11,425 matches
-
de paraziți cu licență, care urmăresc admirativ paginile cu pixul roșu și la sfârșit constată că n-au consumat deloc pasta. Din reflex sau din invidie, fiecare generație simte nevoia să-și demitizeze predecesorii și să umble cu târnăcopul pe lângă statuile în viață sau din ceruri. Nu cred că facem excepție și sunt convins că, dincolo de ritualul în sine, efortul ca atare înlătură o anume doză de impostură. Însă în cazul Antoanetei Ralian lucrurile stau altfel din două motive mari și
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
conducând Tristan?”. Crowhurst e convins că va izbândi, fiindcă de doi ani proiectează să facă ocolul pământului. 10: Descopăr fotografia unui bătrân rabin măturând piatra funerară a mormântului lui Kafka; o lipesc pe perete, lângă poza lui Rebreanu. 12: Pedeapsa „statuii” în Portugalia - intelectualul arestat stă zi și noapte în picioare, interogatoriu perpetuu; în câteva zile - omul vorbește. 13: Articolul 213 din codul penal canadian: încercarea de sinucidere e pedepsită cu maximum 6 luni închisoare sau 500 dolari amendă. 15: Caz
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ansamblurile reunite ale Pactului de la Varșovia. Șoferul se întoarse și anunță ceva din care mi se păru că înțeleg două-trei niet-uri. Mașina rămase în fața porții și am pătruns, pe jos, toți cinci într-o curte largă, foarte curată, fără nici o statuie, cu o clădire albă, semicirculară, întinsă numai pe orizontală, numai ferestre, dând impresia unei imense case-vagon, eram în curtea Rostovilor, a Natașei Rostova - mi-am poruncit: „Fără literatură! Te omor dacă începi cu literatura ta!”. Cei patru mă lăsară singur
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
bun, mai vrednic, mai viteaz și-o flacără a fost dintre femei, un suflet mare-ncununat de raze și scut făcând din gândurile ei alături de Bărbatul care-și suie pe-orbita lumii anii vitejești pe soclu stă-n lumini ca o statuie o fiică a conștiinței românești.“ („Fiică a conștiinței românești“, Contemporanul, 8 ianuarie 1982) „Fără de ea nici cântec, nici floare, nici rod Nici grâu să germineze în sublunara glie Credința comunistă e-arcada unui pod Sub care-și împlinește întreaga Românie
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
incandescente, iar gândul ni-i la El. Un abur e pământul, deși ne-aflăm-n ianuar, când îi privim portretul iradiind a jar. Curg râurile molcom, se iscă o văpaie, oricând din balsamul zilei desprind pe chipul Lui nemuritoare semne săpate în statui și le adun cum raze pătrund biruitoare în patria cea nouă scăldată-n nimb de soare.“ („Omul nemuritor“, Contemporanul, 22 ianuarie 1982) „A fi revoluționar în truda vie A bobului zvârlit cu asprul har, A scoate minereu, a sta ca
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
prin ani fără popas.“ („E tinerețea noastră Partidului datoare“, Scînteia tineretului, 30 aprilie 1958) „De sub cenușă de foc când sângeram în «Țara nimănui», ne răscoleam gândul rănit prin cuvintele lui. Când treceam sub Arcul de Triumf din clipe prefăcute în statui ne înălțam speranțele spre larg prin cuvintele lui. Și azi în miez de vară când soarele coboară din gutui, ne rezemăm întreaga țară de cuvintele lui.“ („Partidul“, România literară, 19 august 1971) TEOCTIST, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române „Asemenea tuturor
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
te așteaptă Cu mâinile îmbătrânind pe arme, Vroind coroana regilor s-o sfarme În lutu-mbogățit cu cripte, Țară! Republică, tu te-ai născut din larme, Din clocote și vâlvătăi de pară Și-a noastră ești în veci de veci, comoară, Statuia ta nu-i nimeni s-o darmeă“ („Partidului, patriei socialiste“, Scînteia, 30 decembrie 1973) „Partidul întâlnindu-l, spre alte lumi întregi, Eu mi-am deschis al lumii fraged lut, Așa cum casa nouă o începi Tăind ferestre-n zidul nevăzut, Precum
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
am zis eu să vă schimbați ? Continuați cum erați !“. M-am simțit coborît pe pămînt și, cu un efort de voință, l-am ridicat pe Bogdan în spinare și am con tinuat eu. Eram ca Superman ridicînd falia Floridei, eram statuia electricității de la Barajul Vidraru... Cunoștințele acumulate în jumătatea de an cît am făcut cursul acela intensiv de karate (de patru ori pe săptămînă) nu mi-au folosit niciodată, pentru că nu am avut ocazia să le aplic. Oamenii mari nu se
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
melodiile lirice, cînd se făcea frig o îmbrățișai protector și cîntați amîndoi, împreună cu tot stadionul și cu Nicu Alifantis de la microfon, „Trăiască Ceaușescu, trăiască Tricolorul !“. Păunescu era, desigur, un zeu, și dacă ne-ar fi cerut să-i ridicăm o statuie acolo, în mijlocul stadionului, ne-am fi executat plini de bucurie. „Cîntarea României“ La televizor, „Cîntarea României“ era un program plic ticos, cu „corurile reunite“ așezate în perspectivă și poezii patriotice. În ce mă privește însă, „Cîntarea României“ a fost motivul
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pana nu ai incercat toata paleta cro matica pe uniforma mea... atunci am fost ft ft suparata... nu ca ar fi fost o surpriza din partea unui co leg... dar nu tu ! m-ai dezamagit... am vazut cum se fisureaza soclul statuiei ... da... :)) n-a picat ! Ce mult tin la amintirile astea incetosate... Despre tine... am dat din intamplare mai demult peste web page-ul tau si l-am citit si pe dunga... now... am o idee... te citesc si in Dilema
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Scrierilor apărute în anii de activitate li s-au adăugat, (după părăsirea sălii de clasă, a cancelariei, a biroului directorial) altele (și nu puține), menite să-l facă pe autor să rămână în memoria celor care l-au cunoscut. „Ridicarea statuii personale las-o în grija posterității”, spunea domnia sa în cartea de maxime Gânduri diamantine. Numai că Vasile Fetescu a lucrat și lucrează, harnic, la edificarea acesteia. O găsim și o vor găsi cei de după noi risipită în cărțile din biblioteci
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
sunt în declin. O Călătorie în timp e prilej de panoramare. Sar în ochi în comparație cu alte centre urbane lăcașurile de cult ortodox, mănăstirile (Golia, Galata, Frumoasa, Trei Ierarhi, Cetățuia, Mitropolia), dar și Iașul arhitecturii civile (Palatul administrativ, Palatul Roznovanu) și statuile, în primul rând statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare, opera francezului Frémiet. "Sufletul Iașului? Iată-l... Iată-l risipit în toate lucrurile aceste, în mare parte inexplicabile fără el sau în afară de el (după cum, printr-un fel de reversiune, el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Călătorie în timp e prilej de panoramare. Sar în ochi în comparație cu alte centre urbane lăcașurile de cult ortodox, mănăstirile (Golia, Galata, Frumoasa, Trei Ierarhi, Cetățuia, Mitropolia), dar și Iașul arhitecturii civile (Palatul administrativ, Palatul Roznovanu) și statuile, în primul rând statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare, opera francezului Frémiet. "Sufletul Iașului? Iată-l... Iată-l risipit în toate lucrurile aceste, în mare parte inexplicabile fără el sau în afară de el (după cum, printr-un fel de reversiune, el însuși ar rămânea adesea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Sturza (mai târziu seminarul Veniamin); strada Ștefan cel Mare, cu magazinele-i bogate; strada Golia (astăzi Cuza-Vodă); Piața Unirii, a cărei suprafață era cu mult mai redusă, decât azi, căci grădina din fața Otelului Traian, acum desființată, se întindea până dincolo de statuia marelui voevod; și în fine strada Arcului. Pe drumul acesta, luam contact cu orașul, cu lumea de din afară. În cursul lui, aflam adesea știrile care, altfel, nu ajungeau până la noi decât greu și târziu. Așa, în cursul acestui traseu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pe unde am venit și strada Rusească, unde se înalță impunătoarea clădire a consulatului rus. Pe locul unde e grădina aceasta, care decorează așa de bine fațada otelului și largile-i terase (acum dispărute), se va înălța, mai târziu, impunătoare statuia lui Vodă Cuza, opera florentinului Romanelli. Ce furnicar de lume, ce viață, ce zgomot pe străzile acestea înguste, pe sub arcadele vechilor prăvălii din casele Cantacuzino-Pașcanu, spre Golia! De partea cealaltă a uliței, un șir de case, cu un singur rând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
deveni, în cele din urmă, sediul Comandamentului Corpului IV de Armată. Schimbările aceste se vor opri aici? E oare aceasta ultima destinație a casei familiei Roznovanu? Chi lo sa? În capul străzii Ștefan cel Mare, se vede palatul administrativ, cu statuia marelui voevod în față. Două tunuri, trofee din războiul pentru independență, două fragmente de grădină, cu iarba sălbătăcită, cu arbuști anemici, de o parte și de alta. Palat administrativ: edificiu public. Înfățișare corectă, e drept; atrăgătoare, chiar. Toate aceste lucruri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ajung oare pentru a ne reține mai mult în locul acesta? Și totuși trebuie să facem popas aici... Trebuie. În primul loc, din cauza statuei lui Ștefan cel Mare, capodopera lui Frémiet, una din cele mai frumoase și mai vii din toate statuile echestre ale Europei. E o iluzie a mea (iluzie în care s-amestecă sentimente născute în ambianța locală și nutrite de ambianța aceasta) sau "Ștefan cel Mare" de la Iași e superioară parizienei "Jeanne d'Arc" din Place de Rivoli, operă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pe umeri hlamida, pe care Domnul le purta numai la zile de sărbătoare, deși momentul în care-l prezintă, e momentul solemn al conducătorului de trupe, momentul plecării, al energiei înfricoșate și mute. Dar ce importă! Ștefan trăiește cum puține statui știu să trăiască; gestul lui, plin de măreție, impune generațiilor de azi, ca și cum ar exprima, nu imperativul unor timpuri care au fost, dar al unui destin pe care nimic nu trebuie să-l schimbe. Apoi, statuia aceasta se bucură de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Ștefan trăiește cum puține statui știu să trăiască; gestul lui, plin de măreție, impune generațiilor de azi, ca și cum ar exprima, nu imperativul unor timpuri care au fost, dar al unui destin pe care nimic nu trebuie să-l schimbe. Apoi, statuia aceasta se bucură de condițiuni excepționale: locul, situația, mediul, lumina, cerul. Nu știu dacă mulți ieșeni au dat atenția necesară lucrurilor și condițiilor acestea neprețuite, dacă de pildă au admirat, cu înțelegere și emoție, imaginea statuiei proectată pe un cer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
să-l schimbe. Apoi, statuia aceasta se bucură de condițiuni excepționale: locul, situația, mediul, lumina, cerul. Nu știu dacă mulți ieșeni au dat atenția necesară lucrurilor și condițiilor acestea neprețuite, dacă de pildă au admirat, cu înțelegere și emoție, imaginea statuiei proectată pe un cer crepuscular. Pe unul îl știu. Pe poetul Codreanu. Sonetul lui, "Statuia lui Ștefan cel Mare, într-un apus de soare", dovedește aceasta: ...Din soare, sângerând pe după dealuri, Ale Moldovei sfinte idealuri Coboară pe figura-i ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cerul. Nu știu dacă mulți ieșeni au dat atenția necesară lucrurilor și condițiilor acestea neprețuite, dacă de pildă au admirat, cu înțelegere și emoție, imaginea statuiei proectată pe un cer crepuscular. Pe unul îl știu. Pe poetul Codreanu. Sonetul lui, "Statuia lui Ștefan cel Mare, într-un apus de soare", dovedește aceasta: ...Din soare, sângerând pe după dealuri, Ale Moldovei sfinte idealuri Coboară pe figura-i ca o slavă... ...Și razele coroanei domnitoare Iau tonuri de rubin, pe când, sub soare, S-aprinde-n zări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
apus de soare", dovedește aceasta: ...Din soare, sângerând pe după dealuri, Ale Moldovei sfinte idealuri Coboară pe figura-i ca o slavă... ...Și razele coroanei domnitoare Iau tonuri de rubin, pe când, sub soare, S-aprinde-n zări o Roșie Dumbravă. Dar nu numai statuia, ci și palatul merită să ne reție locului câtva timp. Căci zidurile clădirei lui valorează nu numai prin liniile cuviincioase și atractive cu care se prezintă ochilor noștri dar și prin nobila lor vechime. Fără a lua în seamă ipoteze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
față, datorită regretatului arhitect Berindei, de palatul Fundației Ferdinand și de prea puține case particulare, nimic din tot ce s-a clădit în ultimii treizeci de ani nu suportă comparațiunea cu cele mai simple din clădirile vechi. Tot așa față de statuile lui Ștefan cel Mare, Miron Costin, Alecsandri și Asachi, noua statuie a lui Eminescu, opera d-lui Schmidt-Faur, așezată (de ce?) în fața Universităței, e o lucrare mediocră. Bine inspirat e bustul poetului lucrat de sculptorul Mateescu și așezat în grădina Copou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
prea puține case particulare, nimic din tot ce s-a clădit în ultimii treizeci de ani nu suportă comparațiunea cu cele mai simple din clădirile vechi. Tot așa față de statuile lui Ștefan cel Mare, Miron Costin, Alecsandri și Asachi, noua statuie a lui Eminescu, opera d-lui Schmidt-Faur, așezată (de ce?) în fața Universităței, e o lucrare mediocră. Bine inspirat e bustul poetului lucrat de sculptorul Mateescu și așezat în grădina Copou. Plin de avânt, iarăși, e monumentul cavaleriei de la Copou, opera d-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
afirm că el s-a format de la sine, fără nici un calcul, fără nici un scop. Din el făceau parte: Spiru Prasin, unul din cele mai strălucite și promițătoare talente ale noastre, pe timpul acela; Mihai Codreanu, luminosul poet al "Diafanelor" și al "Statuilor"; Virgil Cișman, cald poet liric, astăzi uitat, cu dreptate poate, căci chiar expatriindu-se, nu era justificat să rupă orice legături cu literele române; Rodion-Steuerman, suflet delicat, neliniștit și senzibil, care a cultivat cu același elan poezia socială ca și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]