9,175 matches
-
română, în locul verbului esse se pot folosi, pentru a exprima valoarea pasivă, și alte verbe de mișcare, care aduc o nuanță dinamică sau durativă: fr. La conjuration s΄en allais dissipé." Conjurația era (în curs de a fi) împrăștiată".; rom. Rochia vine strînsă la gît (de fermoar). Aprecierea acțiunii exprimate de verb de către vorbitor se redă de obicei prin intermediul categoriei modului, care s-a transmis limbilor romanice uneori cu modificări importante. Conjunctivul a cunoscut restrîngeri din mai multe puncte de vedere
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
vrea să fie rivală în dragoste cu o mortăciune (IV, p. 660). Mai multe incidente stranii o tulbură pe Marghioala care găsește sub cearceaf o broască râioasă și constată că cineva i-a frânt lumânările de la nuntă, i-a ciopârțit rochia de mireasă și a dat drumul la gaz în camera ei, ceea ce o face să presupună că este victima unor comploturi (I, p. 613). Au loc și alte întâmplări neliniștitoare cărora ea le dă niște proporții exagerate, în opinia unora
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
iubirii (Într-o zi... se va destrăma iubirea noastră - V, p. 670) și rememorează chinurile îndurate de precursoarea ei (a sta printre noi era ca o condamnare la moarte în fiecare ceas, mereu, fără sfârșit - V, p. 671). Îmbrăcată în rochie lungă, neagră, stafia iese în calea Romaniței ca s-o ia până la cimitir, iar fata caută zadarnic să se trezească din acest vis îngrozitor (V, p. 672). Întoarsă pe pământ ca strigoi, Marghioala vrea să înțeleagă motivațiile fiicei care a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
trei pereți a maestrului Wang, stă maestrul Wang în persoană, pipernicit, adus de spate, cu chipul tăiat într-un fildeș uzat și gălbui, ochii mijiți, perii rari ai bărbiei împletiți într-o bărbuță subțire ca lama unui cuțit. Ea examinează rochiile chinezești, cu gulere mici, montante, atârnate de tavanul stând să cadă al magherniței, și în cele din urmă alege una. Nu este măsura dumneavoastră", behăie acru maestrul Wang. "Pe care s-o iau atunci?" Nu am măsura dumneavoastră. Nu există
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
vârsta mea, vreau să spun." "Exact, doamnă, tocmai despre vârsta dumneavoastră este vorba", spune prăpăditul urmaș al lui Confucius. Mi se pare că nici dumneata nu ești la prima tinerețe, îi răspunde ea înțepată. Hai să terminăm, vreau să încerc rochia. Există în baraca asta o cabină de probă?" "Firește, magazinul, rectifică maestrul Wang pe un ton pițigăiat, are o cabină de probă. La dreapta, exact în fund." Desprinde rochia cu o prăjină cu cârlig. Pare să-și spună că pe
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
tinerețe, îi răspunde ea înțepată. Hai să terminăm, vreau să încerc rochia. Există în baraca asta o cabină de probă?" "Firește, magazinul, rectifică maestrul Wang pe un ton pițigăiat, are o cabină de probă. La dreapta, exact în fund." Desprinde rochia cu o prăjină cu cârlig. Pare să-și spună că pe scrântiți nu trebuie să-i contrazici prea tare. În "magazin" e beznă. Bâjbâie, printre boarfele împrăștiate pe jos, și dă cu capul de ușa jalnicei chichinețe, cam împuțită, botezată
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pe jos, și dă cu capul de ușa jalnicei chichinețe, cam împuțită, botezată cabină de probă. Își îndreaptă spatele. Nici vorbă de oglindă, evident, dar nu are de ce să-i pară rău, altfel ar fi intrat toată în ea. Îmbracă rochia care o strânge ca o menghină, în vreme ce gulerașul montant, adevărată capcană, începe s-o stranguleze. Urlă, se zbate, sfâșie această cămașă a lui Nessus, în versiune chinezească, lovește furioasă în scândurile prost îmbinate care se prăbușesc cu zgomot. În sfârșit
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pe malul estuarului. Și, pe urmă, un episcop. Își ridica poalele sutanei ca să meargă mai ușor prin nisip. Foarte vioi, în ciuda burdihanului. Și pe urmă, și alții, notari, actori, un grefier de tribunal, o doamnă de onoare a reginei, în rochie de seară. Era o viață frumoasă, domnule comandant. Locotenent, dacă îmi dați voie. Nu-i nimic, într-o zi o să fiți comandant. Și restaurantul gării avea o orchestră mică. După ce pleca și ultimul tren, se dansa pe chei până noaptea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ca o lanternă ridicată prea sus. Măsură, cu un ochi format la școala celor mai buni pictori, silueta avântată, cu șolduri și picioare puțin prea puternice. Ieșită din valurile nocturne, Venus se șterse cu un prosop, trase pe ea o rochie largă, cu bretele, își scoase casca de baie și își desfăcu, scuturând capul, părul căruia luna îi dădu imediat foc. Cu sandalele în mână, o luă din loc. Picioarele i se înfundau adânc în nisip. Mergea aplecată înainte, coama ei
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
-te și șterge-o de-aici cu blestemata aia de pasăre!" Ca s-o pedepsească, Ahmed o pune să plătească taxiul... Intrând în sufragerie, Filip vede o tânără femeie care, întoarsă cu spatele, căuta ceva în sertarului bufetului. Silueta ei, rochia cu bretele și părul roșu îi confirmă toate bănuielile. Ea se întoarse și îi zâmbi. Permiteți-mi să mă prezint, spuse locotenentul, presupun că sunteți fiica doamnei Segal. Ea îi întinse mâna: "Nastia. Mama e foarte mulțumită că stați aici
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Făcu multă vreme pluta, lăsându-se purtat în derivă, cu ochii închiși, ca să se odihnească. Când a ajuns la mal, se lăsa noaptea. Înfășurat în prosop, văzu aprinzându-se luminile de la sanatoriu. Cineva mergea pe marginea apei. Nastia. Tot în rochia cu bretele, cu sandalele în mână. Briza îi lipea fusta de coapse, lăsând să i se vadă ritmul calm al trupului. Veni să se așeze alături de el, surâzând tăcută. "Hai să faci o baie, o invită locotenentul, apa e foarte
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ca dumneata, dar văd că mă rătăcești, în loc să mă luminezi." Nastia își susținu nevinovăția. "Ba da, ba da. În seara când am sosit, am văzut o femeie tânără, care îți semăna, scăldându-se foarte târziu. A tras pe ea o rochie cu bretele, exact ca a dumitale, și a dispărut în întuneric, să nu-mi spui că am visat sau că a fost o fantomă!" Nastia izbucni în râs, dându-și capul pe spate: "Nu eram eu, dacă asta vrei să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cu brațul, invocând răcoarea serii. "Răcoare, ce răcoare? Nu simt nicio răcoare. Dar poate că asta îți face plăcere, ceea ce e altceva." Dumitale nu?... O strânse lângă el, cuprinzând-o cu brațele și sărutând-o pe gură. Era goală sub rochie. Simți, amețit, țesătura alunecându-i pe pielea netedă. Ea se desprinse și-și recăpătă răsuflarea. Spuse, după o clipă: "Sper că o să fie bine." Ah, da, vorbea despre puștiul care trebuia operat a doua zi... Realitatea, Filip, realitatea! Abia la
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
o să fie bine." Ah, da, vorbea despre puștiul care trebuia operat a doua zi... Realitatea, Filip, realitatea! Abia la următoarea întâlnire, ea s-a lăsat să alunece pe nisip, în vreme ce o săruta pe gură, mângâindu-i coapsa și pântecul pe sub rochia cu bretele. O simțea nerăbdătoare și, totodată, voluptuos obosită, când, din vârful dunei, cineva începu să strige cu mâinile făcute pâlnie: "Domnule locotenent, sunteți acolo?" Da, sunt aici, răspunse cu o voce de adormit trezit în plină noapte. Ce e
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
N-o să se ducă în Canare și, încă și mai puțin, în Martinica, vrea să rămână la ea acasă. Nu mori bine decât la tine acasă. La întoarcere, o întâlnește pe doamna F. care își scoate cățelușul la plimbare. În rochie de vară, machiată discret, cu față luminată de un surâs frumos. Cât de tânără este această bătrână doamnă! Și când te gândești că doamna F. e mai în vârstă decât ea! Ca și cum unora li s-ar lua obligatoriu ceea ce li
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
serile când Nastia nu era reținută la sanatoriu și locotenentul pe zonă. Totuși aranjă de câteva ori în același loc un chef cu taraf ca la Cetatea Albă. Zona răbda multe. Nastia venea calmă, niciodată grăbită, niciodată nerăbdătoare, invariabil în rochia cu bretele și sandalele în mână. Privind-o cum merge pe marginea apei, sigură de ea, cu un aer de femeie liberă, independentă, atât de rar în epocă, îi părea câteodată foarte deosebită de zeița pe care o văzuse ieșind
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
negru, al cărui bot îi ajungea la umăr. De cum a zărit acest cuplu de nedespărțit, a tras involuntar de căpăstrul calului, care a protestat pleznind din coadă. Fetița se detașa ca o pată de culoare în lumina sură. Purta o rochie roz în carouri mici, care îi ajungea până la jumătatea gambei, și un pardesiaș verde, mai scurt, prea scurt, datând cel puțin de anul trecut, închis la un singur nasture, la piept, al doilea lipsind. O beretă foarte rotundă, foarte umflată
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
a pleca, locotenentul își făcu o scurtă apariție în salon. Madam Segal era singură: "Nastia a ieșit." Un început de furtună de zăpadă mătura Bugazul: Pe o vreme ca asta!" "Ei da, Nastia s-a dus în locul meu să ducă rochia lui Nel la gară. Am terminat-o în ultima clipă, și fetița o aștepta pentru petrecere." Locotenentul se cutremură: dacă madam Segal terminase rochia lui Nel cu o seară înainte, ar fi putut, ducându-se la șeful de gară, să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Bugazul: Pe o vreme ca asta!" "Ei da, Nastia s-a dus în locul meu să ducă rochia lui Nel la gară. Am terminat-o în ultima clipă, și fetița o aștepta pentru petrecere." Locotenentul se cutremură: dacă madam Segal terminase rochia lui Nel cu o seară înainte, ar fi putut, ducându-se la șeful de gară, să se încrucișeze cu Nastia pe drum. Îi era greu să-și închipuie ce reacție ar fi avut el, ce reacție ea, dar se simțea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
înmulțeau. Un lătrat vesel îl aduse pe locotenent spre realități mai apropiate. Hector! Întors din depărtări, o văzu pe Nel care alerga spre el, în urma câinelui. Se opri. Ajunsă în fața lui, îl privi cu capul dat pe spate, surâzătoare. Purta rochia roz cu pătrățele verzi pe sub pardesiul verde care îi rămăsese și mai scurt și își pierduse și ultimul nasture. "Vrei să faci o plimbare pe cal, Nel?" Fetița își mușcă buza de jos, pentru a masca un surâs încântat, și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
se apere. Îngenunche lângă moartă și, cu fața în mâini, izbucni în plâns. Ar fi trebuit să cheme poliția, dar nu mai exista poliție... Ucigașul știa că putea acționa în deplină impunitate. Soarele începuse să ardă. Ca în transă, luă rochia cu bretele, mototolită pe nisip, acoperi cadavrul și urcă spre vilă ca să-și caute calul. Nu se simțea în stare să-i ducă trupul în brațe. Pe terasă, Motea îi pândea întoarcerea: "Ați găsit-o?" O luă pe după umeri și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
-mi așez mâna pe ceafa ei gingașă, a cărei amintire este, în această clipă, singurul punct luminos din viața mea, și s-o cer în căsătorie..." Nel citea iar și iar această parte din scrisoare, ștergându-și lacrimile cu poalele rochiei. Un întreg trecut, apropiat încă, ai cărui actori fuseseră Filip, Lillișu, ea însăși, i se înfățișa într-o altă lumină, ca la sfârșitul unui spectacol când actorii își recapătă adevărata identitate. Și sufletul ei își recunoștea în sfârșit povara. Ieșind
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mari, iar trusoul cerut îl făcu pe Constantin să exclame: "Nu ne mai lipsește decât un ginere!" Caterina îi aruncă o privire încărcată de o semnificație știută doar de ei. Cel puțin, așa credeau. Uniforma nu era lipsită de pitoresc: rochie albastră, șorț negru cu bretele și cruce mare de metal, atârnată de gât cu o panglică tricoloră. Cheltuielile angajate pentru a obține dreptul de a-ți afișa patria și credința pe piept aveau să greveze serios bugetul familiei. De pe o
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și să plivești roșiile. În loc să te preocupe soarta mea, pregătește-te, vine curând sezonul recoltei!" Nu-și dă seama că a pălmuit-o decât atunci când fata scoate un urlet, iar soacră-sa, tot încercând să-și vâre mâna pe mâneca rochiei de casă, lansează pe un ton ascuțit: Ce mai casă de nebuni!" Manuscrisul se oprește aici. După câte își aduce aminte, telefonul avea să se lase așteptat mult și bine. De unde, agitația lui Bejan. Cine a stopat, în ultima clipă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ombilicul la vedere, Madona își scoate jacheta, lăsînd să se vadă o cămașă de dantelă violet purtată peste un sutien negru, accentuînd o notă de sexualitate luxuriantă și accesibilă. Pentru interpretarea hitului "Like a Virgin", vedeta a apărut într-o rochie de mireasă albă, strigînd: "Vrei să te căsătorești cu mine?", la care băieții și fetele răspundeau: "Daaa!" Mișcîndu-și energic coapsele și cîntînd "mă faci să mă simt ca o fecioară", ea își dezvelea, unduindu-se, ombilicul intonînd "atinsă pentru prima
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]