8,833 matches
-
imaginea era În puterea ei; o putea frânge. N-a fost un moft fără sens din partea lui Cromwell să dărâme statuile. Parte din puterea Fecioarei rezidă În statuia Fecioarei și când capul era smuls, un braț frânt și cele șapte săbii sparte, se aprindeau mai puține lumânări și nici rugăciunile rostite la altarul ei nu mai erau așa de multe. Era de ajuns ca un bărbat precum dr. Czinner să fie ruinat de o femeie și tot mai puține fete proaste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
geamuri, fețele Înfometate. Aceștia, se gândi el, cei care au o datorie față de individul În frac de acolo sau față de cel de colo, aceștia nu sunt slavi. Ei sunt săracii Întregii lumi. El stătuse În fața tribunalului militar sub vulturii și săbiile Încrucișate și Îi Înfruntase astfel: Voi sunteți cei depășiți, cu mitralierele voastre, cu gazul toxic și trăncăneala despre patrie. Fără să-și dea seama, În timp ce parcurgea intervalul de la masă la masă, el Își atingea și Își strângea nodul - oricum prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fratelui lor cel întîi-născut, 14. a venit la Iov un sol, care a zis: "Boii arau și măgărițele pășteau lîngă ei. 15. Și s-au aruncat niște Sabeeni asupra lor, i-au luat, și au trecut pe slujitori prin ascuțișul săbiei. Numai eu am scăpat, ca să-ți dau de știre." 16. Pe cînd vorbea el încă, a venit un altul și a zis: "Focul lui Dumnezeu a căzut din cer, și a aprins oile și pe slujitorii tăi, și i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
scăpat, ca să-ți dau de știre." 17. Pe cînd vorbea el încă, a venit un altul și a zis: "Niște Haldeeni, înșirați în trei cete, s-au aruncat asupra cămilelor, le-au luat și au trecut pe slujitori prin ascuțișul săbiei. Numai eu am scăpat, ca să-ți dau de știre." 18. Pe cînd vorbea el încă, a venit un altul și a zis: "Fiii tăi și fiicele tale mîncau și beau vin în casa fratelui lor întîi-născut. 19. Și deodată, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
o leagă; El rănește, și mîna Lui tămăduiește. 19. De șase ori te va izbăvi din necaz și de șapte ori nu te va atinge răul. 20. El te va scăpa de moarte în vreme de foamete și de loviturile săbiei în vreme de război. 21. Vei fi la adăpost de biciul limbii, vei fi fără teamă cînd va veni pustiirea. 22. Vei rîde de pustiire ca și de foamete, și nu vei avea să te temi de fiarele pămîntului. 23
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
în neliniște toate zilele vieții, toți anii de care are parte cel nelegiuit. 21. Țipete de spaimă răsună la urechile lui: în mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui. 22. El nu trage nădejde să scape de întuneric; vede sabia care-l amenință; 23. aleargă încoace și încolo să caute pîine, știe că-l așteaptă ziua întunericului. 24. Necazul și neliniștea îl înspăimîntă, și se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă. 25. Căci a ridicat mîna împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
va fi binevoitor, ochii mei Îl vor vedea, și nu ai altuia. Sufletul meu tînjește de dorul acesta înlăuntrul meu. 28. Atunci veți zice: "Pentru ce-l urmăream noi?" Căci dreptatea pricinii mele vă este cunoscută. 29. Temeți-vă de sabie: căci pedepsele date cu sabia sunt grozave! Și să știți că este o judecată." $20 1. Țofar din Naama a luat cuvîntul și a zis: 2. "Gîndurile mele mă silesc să răspund și frămîntarea mea nu-mi dă pace. 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Îl vor vedea, și nu ai altuia. Sufletul meu tînjește de dorul acesta înlăuntrul meu. 28. Atunci veți zice: "Pentru ce-l urmăream noi?" Căci dreptatea pricinii mele vă este cunoscută. 29. Temeți-vă de sabie: căci pedepsele date cu sabia sunt grozave! Și să știți că este o judecată." $20 1. Țofar din Naama a luat cuvîntul și a zis: 2. "Gîndurile mele mă silesc să răspund și frămîntarea mea nu-mi dă pace. 3. Am auzit mustrări care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
cunoașteți, și sunteți de același gînd; pentru ce dar vorbiți așa de prostește? 13. Iată soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău, moștenirea pe care o hotărăște Cel Atotputernic celui nelegiuit. 14. Dacă are mulți fii, îi are pentru sabie și odraslele lui duc lipsă de pîine. 15. Cei ce scapă din ai lui, sunt îngropați de ciumă și văduvele lor nu-i plîng. 16. Dacă strînge argint ca țărîna, dacă îngrămădește haine ca noroiul, 17. el le strînge, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
cînd dorm în patul lor. 16. Atunci El le dă înștiințări, și le întipărește învățăturile Lui, 17. ca să abată pe om de la rău și să-l ferească de mîndrie, 18. ca să-i păzească sufletul de groapă și viața de loviturile săbiei. 19. Și prin durere este mustrat omul în culcușul lui cînd o luptă necurmată îi frămîntă oasele. 20. Atunci îi este greață de pîine, chiar și de bucatele cele mai alese. 21. Carnea i se prăpădește și piere, oasele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
lor, fărădelegile lor, mîndria lor. 10. Îi înștiințează ca să se îndrepte, îi îndeamnă să se întoarcă de la nelegiuire. 11. Dacă ascultă și se supun, își sfîrșesc zilele în fericire, și anii în bucurie. 12. Dacă n-ascultă, pier uciși de sabie, mor în orbirea lor. 13. Nelegiuiții se mînie, nu strigă către Dumnezeu cînd îi înlănțuie; 14. își pierd viața în tinerețe, mor ca cei desfrînați. 15. Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, și prin suferință îl înștiințează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Tu-l faci să sară ca lăcusta? Nechezatul lui puternic răspîndește groaza. 21. Scurmă pămîntul și, mîndru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmați; 22. își bate joc de frică, nu se teme, și nu se dă înapoi dinaintea săbiei. 23. Zăngănește tolba cu săgeți pe el, sulița și lancea strălucesc, 24. fierbe de aprindere, mănîncă pămîntul, n-are astîmpăr cînd răsună trîmbița. 25. La sunetul trîmbiței parcă zice: "De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet al căpeteniilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
se țin ca turnate pe el, neclintite. 24. Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesubt. 25. Cînd se scoală el, tremură vitejii, și spaima îi pune pe fugă. 26. Degeaba este lovit cu sabia; căci sulița, săgeata și pavăza nu folosesc la nimic. 27. Pentru el fierul este ca paiul, arama, ca lemnul putred. 28. Săgeata nu-l pune pe fugă, pietrele din praștie sunt ca pleava pentru el. 29. Nu vede în ghioagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
ne amintim că unii voievozi au fost pe punctul de a fi maziliți pe seama unor “jalobe” trimise la Înalta Poartă de boieri cârcotași. Dacă voievozii pârâți nu erau maziliți, atunci cei ce se știau cu musca pe căciulă scăpau de sabie sau de ștreang doar prin fuga în țările vecine, luându-și în bejenie și jupânesele. ― Să auzim ce spune “giupâneasa Marie” . ― La 22 martie 1620, postelniceasa “giupâneasa răpăusatului Chiriței” scrie că a “venit din Țara Leșească în al optul(ea
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
este ochiul dracului. și, după ce s-au molipsit, azi un pic și mâine mai mult, a devenit o obișnuință, cum ar fi țigara, ori șprițul, ori, la îndrăgostiți, sărutul. Fără astea nu treci pragul vieții. Încât, zadarnic se bat în săbii, românii de azi, pentru a desființa șpaga vamală. Acest lucru nu se poate stinge nici în prezent și nu se va putea niciodată. A, doar, după includerea României în spațiul șenghen. Asta înseamnă, cu alte cuvinte, desființarea hotarelor; a granițelor
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
La urma urmei, de ce să vă dăm noi acești bani? Pentru că așa scrie la legea noastră. Care lege? Cine o fi scos legea asta? E legea noastră. Gata. Nu vă mai holbați atât de strâmb. Ori dați banii, ori punem săbiile în mișcare. N-avem bani. și, puținii de care dispunem, nici nu sunt la noi. Dar unde-s? Acasă. Fuguța, după ei! Ei, na! și le arată semnul ciuciu. Bătaia a început. Când, hop!, o mașină a poliției locale. Polițaii
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
oameni că ei, care nu văzuseră niciodată metal, era o experiență fascinantă, căci în ochii lor o spadă de Toledo era lucrul cel mai dur, măi strălucitor și mai letal care se putea gasi pe scoarță pământului. Crucile de aur, săbiile de oțel și cratițele de cupru erau obiecte străine mentalității celor născuți în Bora Bora și simplul fapt de a le atinge cu vârfurile degetelor le produse aceeași senzație că și când ar fi reușit să atingă, dintr-odată, stelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
minunate pe care le primiseră de la spanioli nu erau fabricate din niște materiale căzute din cer. Tocmai de aceea majoritatea ramaseră stupefiați într-o dimineață calmă, torida și sufocanta, văzându-l pe Vetéa Pitó cum iese pe punte cu o sabie în mână și taie, dintr-o singură lovitură, sfoară cu care era legat clopotul pentru a-l aruncă, apoi, în mare, unde clopotul dispăru imediat. De ce-ai făcut asta? întreba Miti Matái, în vocea căruia nu se simțea mustrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nu vor îndrăzni niciodată să treacă la represalii... Zâmbi, arătându-și dinții în mod amenințător. Dar de data asta au mers prea departe; au atacat Bora Bora, iar Bora Bora nu iartă. —Ai vreun plan? —Să-i trecem prin ascuțișul săbiilor chiar în noaptea asta... Se întoarse către Miti Matái. Asta era și propunerea ta, nu? — Da, recunoscu acesta. Dar nu știu dacă avem forță necesară s-o facem. Câți sunt în total? întreba. Cu copii și cu bătrâni cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
putut ivi din desișuri, purtând propriile lor tatuaje. Surpriză și deruta lor erau atât de mari, încât atunci când reușeau să-și dea seama de capcană, aveau deja un cuțit lipit de gât sau o bucată de oțel înfipta în inimă. Săbiile și lăncile spaniolilor le cauzară pierderi teribile celor care nu contau decât pe ghioage și pe măciuci de os cu care să se apere. De fapt, inegala bătălie se transformă într-un masacru feroce, în care mai ales cei patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
odată cu venirea serii, pacea păru să pună din nou stăpânire pe greu încercată insula. Tapú Tetuanúi petrecu o noapte groaznică. Simțea o nevoie irezistibila de a vomitade fiecare dată când își amintea oroarea pe care o simțise când își înfipsese sabia în pieptul unui adolescent și încă îi mai răsunau în urechi horcăielile victimei aflate în agonie, cu ochii ieșiți din orbite, demonstrând uimirea în fața morții sosite prin intermediulacelei arme necunoscute și strălucitoare, mânuite de unul pe care, până în urmă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
alături de ele se mai aflau încă trei necunoscute. Abordarea navei inamice se dovedi o operațiune destul de delicată, iar primii care trecură puntea ei fură Roonuí-Roonuí și cu războinicii lui, luând poziție în spatele vâslașilor și amenințându-i cu lungile și ascuțitele săbii spaniole, care îi înfricoșau în mod evident pe aceștia, deși erau, fără îndoială, războinici încercați, puternici, bătuți de soare și acoperiți cu tatuaje oribile. Tapú Tetuanúi nu putu să nu se simtă fascinat la vederea sălbaticilor Te-Onó, cei mai temuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
anume concepute pentru a provoca daune cât mai mari. Ce șanse mai aveau să supraviețuiască în mijlocul oceanului, câtă vreme se aflau la milă unor asemenea asasini? Se întoarse către prietenii lui. Vetéa Pitó era foarte palid, insă strângea cu putere sabia în mână, în timp ce puternicul Chimé din Farepíti, la rândul lui, isi încleștase dinții și ținea cu ambele mâini o măciuca enormă, cu care părea dispus să-i zdrobească țeasta oricui ar fi încercat să se apropie de el. Vahíne Tiaré
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
când era atacată. Ochii lui Tapú Tetuanúi se opriră, fascinați, asupra Navigatorului-Căpitan, care privea nerăbdător spre velele prinse de vergi. Era chipul cel mai senin și mai încrezător pe care il văzuse vreodată și, instinctiv, slabi strânsoarea pumnului pe mânerul sabiei. Se scurseră, interminabile, minutele. Se auzeau foarte clar vocile oamenilor de pe navele dușmane. Soarele dispăruse complet în spatele norului roșiatic, si o scurtă rafala de vânt făcu palmierii să tremure. Întindeți velele! ordona Miti Matái. Oamenii se supuseră, iar Tapú Tetuanúi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sfârșit cu naturalețea unui fapt cotidian și, în timp ce dulgherul și ajutoarele sale munceau, ceilalți ascultau într-o tăcere respectuoasa relatarea plină de amărăciune a captivității fetelor, o povestire cutremurătoare, care îi făcea să se căiasca pentru că nu trecuseră prin ascuțișurile săbiilor toată rasă aceea de ființe abominabile, obișnuite să comită actele cele mai inumane. În prima zi, începu Ihona, regele Octar, care exercită o dominație tiranica asupra oamenilor lui, ne-a violat pe patru dintre noi, iar pe sora mea Purúa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]