8,989 matches
-
de multe ori pline de ridicol sau de neînțeles. Oricum, cu mesaj abscons unui cititor de după patru-cinci decenii, dacă nu și mai mult, de la consumarea faptelor. Un univers, acela al cenzurii, la urma urmei, grețos. Al inșilor duplicitari, siliți să slujească unui regim pe care-l vedeau găunos și totuși trebuiau să-l apere, cultivând minciuna. O duplicitate nu numai a lor, desigur, dar cultivată de ei, șlefuită de ei și transmisă, prin fel și fel de vițe ale minciunii, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care Îi acoperea ogoarele. Din prima lui ședere În Insulele Canare, pe vremea cînd era copil, Învățase să lucreze pămîntul ca mulți dintre cei născuți acolo, care-și acopereau cu cenușă vulcanică teritoriile, iar aceasta absorbea umezeala, o transmitea solului și slujea totodată drept izolator Între pămîntul de-acum umed și arșița zilei. Obținea astfel, aproape fără apă, recolte acceptabile de roșii, lubenițe, ceapă și pepeni galbeni, care Împreună cu plantațiile de cartofi minusculi, tipic andini, și cu cîteva livezi Îi Îngăduiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
păstrase nici măcar o singură amintire frumoasă din trecerea lui prin viață. Își petrecuse noaptea oferind sacrificii Elegbei, alegînd de data asta o broască-țestoasă uriașă de uscat, una dintre țestoasele enorme care dau numele arhipelagului și ale căror imense carapace Îi slujeau mai tîrziu pentru strîngerea apei de ploaie cînd rezervoarele lui rudimentare dădeau pe-afară de pline ce erau. O lună imensă Îl luminase, Împrumutînd de la mare și de la stîncile umede reflexe argintii, și, sub strălucirea ei aproape diurnă, se dedicase trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
tîrziu. În dimineața următoare, foarte devreme, cînd fluxul Începuse să se retragă, Înconjură insula și, profitînd de spațiul pe care apa mării tocmai Îl eliberase, dădu un ocol pînă cînd ajunse dedesubtul peretelui abrupt, chiar sub stînca mare ce Îi slujea drept turn de veghe. Avu nevoie de aproape un ceas ca să ghicească, mai degrabă decît să-și confirme, că sub o ieșitură aflată la vreo zece metri de culme se deschidea o cavernă cu margini neregulate, prin care efectiv intrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
trăi liniștit; cel care se va socoti prea deștept o să regrete că s-a născut. Așteptă ca unul dintre francezi, care vorbea spaniola, să-i traducă colegului vorbele rostite, apoi trasă o linie imaginară care pornea de la stînca ce-i slujea drept turn de veghe și mergea pînă În centrul golfului dinspre miazănoapte: - Asta e granița pe care nu aveți voie s-o treceți, nici francezii Într-o parte, nici voi În cealaltă. Cel care riscă Își pierde viața - și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
bucată de vreme. La nimic... Chiar dacă asta m-ar fi transformat În cel mai Înțelept om de pe lume, tot aș fi avut chipul ăsta și toți m-ar fi respins la fel - Îl privi drept În ochi. La ce-ți slujește să știi să citești? - La a Înțelege ce au scris alții, răspunse francezul cu naturalețe. Uneori, cînd ne simțim singuri, triști sau aproape disperați, ceea ce ne povestesc alții ne poate liniști... Să știi cum au trecut ei prin experiențe similare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de tablă, și comentă sec: - Învață-mă să scriu. - Ce-ați spus? se miră Lassa. - Ai auzit doar: să mă Înveți să scriu... Luă pana și Începu să se joace cu ea. Știu că pot să Învăț și Îmi va sluji ca să Îi povestesc lumii ce mi-a făcut și să-i declar război, zîmbi amuzat. În fond și la urma urmei, dacă tot o să mă preschimb În Regele Insulei Hood, s-ar cuveni, ca Rege, să știu să scriu. - Aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ei și pînă la ce punct acesta avea să fie legat de Iguana Oberlus și de Insula Hood, dar ajunsese la concluzia că tot ceea ce i se Întîmplase avea să-i marcheze viața de atunci Înainte și avea să-i slujească, mai cu seamă, pentru a se cunoaște mai bine pe sine și a afla ce anume dorea În realitate. De cînd avea numai șaisprezece ani, trebuise să-și deschidă drum printr-un hățiș confuz de idei și sentimente, Încercînd zadarnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lui nu durase mult. Albatroșii uriași nu se Întorseseră Încă din a treia migrație de cînd se proclamase „Regele Insulei Hood” și totul părea să se fi sfîrșit deja. Din bogățiile sale nu mai rămăsese decît aurul, care nu-i slujea la nimic acolo, iar dintre toți prizonierii nu mai trăiau decît norvegianul și cei doi portughezi. Dar chiar și așa, avea să supraviețuiască. Să lupte, să muncească, să lovească și să se Înfurie erau singurele lucruri care-i rămîneau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fost „fiul lui”, moștenitorul lui, „Regele Insulei Hood” și al tuturor sclavilor și bogățiilor lui, educat de către tată să aibă convingerea că ei doi aveau dreptate și că erau perfecți și, pentru că ei dețineau puterea, restul oamenilor trebuiau să le slujească și să le dea ascultare. Dar pînă și acest vis era imposibil, iar dacă se năștea diform, pruncul era condamnat să-i pășească pe urme, nu drept prinț moștenitor al unei insule, ci drept cea mai odioasă dintre ființele vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
șapte sute de mile. - Și vrei să străbați șaspte sute de mile În asta? - N-am Încotro. - Dar În zona aceea sînt mereu curenți potrivnici... Și nu e niciodată vînt.... - Știu. E o zonă foarte liniștită. Dar la ce mi-ar sluji vîntul, dacă tot nu am pînză? - Și atunci cum vrei să ajungi? - VÎslind. Pierită, Niña Carmen se prăbuși pe o piatră, așezîndu-se de parcă i-ar fi fost cu neputință să mai stea În picioare după ce ascultase ceea ce Îi spusese Iguana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care Își băteau toți joc și care le producea scîrbă tuturor și că foarte curînd avea să fie dat În urmărire generală. Era adevărat că acum avea mulți bani, dar nu știa cu siguranță la ce i-ar fi putut sluji averea pe care o păstra Într-un sac de piele, sub picioarele lui, dacă fața lui avea să fie În continuare aceeași și să-l denunțe. Era un om Însemnat, orice-ar fi făcut, sărac sau bogat, umil sau puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fi trebuit să arunc ce prisosea și trei zile mai tîrziu am fi fost la fel: morți de foame. Arătă spre pești. Dar așa, schimbîndu-le des apa ăstora doi, o să rămînem În viață și, În cîteva zile, or să ne slujească la rîndul lor drept momeală ca să prindem alții și să o luăm de la Început... Deschise mîinile cu palmele În sus. Pentru că aici plouă și sînt mulți pești, putem să supraviețuim luni Întregi - arătă spre locul unde trupul portughezului dispăruse sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
iviră primele raze de soare, care parcă făceau o legătură între cer și trupul nemișcat al tatălui meu, raze prin care sufletul, însoțit de rugăciunile preotului, se ridica spre cer, spre Cel pe care toată viața ÎL iubise și îi slujise... E de prisos să spun cât de mult mă impresionară cele auzite. Imediat, mi-am amintit de dorința pe care mi-o mărturisise și mi-am spus: „Da, Doamne! Cu adevărat, Tu știi și le vezi pe toate! Nimeni, din
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
binecuvântarea starețului, tot așa și în viața lumească, cea mai mare binecuvântare este să primești binecuvântarea părinților tăi”. Discutând nu demult la acest subiect cu părintele meu duhovnic, îmi povesti două cazuri care se petrecuseră cu persoane din preajma lui. Când slujea la una din mănăstirile din România, unui părinte ce pleca des cu mașina i se întâmplase într-o zi un accident grav. Se salvase de la moarte ca prin minune. În aceeași noapte, i se arătă diavolul în vis și îi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Șurca s-a dus sub ele și, cu ochii plini de lacrimi, se uita la toți din jur, și cu toate că încercau unii s-o alunge, ea a stat acolo ca semn de ultimă RECUNOȘTINȚĂ către stăpâna sa, căreia i-a slujit optsprezece ani. A ieșit din ogradă și ea în urma sicriului, și în privirea ei se simțea o „neînțelegere” pe care o putea exprima cu adevărat numai câinele credincios. După înmormântare, s-au dus toți pe la locurile lor. Iar Șurca, credincioasă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Ziua, noaptea nu-mi dă pace, Că se laudă-n tot ceasul Că mi-a adus galbeni cu tasul, Tot cu ei îmi scoate nasul. I-ar plăce să mă muncească Ș-ar voi tot să poruncească, Altele să o slujească Și ea-n pat să hodinească. 179 {EminescuOpVI 180} 122 Odată-n vremea trecută Petreceam cu voie multă, Mă-nschimbam foarte frumos Ca un tânăr veselos. Oh, al meu prea dulce trai, Cum de tine mă scăpai! Că de când m-am
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
strânsele bucate, Și le zise unde să sfințească paștile Și unde le va face: Rămâneți pe aici de laturi de sat, " Acolo-i locul mai curat, " Unde toți românii s-au c... " Și începu Mătrăgună, - Cel de viță bună, A sluji paștile Bată-le Vinerile. Dară începu Porgație A spune predicație Despre porunca a zece, Dracul pre țigani îi înnece, Și iară Mătrăgună, Cel de viță bună, Îi întreabă De ispovadă, - Marele Porgație Începu a da predicație: Vedeți voi, țiganilor, Cum
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cei fără inimi era de un negru strălucit, tretinul cel cu inimele sta culcat într-un colț pe-o movilă de gunoi. - Pe acesta-l aleg eu - zise Făt-Frumos, arătând la calul cel slab. - Da cum Doamne iartă-mă, să slujești tu de geaba! zise baba cea vicleană - cum să nu-ți iei tu dreptul tău? Alege-ți unul din caii iști frumoși... ori - care ar fi, ți-l dau. - Nu, pe acesta-l voi - zise Făt-Frumos, ținând la vorba lui
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mai trăi Ci ca o pe totdeauna Ziua bună vreau a-mi cere De la toți cei ce-am iubit. 34 Ticălos stăpân, Amoraș hain, Ah! amoriu, amoriu Făr de agiutoriu. Dă-mi vr-o doftorie Ca să pot fii vie Și să slujesc ție Până în vecie. Ca de-oi muri eu Îți va păre rău, Ah, amoriu, amoriu, Făr de agiutoriu. 409 {EminescuOpVI 410} De una ca mine Ce ți-am slujit bine, Ah, amoriu, amoriu, Făr de agiutoriu. Nu-i găsi ca
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
agiutoriu. Dă-mi vr-o doftorie Ca să pot fii vie Și să slujesc ție Până în vecie. Ca de-oi muri eu Îți va păre rău, Ah, amoriu, amoriu, Făr de agiutoriu. 409 {EminescuOpVI 410} De una ca mine Ce ți-am slujit bine, Ah, amoriu, amoriu, Făr de agiutoriu. Nu-i găsi ca mine Să-ți slujască bine Ah, amoriu, amoriu Făr de agiutoriu. 35 Prin pustii, prin munți selbateci, Prin prăpăstii, râpi, ponoară, Prin drumuri cu stânci țesute Unde sunt spre
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
amar; Soart-așa mi-au fost aleasă, Dar cu toate mă-nvoiesc - De - asta tot cenușăreasă Mititică mă numesc. Surori am, capul nu-și bate, Mă strig care mai întîi, Câte slujbe le fac toate Și le scoț la căpătâi; Grijind slujesc toată casa Supusă pân-la pământ, Și mica cenușăreasă Sluga Dtale sunt. (fuge) În zădar eu nici odată De orice slujbă grea nu fug Și nimenea nu-mi arată Puțintel prieteșug; Las ce-or vrea toți facă, zică, Tac dar am
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
simțim atunci când toate câte ni s-au adunat în viață ne calomniază, ne declasează, ne arată impostura. În fața celorlalți ești nimeni, ești nimic, nu-ți mai rămâne decât să-ți târăști cadavrul spre groapă. Ești condam nat astfel să îl slujești până la sfârșit, să îi lași totul, ca să înțe legi într-un final că el este mai important decât tine, fiindcă fidel la nesfârșit celui care a părăsit neantul ca să devină cineva. * Orice suferință în viață poate fi înțeleasă ca o
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
dar nu spune niciodată de care fel și eu nu sunt sigură că-l interesează religia nici cât negru sub unghie. Important e controlul asupra altor oameni, să-i împingi să facă chestii ciudate, autodistructive și să-i convingi că slujesc voința lui Dumnezeu. Părerea mea e că e un șarlatan, un farseur din cap până-n picioare, dar enoriașii îi mănâncă din palmă și îl adoră, toți îl adoră, iar David mai mult decât oricine altcineva. Ce îi încântă așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
scurt, în loc să ne jelim cu voioșie, vorba lui Cioran, blestemul originar și original, putem să ne asumăm cu responsabilitate schimbarea posibilă. Aceasta ar fi cu adevărat o „schimbare la față a României”, iar diagnosticul pe care îl așteptăm ar putea sluji într-adevăr unei terapii de care avem nevoie ! Muzeul dictaturii versus muzeul comunismului „în sfîrșit !” - mi-am zis eu cînd am fost invitat de către Institutul Român de Istorie Recentă la o școală de vară cu această temă. în sfîrșit cineva
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]