10,213 matches
-
Într- un studiu deschis pentru investigator efectuat la 35 pacienți cu hepatită B cronică cu VHB rezistent la lamivudină și având o infecție concomitentă cu HIV , tratamentul prelungit cu 10 mg adefovir dipivoxil a determinat reduceri progresive ale valorilor concentrațiilor serice ale ADN VHB și ALAT pe întreaga durată de 144 săptămâni a tratamentului . Într- un al doilea studiu deschis , cu un singur braț de tratament , 10 mg adefovir dipivoxil și PEG interferon ( pegylated inteferon ) alfa- 2a au fost adăugate la
Ro_436 () [Corola-website/Science/291195_a_292524]
-
cu HIV/ VHB, VHB fiind rezistent la lamivudină . Toți pacienții erau AgHBe pozitivi , iar numărul median de celule CD4 era de 441 celule/ mm ( nici un pacient nu avea numărul de celule CD4 < 200 celule/ mm ) . Pe parcursul tratamentului , valorile concentrațiilor serice de ADN ale VHB au fost semnificativ reduse în comparație cu valorile de la inițierea tratamentului timp de până la 48 săptămâni de tratament , în timp ce valorile concentrației ALAT au scăzut progresiv începând cu săptămâna 12 . Cu toate acestea , răspunsul ADN al VHB din timpul
Ro_436 () [Corola-website/Science/291195_a_292524]
-
fost examinate în cadrul unui studiu dublu- orb , randomizat , controlat cu placebo . Acest studiu a inclus 173 copii și adolescenți ( 115 sub tratament cu adefovir dipivoxil , 58 sub tratament cu placebo ) suferind de hepatită B cronică și având AgHBe pozitiv , valori serice ale concentrației ALAT ≥ 1, 5 ori Limita Superioară a Valorilor Normale ( LSVN ) și boală hepatică compensată . În săptămâna 48 , pentru copiii cu vârste de la 2 la 11 ani , nu s - au observat diferențe semnificative statistic între grupul căruia i s-
Ro_436 () [Corola-website/Science/291195_a_292524]
-
între grupul căruia i s- a administrat placebo și grupul căruia i s- a administrat adefovir dipivoxil . Lipsa acestor diferențe semnificative statistic între cele două grupuri privește proporția pacienților care au atins criteriul final principal constând în obținerea unor concentrații serice de ADN VHB < 1000 copii/ ml și ale unor concentrații serice normale de ALAT . În cadrul grupului de pacienți adolescenți ( n=83 ) , cu vârste de la 12 pâna la 18 ani , s- a înregistrat un număr semnificativ mai mare de pacienți
Ro_436 () [Corola-website/Science/291195_a_292524]
-
s- a administrat adefovir dipivoxil . Lipsa acestor diferențe semnificative statistic între cele două grupuri privește proporția pacienților care au atins criteriul final principal constând în obținerea unor concentrații serice de ADN VHB < 1000 copii/ ml și ale unor concentrații serice normale de ALAT . În cadrul grupului de pacienți adolescenți ( n=83 ) , cu vârste de la 12 pâna la 18 ani , s- a înregistrat un număr semnificativ mai mare de pacienți tratați cu adefovir dipivoxil la care s- a atins criteriul final principal
Ro_436 () [Corola-website/Science/291195_a_292524]
-
cu vârste de la 12 pâna la 18 ani , s- a înregistrat un număr semnificativ mai mare de pacienți tratați cu adefovir dipivoxil la care s- a atins criteriul final principal de eficacitate și s- au obținut reduceri semnificative ale concentrațiilor serice de ADN VHB ( 23 % ) în comparație cu pacienții tratați cu placebo ( 0 % ) . Cu toate acestea , în grupul pacienților adolescenți , proporția subiecților care au atins seroconversia AgHBe în săptămâna 48 a fost similară pentru cele două grupuri ( 11 % ) și anume pentru cel căruia
Ro_436 () [Corola-website/Science/291195_a_292524]
-
29 % după 48 , 96 , 144 , 192 și , respectiv , 240 săptămâni de tratament . În plus , apariția pe termen lung ( 4 până la 5 ani ) a rezistenței la adefovir dipivoxil a fost semnificativ mai redusă la pacienții care au prezent valori ale concentrației serice a ADN VHB sub limita cuantificării ( < 1000 copii/ ml ) în săptămâna 48 , în comparație cu pacienții având valori ale concentrației serice a ADN VHB de peste 1000 copii/ ml în săptămâna 48 . La pacienții cu AgHBe pozitiv , incidența mutațiilor de rezistență asociate
Ro_436 () [Corola-website/Science/291195_a_292524]
-
5 ani ) a rezistenței la adefovir dipivoxil a fost semnificativ mai redusă la pacienții care au prezent valori ale concentrației serice a ADN VHB sub limita cuantificării ( < 1000 copii/ ml ) în săptămâna 48 , în comparație cu pacienții având valori ale concentrației serice a ADN VHB de peste 1000 copii/ ml în săptămâna 48 . La pacienții cu AgHBe pozitiv , incidența mutațiilor de rezistență asociate cu administrarea de adefovir a fost de 3 % ( 2/ 65 ) , 17 % ( 11/ 65 ) și 20 % ( 13/ 65 ) după o durată
Ro_436 () [Corola-website/Science/291195_a_292524]
-
adefovir dipivoxil și lamivudină nu au dezvoltat rezistență la adefovir dipivoxil . Cu toate acestea , 4 pacienți care au întrerupt tratamentul cu lamivudină au dezvoltat mutația rtN236T în timpul monoterapiei cu adefovir dipivoxil și toți au înregistrat o revenire a valorilor concentrațiilor serice ale VHB . Datele disponibile până în prezent , atât in vitro , cât și la pacienți , sugerează că VHB care prezintă mutația de rezistență rtN236T este sensibil la lamivudină . Datele clinice preliminare sugerează că mutația de rezistență rtA181V asociată cu administrarea de adefovir
Ro_436 () [Corola-website/Science/291195_a_292524]
-
adefovir . Biodisponibilitatea adefovirului după administrarea orală a dozei de 10 mg adefovir dipivoxil este de 59 % . După administrarea orală a unei doze unice de 10 mg adefovir dipivoxil la 12 pacienții cu hepatită B cronică , valoarea mediană ( intervalul ) a concentrației serice maxime ( Cmax ) a fost obținută după 1, 75 ore ( 0, 58- 4, 0 ore ) . Valorile mediane ale Cmax și ASC0- ∞ au fost de 16, 70 ( 9, 66- 30, 56 ) ng/ ml și , respectiv , 204, 40 ( 109, 75- 356, 05 ) ng
Ro_436 () [Corola-website/Science/291195_a_292524]
-
în grăsimi . Distribuție : Studiile preclinice arată că după administrarea orală de adefovir dipivoxil , adefovirul este distribuit în majoritatea țesuturilor , cele mai ridicate concentrații fiind atinse la nivelul rinichilor , ficatului și intestinului . Legarea in vitro a adefovirului de proteinele plasmatice sau serice umane este ≤ 4 % , pentru concentrațiile de adefovir cuprinse între 0, 1 și 25 μg/ ml . Volumul de distribuție la starea de echilibru , în cazul administrării intravenoase de 1, 0 sau 3, 0 mg/ kg și zi este 392±75 și
Ro_436 () [Corola-website/Science/291195_a_292524]
-
3 Date preclinice de siguranță Efectul toxic primar care dictează limitarea dozei , asociat administrării de adefovir dipivoxil la animale ( șoareci , șobolani și maimuțe ) , a fost reprezentat de nefropatie tubulară renală , caracterizată prin modificări histologice și/ sau creșteri ale valorilor concentrațiilor serice ale ureei și creatininei . Nefrotoxicitatea a fost observată la animale la o expunere sistemică de cel puțin 3- 10 ori mai mare decât cea obținută la om , în cazul administrării dozei terapeutice recomandate de 10 mg/ zi . Nu s- au
Ro_436 () [Corola-website/Science/291195_a_292524]
-
ori pe zi , doze de mecasermină cuprinse între 60 și 120 μg/ kg , la 76 de subiecți pediatrici cu DFCI primar sever . Pacienții au fost incluși în studii pe baza staturii extrem de mici , a ratelor reduse de creștere , a concentrațiilor serice reduse de FCI- 1 și a secreției normale de GH . Caracteristicile inițiale pentru pacienții evaluați în cadrul analizelor primare și secundare de eficacitate din studiile combinate au fost ( media ± DS ) : vârsta cronologică ( ani ) : 6, 8 ± 3, 8 ; înălțimea ( cm ) : 85, 0
Ro_458 () [Corola-website/Science/291217_a_292546]
-
totale de FCI- 1 după o singură administrare subcutanată a 0, 12 mg/ kg la trei subiecți pediatrici cu DFCI primar sever este estimată la 5, 8 ore . Clearance- ul cantității totale de FCI- 1 este invers proporțional cu concentrațiile serice de PLFCI- 3 , iar clearance- ul sistemic al cantității totale de FCI- 1 ( CL/ F ) a fost estimat la 0, 04 l/ h și kg la o valoare a PLFCI- 3 de 3 mg/ l la 12 subiecți . Farmacocinetica INCRELEX
Ro_458 () [Corola-website/Science/291217_a_292546]
-
conjunctiv și osos Frecvente : - mialgii . Tulburări renale și ale căilor urinare Frecvente : - calculi renali . Tulburări generale și la nivelul locului de administrare Frecvente : - sindrom asemănător infecției cu virus gripal , slăbiciune . Investigații diagnostice Foarte frecvente : scădere în greutate . Frecvente : - creșterea trigliceridelor serice , prezența hematuriei . În plus a fost un număr mic de reacții de hipersensibilitate atribuite enfuvirtide și în unele cazuri reapariția lor a avut loc la readministrarea medicamentului ( vezi pct . 4. 4 ) . La pacienții infectați cu HIV cu imunodeficiență severă în
Ro_399 () [Corola-website/Science/291158_a_292487]
-
conjunctiv și osos Frecvente : - mialgii . Tulburări renale și ale căilor urinare Frecvente : - calculi renali . Tulburări generale și la nivelul locului de administrare Frecvente : - sindrom asemănător infecției cu virus gripal , slăbiciune . Investigații diagnostice Foarte frecvente : scădere în greutate . Frecvente : - creșterea trigliceridelor serice , prezența hematuriei . În plus a fost un număr mic de reacții de hipersensibilitate atribuite enfuvirtide și în unele cazuri reapariția lor a avut loc la readministrarea medicamentului ( vezi pct . 4. 4 ) . La pacienții infectați cu HIV cu imunodeficiență severă în
Ro_399 () [Corola-website/Science/291158_a_292487]
-
o ameliorare semnificativă a funcției sexuale . De aceea , Intrinsa nu trebuie utilizat de către femeile tratate concomitent cu EEC ( vezi pct . 4. 2 și 5. 1 ) . Androgenii pot diminua concentrația globulinei care leagă tiroxina ( thyroxin- binding globulin ) , ceea ce determină diminuarea concentrației serice totale de T4 și creșterea capacității de legare a T3 și T4 . Cu toate acestea , concentrațiile hormonilor tiroidieni liberi rămân nemodificate și nu există semne clinice de disfuncție tiroidiană . 4. 5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Ro_492 () [Corola-website/Science/291251_a_292580]
-
au identificat alte reacții adverse sau reacții adverse noi în cadrul sistemului de raportări spontane după introducerea medicamentului pe piață . 4. 9 Supradozaj Modul de administrare al medicamentului Intrinsa face improbabilă apariția supradozajului . Înlăturarea plasturelui determină o diminuare rapidă a concentrațiilor serice de testosteron ( vezi pct . 5. 2 ) . 5 . 5. 1 Proprietăți farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică : androgeni , testosteron , codul ATC : G03BA03 Testosteronul , principalul hormon androgen circulant la femei , este un steroid natural , secretat de ovare și glandele suprarenale . La femeile aflate în premenopauză
Ro_492 () [Corola-website/Science/291251_a_292580]
-
ovare și glandele suprarenale . La femeile aflate în premenopauză , rata producției de testosteron este de 100 până la 400 micrograme/ 24 ore , din care jumătate este produsă de către ovar , sub formă de testosteron sau sub forma unui precursor al acestuia . Concentrațiile serice de androgeni diminuează la femeile vârstnice . La femeile la care s- a efectuat ooforectomia bilaterală , concentrațiile serice de testosteron au diminuat cu aproximativ 50 % în decurs de câteva zile după intervenția chirurgicală . Intrinsa este administrat transdermic pentru tratamentul DSDL și
Ro_492 () [Corola-website/Science/291251_a_292580]
-
400 micrograme/ 24 ore , din care jumătate este produsă de către ovar , sub formă de testosteron sau sub forma unui precursor al acestuia . Concentrațiile serice de androgeni diminuează la femeile vârstnice . La femeile la care s- a efectuat ooforectomia bilaterală , concentrațiile serice de testosteron au diminuat cu aproximativ 50 % în decurs de câteva zile după intervenția chirurgicală . Intrinsa este administrat transdermic pentru tratamentul DSDL și determină ameliorarea libidoului prin asigurarea unor concentrații de testosteron adecvate perioadei de premenopauză . Eficacitatea și siguranța tratamentului
Ro_492 () [Corola-website/Science/291251_a_292580]
-
Testosteronul eliberat de Intrinsa este transportat prin pielea indemnă printr- un proces de difuziune pasivă , influențat , în principal , de gradul de permeabilitate al stratului cornos . Intrinsa eliberează sistemic 300 micrograme pe zi . În urma aplicării plasturelui la nivel cutanat abdominal , concentrațiile serice maxime de testosteron sunt atinse în decurs de 24- 36 ore , cu un grad mare de variabilitate între indivizi . Concentrațiile serice de testosteron ating starea de echilibru după aplicarea celui de- al doilea plasture , în cazul în care se aplică
Ro_492 () [Corola-website/Science/291251_a_292580]
-
permeabilitate al stratului cornos . Intrinsa eliberează sistemic 300 micrograme pe zi . În urma aplicării plasturelui la nivel cutanat abdominal , concentrațiile serice maxime de testosteron sunt atinse în decurs de 24- 36 ore , cu un grad mare de variabilitate între indivizi . Concentrațiile serice de testosteron ating starea de echilibru după aplicarea celui de- al doilea plasture , în cazul în care se aplică doi plasturi pe săptămână . Intrinsa nu a influențat concentrațiile serice ale globulinei care leagă hormonii sexuali ( sex hormone binding globulin , SHBG
Ro_492 () [Corola-website/Science/291251_a_292580]
-
36 ore , cu un grad mare de variabilitate între indivizi . Concentrațiile serice de testosteron ating starea de echilibru după aplicarea celui de- al doilea plasture , în cazul în care se aplică doi plasturi pe săptămână . Intrinsa nu a influențat concentrațiile serice ale globulinei care leagă hormonii sexuali ( sex hormone binding globulin , SHBG ) , ale estrogenilor sau ale hormonilor suprarenali . Concentrațiile serice de testosteron și SHBG , la pacientele cărora li s- a administrat Intrinsa în studiile care au evaluat siguranța clinică și eficacitatea
Ro_492 () [Corola-website/Science/291251_a_292580]
-
aplicarea celui de- al doilea plasture , în cazul în care se aplică doi plasturi pe săptămână . Intrinsa nu a influențat concentrațiile serice ale globulinei care leagă hormonii sexuali ( sex hormone binding globulin , SHBG ) , ale estrogenilor sau ale hormonilor suprarenali . Concentrațiile serice de testosteron și SHBG , la pacientele cărora li s- a administrat Intrinsa în studiile care au evaluat siguranța clinică și eficacitatea Hormon În săptămâna 24 Valoare medie N ( ESM ) În săptămâna 52 Valoare medie ( ESM ) Testosteron liber ( pg/ ml ) 0
Ro_492 () [Corola-website/Science/291251_a_292580]
-
care leagă hormonii sexuali ESM = eroarea standard medie Distribuția : La femei , testosteronul circulant este , în principal , legat de SHBG ( 65- 80 % ) și de albumine ( 20- 30 % ) , cu o fracție liberă de numai 0, 5- 2 % . Afinitatea de legare de SHBG serică este relativ mare , iar fracția legată de SHBG nu contribuie la activitatea biologică a testosteronului . Legarea de albumină se face cu o afinitate mică și este reversibilă . Fracția legată de albumine și fracția liberă sunt denumite , în ansamblu , testosteronul „ biodisponibil
Ro_492 () [Corola-website/Science/291251_a_292580]