8,833 matches
-
autor la timpul cuvenit. Nobilii poloni îl îndemnau pe rege că e mai bine să lupte contra turcilor pe pământul Moldovei, decât pe pământul regatului, să nu-l părăsească pe „un principe și un luptător atât de însemnat și de strălucit”. Regele s-a mulțumit să trimită un sol, și acesta neînsemnat, cum considera Dlugosz, care să-i ceară sultanului să nu-l atace pe Ștefan, vasalul său. După furia provocată de înfrângerea de la Vaslui, Mahomed al II-lea face un
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
țara și pe oștile sale și va continua războiul, dacă va fi ajutat, iar dacă nu, va găsi altă cale pentru satisfacerea intereselor sale”. Papa se mulțumește să-l laude pe acest bărbat de aleasă vrednicie și cu merite prea strălucite față de Republica Creștină. „Lucrarea sa asupra necredincioșilor turci, vrăjmași comuni, săvârșită până acum cu înțelepciune și bărbăție au adus atâta strălucire numelui tău, că ești în gura tuturor și ești lăudat cu deosebire de toți în unire de simțuri”. Ajunși
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
despre domeniul domnesc din Moldova, considera că “toată Moldova de odinioară... a fost patrimoniul unui singur domn și letopisețele și actele vechilor domni arată destul și prea destul.” Dragoș vodă și urmașii săi i-au împroprietărit pe boierii care au strălucit prin faptele lor, cu domenii, pe care, uneori, domnii le puteau lua înapoi, dar, până la urmă, domnii le-au restituit moșiile urmașilor acelor boieri. Așadar, domnul era stăpânul țării, țara era ca o moșie din care domnul putea face danii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
decisivă în câmp deschis, unde inamicul ar fi fost superior dacă nu ca număr, cel puțin ca armament, oștilor românești. Urma, apoi, distrugerea hranei din calea năvălitorilor, dându-se foc și pustiind totul. Acest principiu a fost sintetizat în mod strălucit de Grigore Ureche, care scria că românii nu au luptat niciodată “la gol”, adică în câmp deschis. Campania din 1330, când regele Carol Robert de Anjou și oastea lui de cavaleri au suferit un adevărat dezastru, cum îl caracterizează el
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
văzut într-o expoziție de artă veche rusă. Faptul că un Tetraevanghel se află la New York, în Pier Morgan Library, unul la München și un altul la Viena, constituie dovada valorii lor artistice. În timpul domniei lui Ștefan cel Mare au strălucit ca centre culturale mânăstirea Neamț și mânăstirea Putna, unde, la începutul activității culturale, au venit călugării de la Neamț. Emil Turdeanu, comparând rolul cultural al acestora cu instituțiile civilizației moderne considera că „mânăstirii Neamțu i-am putea atribui titlul unei facultăți
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a participat la 36 de lupte și a avut, totuși, norocul să moară de bătrânețe, în patul lui, ca un erou încununat de glorie. Ștefan cel Mare s-a bucurat de o faimă binemeritată încă din timpul vieții. După izbânda strălucită de la Vaslui, din 10 ianuarie 1475, cel mai de seamă cronicar al timpului l-a lăudat și l-a considerat ca fiind omul căruia putea să i se acorde, cu înțelegerea tuturor, comanda unei oști creștine care să îi înfrunte
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Românească, cucerește Atena și Peloponezul (Moreea). Ca înalt ierarh și ca bun istoric, Dlugosz realiza cât de amenințătoare devenise puterea otomană. Și când se părea că Aliotmanul este de neînvins, în 1475, Ștefan cel Mare reușește să obțină o victorie strălucită asupra turcilor, iar un an mai târziu, fără să îl ajute cineva, domnul român îl înfruntă pe sultan cu toată puterea lui și îl obligă să treacă în grabă Dunărea. A exagerat Dlugosz, este numai o voce care predică în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ar fi fost singurul intelectual contemporan care l-ar fi lăudat pe Ștefan cel Mare, atunci ar putea un oarecine să se îndoiască de afirmațiile lui. Dar sunt atâtea mărturii în care Ștefan este socotit un erou, autorul unor fapte strălucite de arme, iar laudele care i s-au adus încă din timpul vieții sunt o dovadă că numele „pătrunsese” în Europa încă de pe când trăia, adică, așa cum spunea papa, se afla pe buzele tuturor. Faima domnului era așa de mare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
numai iată că se ivi și zmeul, ca un nor gălbui, luminându-se din ce în ce, și călare pe calul minunat, care-n spate avea o peatră nestimată ce lumina ca luna și-n pept alta mai mare, ce strălucea ca soarele; d-aia îi zicea «calul cu soarele-n pept și cu luna-n spate»”. Permutarea pe perspectiva lui Țugunea este evidentă, el este singurul care are toate datele necesare să descopere cum acționează puterile mitice și care este
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fecioara ce trebuie să pară războinic: „Un buzdugan ș-alegea,/ D-o mie cincizeci de-oca,/ Toarta patruzeci venea./ În mână că mi-l lua,/ De genunchi mi-l trântea,/ De rugină-l scutura,/ Ca laptele îl făcea,/ Ca soarele strălucea./ La brâu că mi-l așeza” (Muntenia). În această baladă fantastică verbele la imperfect sunt cele care modelează poetic mesajul, gesturile personajului fiind încărcate de aura miticului dintr-un timp nedeterminat. Motivul înghițirii de către monstrul ofidian apare și în colinde
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Râvnit de împărat, calul cu însemne solare, similare celor de pe pielea eroului solar, este de fapt un armăsar împodobit după natura sa specială: „în spate avea o peatră nestimată ce lumina ca luna și-n pept alta mai mare, ce strălucea ca soarele; d-aia îi zicea «calul cu soarele-n pept și cu luna-n spate»”. Capacitatea lui de a-l purta pe flăcău până în spațiul sacru cel mai înalt pare naturală în acest context: „Sări ici, sări colea,/ Sări
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
s-adăpară”. Alchimia nefirească a pietrei și descoperirea apei, asemenea lui Pegas, sunt precedate de un efect vizual. Dicționarul limbii române (DLR) atestă pentru verbul a polei capacitatea de „a învălui într-o lumină aurie sau argintie, a face să strălucească”. Solaritatea radiantă a perechii cal - călăreț reordonează lumea, punând-o din nou pe făgașul ei vital. Galben și stăpânul său cumulează, așadar, puterile vegetaționale cu cele solare, asemeni zeilor supremi de pretutindeni. Efectul de iluminare ce precedă mutația materiei accentuează
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
suprem al procesului ontologic și revelează menirea superioară a tânărului. Descântecele de dragoste performate de fetele nubile acordă același statut solar ce le face demne de a deveni perechea unui erou civilizator: „Cî ie-ncotro s-a-nvârti,/ Ca soarili-a străluci,/ Încotro s-a-nturna,/ Ca soarili-a lumina” (Uda - Iași), „Sfinte Soare/ Cu 99 de răzișoare,/ Dă-mi 9 răzișoare:/ Cu 3 să mă îmbrac,/ Cu 3 să mă încalț,/ Cu 3 mai sus să mănalț” (Păltiniș - Botoșani), „Luna-n chept ț-oi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Ipostaza terifiantă a răului conține aici atribute solare prin ochi - simbol al forței spirituale - și tocmai pe aceia îi va fura Dălea-Dămean: „El tot da și-o omora,/ Ochii negri îi scotea,/ La șeaua sa îi punea,/ Chiar și noapte strălucea,/ Parcă stele-ar lumina” (Coștei - Banatul Sârbesc). Raptul ochilor care împrăștie lumină pare a face parte din seria gesturilor reparatorii ale armoniei lumii reprezentate în basme prin recuperarea soarelui și a lunii de la zmei. Aducerea în plan mundan a nucleului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sau de urs și alege urma cerbului, sub influența legăturii totemice. Transformarea imediată aduce pe scenă un animal mirific, capabil să eclipseze astrul a cărui transfigurare este: „Trupul lui, cât era de mare, era numai și numai de aur, de strălucea să-ți ia vederile. Soarele rămăsese pe lângă el ca stelele cele mici pe lângă soare, iar coarnele cică i-ar fi fost lungi și pline de ramuri, și pe coarne și pe toată rămurica cică erau semănate pietre nestimate de sclipeau
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
precum amputarea degetelor sau scoaterea dinților în timpul ritualului. Pedeapsa „denunțătorului” care decodează public transformarea totemică a ciutei are ca echivalent în basm cosița de aur a Ilenei Cosânzeana, găsită în mijlocul „căii lungi, depărtate”: „...găsiră o coadă de păr frumos, toată strălucea ca aurul”. Părul lăsat lung pentru a putea fi împletit în modul îndătinat la nuntă era o condiție obligatorie pentru fetele de măritat, ceea ce îndreaptă interpretarea motivului din colindă spre amenințarea statutului nubil al fetei. Ca și stricarea grădinii cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o fecioară foarte frumoasă”. Poveștile antropomorfizează și ele aștrii vieții: „cică soarele nu lumina lumea ca acum, ci era un împărat puternic, om și el ca toți oamenii la trup, iar capul îi era din aur. Unde se ducea, toate strălucea împrejuru-i cu o lumină orbitoare”. Sora lui, numită în text Ileana Cosinzeana, „era tot ca el, trup omenesc, trup de femeie, iar capul îi era de argint”. De altfel, „la traci, ne este atestată imaginea soarelui personificat, reprezentând statuar un
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
având rolul de a-i ușura inițiatei integrarea în noul statut social. Protecția solară a inițiatei apare și în însemnul spiritual al frumuseții fetei din leagăn: „Dar în leagăn cine-mi șade?/ Ia [cutare], fată mare,/ Cu cosița pe spinare,/ Strălucind ca sfântul soare”. În basme, coada de aur împletită semnalează apropierea de mireasa sacră, aici fecioara cu o asemenea podoabă poartă însemnul magic al ființei care a pătruns în mit. În colindele tip IV, 80B leagănul fecioarei este dus de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
El se duce în trei zile,/ In trei zile pe trei cai:/ P-un’ se duce, p-alt se-ntoarce,/ P-altu’ cu el împrânzește./ Cătați-l în degețel,/ Veți găsi d-aur inel” (Lupșanu - Călărași). Inelul, năframa și cununa - „odoarele/ Strălucind ca soarele” reprezintă coduri maritale cunoscute de fecioara denunțător, printr-o legătură tainică cu ciuta și feciorul. Orațiile de nuntă dezvăluie continuitatea rituală a urmăririi sub forma alaiului de nuntă pornit spre casa miresei, pe un traseu ce coboară din
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Broasca Roasca I (32), stăpână peste lumea infernală, pe care o face să lucreze pentru mundan și să-l încarce magic: „Toată noaptea că lucra;/ Lui Dumitru că-i făcea,/ Mândre palaturi i-ardica./ Când soarele răsărea,/ Ele-n soare strălucea” (AlexandrovățSerbia). Domeniul ei specific, apele cu palate în adâncuri, după cum dezvăluie basmul Broasca țestoasă cea fermecată, din colecția Ispirescu, aduce puterile germinative ale genezei, prin infuzarea lumii cu energiile originare. Capra, ca ipostază punitivă a fetei, șade, pe de altă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
evident în colindele Ciutalinei unde fata care-l acuză de minciună îi cunoaște acțiunile aparent în mod inexplicabil: „În pozunar îl căta/ Odoarele că-i găsea;/ La degetu-i se uita/ Și inelul că-i vedea;/ Ișlicelu-i răsturna/ Și cununa-i strălucea./ Iar Sandul, dacă vedea,/ Ibovnica le spunea,/ Acasă c-o aducea/ Și cu ea se cununa/ De se ducea pomina” (București). În felul acesta vânătoarea rituală devine „alegorie a unui scenariu erotic” care în absența legăturii totemice ciută - fecioară nu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
durativ au verbele în fragmentul următor: „Un buzdugan ș-alegea,/ D-o mie cincizeci de-oca,/ Toarta patruzeci venea.../ În mână că mi-l lua,/ De genunche mi-l trântea,/ De rugină-l scutura,/ Ca laptele îl făcea,/ Ca soarele strălucea./ La brâu că mi-l așeza”. Acțiunile scurte și rapide nu intră aici sub puterea mistuitoare a duratei pentru a fi redate prin perfect compus, ci au repercusiuni la nivel sacru și sunt ilustrate contrapunctic, ca niște flash-uri ale
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Bolzano și-a pus rucsacul pe umeri, și-a luat cele două bastoane de lemn și în pofida insistențelor multora de a rămâne la han a pornit la drum asupra nopții. îmi spunea că simte chemarea de a pleca. Ochii îi străluceau, poate și de la vinul sau berea ce le servise la un bar din apropierea bisericii. Oricum, avea o privire în care era ceva straniu, o strălucire greu de înțeles. Și a plecat în noapte. Am adormit cam greu. Eram impresionat de
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
bogat pe cap răsfirat în toate părțile; parcă este pornit la luptă dar fața îi surâde prietenoasă. îmi spune glumind că mulți spanioli l-au numit taurul. Se apropie seara și vântul aduce un aer mai răcoros dar soarele încă strălucește destul de puternic. Interesantă clima în partea aceasta a Spaniei. Chiar și în miezul zilei deși soarele strălucește din plin ai nevoie de cămașă nu numai pentru a te proteja de razele soarelui dar și de vântul ce suflă destul de tare
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
îmi spune glumind că mulți spanioli l-au numit taurul. Se apropie seara și vântul aduce un aer mai răcoros dar soarele încă strălucește destul de puternic. Interesantă clima în partea aceasta a Spaniei. Chiar și în miezul zilei deși soarele strălucește din plin ai nevoie de cămașă nu numai pentru a te proteja de razele soarelui dar și de vântul ce suflă destul de tare. Clima este mult diferită de canicula de la noi când nu adie o boare de vânt. Am mâncat
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]