aflat la șevalet. Peter Paul Rubens (1577 - 1640), maestrul barocului flamand, a fost
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
pictorul francez Gustave Courbet (1819-1877) respinge atât neoclasicismul, cât și romantismul și proclamă o nouă mișcare, realismul. Nu îl interesa pictura cu subiecte istorice, portrete de șefi de stat sau subiecte de tip exotic. Consideră ca artistul trebuie să fie realist, să reflecte evenimente cotidiene, la care să participe oameni obișnuiți. Mediul ales de Courbet pentru multe din pânzele sale îl constituie satul său natal, Ornans. Pictează muncitori construind o șosea, orășeni participând la funeralii sau oameni stând la masă și
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
la masă și care ascultă muzică sau fumează. Alți pictori care pot fi considerați realiști sunt: Honoré Daumier (1808-1879), cunoscut mai ales pentru litografiile care reflectă scene de pe străzile pariziene, Jean François Millet (1814-1875), care aparținea Școlii de la Barbizon, artist realist de factură socială. Édouard Manet (1832-1883) a fost un inovator al anilor 1860, stilul său fiind considerat ca precursor al impresionismului. Ca și Courbet, subiectele tratate aparțineau vieții cotidiene. Multe din teme și moduri de compoziție au fost împrumutate de la
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
artiști americani reacționează împotriva influențelor străine și se orientează către portretizarea scenelor americane. Astfel, Grant Wood (1892-1942) este inspirat de viața rurală, Ben Shahn (1898-1969) dă o tentă politică portretelor sale citadine din perioada Marii crize economice, în timp ce marele pictor realist american, Edward Hopper (1882-1967), redă singurătatea individuală în atmosfera marilor metropole sau micilor orășele. După cel de-al Doilea Război Mondial (1939 - 1945), artiștii americani s-au afirmat elaborând noi stiluri sau dezvoltându-le pe cele apărute în alte țări
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
cotidiene. Cei mai cunoscuți artiști pop americani sunt: Robert Rauschenberg (1925-2008), Jasper Johns (n. 1930), Jim Dine (n. 1935), Roy Lichtenstein (1923-1997), Tom Wesselmann, James Rosenquist și Andy Warhol (1928 - 1987). Ironia imaginilor pop art pregătește drumul pentru renașterea picturii realiste. Acest nou realism devine o tradiție în arta americană, curent în cadrul căruia se afirmă pictori ca: Thomas Eakins (1844-1916) și Andrew Wyeth (1917-2009). În perioada anilor '70 și '80, artiștii care au atras atenția publicului au fost cei care au
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
Thomas Eakins (1844-1916) și Andrew Wyeth (1917-2009). În perioada anilor '70 și '80, artiștii care au atras atenția publicului au fost cei care au asimilat preocupările estetice ale artei abstracte. Fotorealismul se bazează pe tehnica fotografică, ajungând la o pictură realistă, precisă, detaliată, precum imaginile citadine realizate de Richard Estes (n. 1932). Figurile nude, riguros structurate ale lui Philip Pearlstein și imaginile bidimensional-aplatizate ale lui Alex Katz (n. 1927) și Wayne Thiebaud (n. 1920) exprimă un ton realist rece, abstract. După
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
la o pictură realistă, precisă, detaliată, precum imaginile citadine realizate de Richard Estes (n. 1932). Figurile nude, riguros structurate ale lui Philip Pearlstein și imaginile bidimensional-aplatizate ale lui Alex Katz (n. 1927) și Wayne Thiebaud (n. 1920) exprimă un ton realist rece, abstract. După subiectivismul acut al impresionismului abstract, pictura abstractă dobândește mai multă puritate impersonală, riguroasă și formală. Punctul culminant al acestei tendințe îl constituie minimalismul: pictura este redusă la reprezentarea unor simple forme geometrice, modele care se repetă ritmic
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
stilizată. În al patrulea an al domniei, acesta se autointitulează Akhenaton și impune cultul zeului solar, devenit unic, Aton. Arta se desparte de trecut și preia ca temă simbolul discului solar. Urmând indicațiile suveranului, la început artiștii practică un stil realist tinzând către caricatural, ca ulterior să-și regăsească echilibrul sub forma unei sensibilități subtile, lucru vizibil la bustul de calcar pictat al lui Nefertiti, soția lui Akhenaton (c. 1340 î.Hr. Muzeul Egiptean din Berlin). Printre capodoperele acestei perioade putem enumera
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
morală. Siluetele și grupurile par să se desprindă din masa pietrei.Animalele, chiar cele fantastice, ocupă un loc preponderent în diversele reprezentări. Acest gen de sculptură își are originea în venerarea strămoșilor reprezentați sub forma de măști mortuare.Portretele sunt realiste reproducând trăsăturile fizice și morale ale personajului reprezentat. Erau reprezentați mai ales împărații, având prezente simbolurile autorității și puterii: Aceasta formă de sculptură decorează columnele, altarele, arcurile de triumf și alte construcții.Constituie atât un mijloc de propagandă, dar și
Arta romană () [Corola-website/Science/315165_a_316494]
-
în scurt timp vor cădea. Trunchiurile copacilor marchează delimitarea pe verticală a spațiului, căreia îi corespunde orizontalitatea liniilor ce sugerează pământul și cerul. Peisajele urbane, cum sunt reprezentate în ciclul de tablouri cu case din Krumlov, nu corespund unor redări realiste, artistul asociază după bunul plac clădiri și străzi, fără nici o considerație față de perspectivă și volum. În aproape toate tablourile, pictate de regulă din perspectiva zborului păsării, Schiele prezintă orașul ca un loc nepopulat, doar uneori câte o lenjerie care se
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
de a sugera căi de îmbunătățire a acestora. ● "Abilitatea practică": abilitatea de a aplica competențele intelectuale în contexte cotidiene și de a "vinde" sau a comunica ideile creative la alții. Este abilitatea de a traduce abstracțiile și teoriile în aplicații realiste. Inteligența superioară este comună multor persoane creative. Totuși, multe studii ale relației creativității cu inteligența au arătat că "inteligența generală" extremă nu stimulează, în mod necesar, creativitatea. Ipoteza de prag" propusă de Ellis Paul Torrance susține că un grad ridicat
Creativitate () [Corola-website/Science/315230_a_316559]
-
semințiile de pe tot pământul dându-și mâna la o întâlnire grandioasă cu care, suna proorocirea, avea să înceapă ultima eră a omenirii, o eră a păcii, netulburată de războaie, boli și altfel de suferințe pământești. Ca totdeauna, existau cărturari, oamenni realiști sau pur și simplu sceptici care nu credeau în asemenea profeții, unul dintre ei fiind Alberic des Trois Fontaines, autorul textului ce respinge legenda acelui populus absconsus și vedeîn mongoli un popor cu origine aparte, venit din stepele Asiei unde
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
sale. În luna martie 1886, se înscrie în Academia "Julian" în clasa profesorului Tony Robert-Feury, iar în iunie 1997 este admis la Academia de Arte Frumoase din Paris în atelierul profesorului Jean-Léon Gérôme. Îl interesează pictarea tablourilor cu naturi moarte realiste și interioarele domestice. Mai târziu, Vuillard va picta deasemenea peisaje sub formă de mari panouri decorative. În 1889, Maurice Denis îl convinge să se asocieze unui grup de artiști dizidenți din Academia "Julian", care realizează opere impregnate de simbolism și
Édouard Vuillard () [Corola-website/Science/318673_a_320002]
-
și consideră creația lui Denis și pe cea a lui Sérusier prea teoretice, experimentează totuși la rândul său către anul 1890 metoda sintetisă, de care se distanțează cu timpul, revenind după o perioadă de nesiguranță la propriul stil de reproducere realistă a celor văzute. În 1891 își organizează prima expoziție individuală în sălile clubului ""La Revue Blanche"". Ia parte la mișcarea teatrală de avangardă și realizează numeroase decoruri pentru reprezentațțiile de teatru. Execută și panouri murale pentru familiile Nathanson, Dr. Vasquez
Édouard Vuillard () [Corola-website/Science/318673_a_320002]
-
de blestem. Noaptea, Nakagawa încearcă să ardă locuința folosind petrol, însă este ucis de fantoma lui Takeo, care îl îneacă în cadă. Karen merge și ea la casa familiei Saeki, unde Doug plecase în căutarea ei. Acolo aceasta are viziuni realiste cu Peter, care vizitează casa și găsește cadavrul lui Kayako. Întorcându-se în prezent, Karen îl găsește pe Doug, paralizat de frică, și încearcă să fugă cu el din casă; este însă trasă prin casă de Kayako, iar Doug moare
Blestemul () [Corola-website/Science/316090_a_317419]