8,805 matches
-
A urmat oralul la istorie și la limba și literatura română. La istorie am luat cea mai mare notă dintre toți colegii, dar la limbă și literatură zeii au intervenit din nou în viața mea de o manieră pe cât de stranie, pe atât de decisivă. Am tras un bilet având ca subiect poezia socială a lui Tudor Arghezi. Citisem mult din Arghezi, îmi plăceau atât poeziile cât și proza și-i urmăream articolele din presă, subtile, sarcastice, pline de spirit. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
moment dat "în viteză", depășind coloana, o pereche ciudată o lungancă tânără și frumoasă la braț cu un Statu-Palmă Barbă Cot, bătrân și sfrijit erau nici mai mult nici mai puțin decât marele Birlic și noua lui tovarășă de viață, straniul perechii făcându-ne să pufnim în râs, deși nu era momentul. Eram cazați la căminul Grozăvești, serveam masa la cantina studențească într-un spațiu "rezervat" și cu meniu de "5 stele". Colegi de curs îmi erau cadre didactice de la catedrele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
un dascăl, un erou de ficțiune, de teatru, de film sau de stadion. În cazul meu, m-am atașat de prea mulți eroi și eroine ca să mă "fixez" pe un singur model, trezindu-mă în final cu un "idol păgân", straniu la înfățișare, care încorpora pe toți îndrăgiții și admirații mei de peste ani. Ca june diplomat, m-am oprit totuși ca standard de cunoștințe și înțelepciune la un distins reprezentant al Renașterii, calificat de Voltaire drept "omul care știe tot ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pe săptămână cu o oră mai devreme și împreuna cu doamna mea ciripeam în cămăruța noastră din Balta Alba în limba lui Shakespeare și ne distram amândoi, ascultând banda de magnetofon cu lecții, ce frumoasă e limba asta și ce straniu suna când o vorbeam noi, mai ales eu, cu un accent de care n-am scăpat toată viața, de indian, pakistanez sau arab. 1971, februarie Pe Unter den Linden De când intrasem în minister m-am înălțat copăcel și am început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
departe până la ultima întrebare. Absurdul era că până a doua zi ziaristul nu știa ce i-a răspuns Ceaușescu la întrebări și avea să afle doar în momentul când i se înmâna de la CC textul dactilografiat al răspunsurilor. În acest straniu context asistând la "ceremonie", eram întrebat după interviu "ce-a spus", neputând răspunde decât cu vorbe în doi peri, fiindcă răspunsurile erau "sub embargou" cel puțin 24 de ore. Îmi amintesc de un caz fericit când răspunsul "tovarășului" a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
unui Mercedes alb, coboară, se îmbrățișează și Hoveida îl întreabă admirativ: "Mai șofezi Jeane, mai șofezi?". Eram în spatele lor și l-am auzit pe Maurer răspunzând: "Nu numai că șofez, dar mai și conduc!".) Au fost două personalități cu sfârșituri stranii Maurer în uitare, Hoveida executat în pușcărie de partizanii lui Khomeiny. așteptam într-o seară la Otopeni cursa TAROM de la Amsterdam cu care urma să sosească un ziarist olandez, de la o publicație importantă, oaspete al MAE. Aterizează avionul, îmi reperez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dat un impuls dezvoltării economice a regiunii, practicând agricultura, comerțul și mici meșteșuguri, devenind azi fermieri, industriași și bancheri respectabili. După revenirea la democrație în Chile, despre nemții din zona "lacurilor și vulcanilor" aveau să apară însă și unele lucruri stranii. În apropierea localității Parral, aflată la circa 360 de kilometri sud de Santiago și la nord de Concepcion, funcționa, de prin 1950 pe o suprafață de 30.000 hectare, o colonie germană, "Sociedad Benefactora Educacional Dignidad". Era o colonie unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și ilogică, fiindcă din cauza umezelii din zonă copacii nu au ars complet și pentru extragerea trunchiurilor carbonizate și a rădăcinilor ar fi trebuit fonduri uriașe, în final proprietarul lăsându-se păgubaș de ideea de a crește vite pe acele locuri stranii! Peste ani și ani, când trec sau sunt acasă printr-o pădure sălbatic exploatată și măcelarită, îmi aduc aminte de acea pădure carbonizată de la Temuco. Și ce se întâmplă azi cu minunatele noastre păduri mă trimite cu gândul prin anii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de "trecători prin Punta Arenas". Ne aștepta din nou o zi plină de locuri fantastice. Aveam să survolam timp de 60 de minute Țara de Foc și apoi să ne îndreptăm către Chiloe, ultima noastră escală. Țara de Foc! Pământ straniu, la capăt de lume, teritoriu bântuit, conform scrierilor lui Herman Melville, Jules Vernes, Allan Poe... de fantasme, pirați și monștri marini, tărâm de mister și aventură la care oricare tânăr a visat! Zburam la joasă înălțime deasupra Insulei Mari, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
lipsa oricărei forme de viață, vegetală sau animală, ne transpunea exact în filmul "Odiseea spațială". Pe sute și sute de kilometri nu se auzea decât torsul aproape imperceptibil al motorului mașinii și cam atât, ceea ce-ți dădea o senzație stranie de sfârșit de lume. Pe sute și sute de kilometri nici urme de om, doar ici și colo rătăcită câte o baracă pe marginea șoselei, care oferea o excelentă brânză de capră, măsline, citrice și câte ceva de băut apă sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
I, consilier, ministru-consilier, ambasador! Așa era pe vremea mea! Acum etapele "se ard"! La 1 decembrie 1948, din 513 salariați bugetari au mai rămas, din dispoziția "tovarășei Ana", doar 43, fiind angajați 471 salariați "personal bugetar nou". Pe aceleași diferențieri stranii "nou" și "vechi" s-a operat în politica de personal și după 2005, când "dinozaurii" au fost trecuți în "preistorie". Se afirmă că diplomații nu trebuie să fie înregimentați politic, singura lor politică fiind cea a "Patriei". Mă întreb atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ministru consilier, poți să-l avansezi direct din secretar III și nu importă ce pregătire și experiență are vârsta contează. Pe aceste principii avem cei mai "fragezi ambasadori" din Europa și din lume, plecând de la 28-30 de ani. (Aceste "întâmplări stranii" îmi amintesc de "Cruciada copiilor" din 1212, concepută să cucerească Ierusalimul. Se spune că, ajungând pe malurile Mediteranei și apele nedându-se la o parte, așa cum se profețise, Cruciada "s-a spart", micii cruciați fugind care-încotro). Pe aceste criterii am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
aib) propriet)ți speciale. Delicatețea luminii m) tulbur) și ea. Mi-arunc privirea În jos, spre Marea Moart), pește stânci cr)pate și c)sute cu acoperișuri rotunjite. Culoarea acestora este că a p)mântului Însuși și, În aceast) monotonie stranie, aerul mișc)tor exercit) o presiune aproape uman). Aceste culori transmit ceva inteligibil, ceva metafizic. Universul Însuși ți se Înf)țișeaz) dinaintea ochilor În expresivitatea acestei v)i cu stânci Îngr)m)dite, care sfârșește Într-o ap) moart). În
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Muntele Sion și spre Orașul Vechi, la Gai-Hinnom (Gheena legendar)), unde adoratorii zeului Moloh Își sacrificau odinioar) copiii. De la Gai-Hinnom m) conduce sus, la un vechi cimitir karait, unde poți vedea cu ochii ț)i contopirea cu natura. Această acționeaz) straniu asupra nervilor mei (prin picioare, că s) zic așa), deoarece simt c) o bun) parte din acest praf poate proveni din oase de om. Nu știu dac) Ierusalimul este, din punct de vedere geologic, mai vechi decât alte locuri, Ins
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Franței fâț) de țara sa și-i menționeaz) pe intelectualii francezi care viziteaz) Israelul, printre ei și Michel Butor, care demonstreaz) (mai degrab) decât m)rturisesc) c) nu știu nimic despre Israel. E curios s) știe dac) pot explica aceast) stranie ignorant). Îi spun ce cred: Franța este o tar) ai c)rei gânditori, stând În Paris, au impresia c) știu tot ce trebuie s) știe despre lumea exterioar). Aceast) lume este cea pe care o concep ei. Dac) vrei s
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
știu c)rei facult)ți la noua universitate din Beersheba, nu are r)bdare s) asculte și obiecțiile mele. Îmi spune pe un ton sever, cu accent de Oxbridge, c) noi, evreii americani, nu suntem deloc evrei. Este o experient) stranie s) aud o asemenea opinie pe un astfel de ton. — Veți spune, adaug) el, c) putem fi anihilați de arabi dac) revendic)m p)mântul promis de Dumnezeu. Uneori, istoria nu ne d) Ins) de ales. Nu are rost s
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
fie adev)rate, desi populația pare tentat) s) Împ)rt)șeasc) opiniile experților. Dac) rușii au știut Într-adev)r acest lucru, ei nu au Ins) nevoie de astfel de aparate care s) provoace letargie. Ț)rile libere sunt În mod straniu letargice În ceea ce privește libertatea lor. Se acord) mult credit revoluției În Europa Occidental), În timp ce capitalismul, Îndeosebi În formele lui americane detestate, este perceput ca fiind În agonie. Mulți se bucur) de apropiată să moarte. S)tui de vechile rele, ei tânjesc
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
timpul real, moartea stilizată a lui Cezar invita la reflecție, depășea subiectivul, se voia o emoție impersonală pură. Astăzi, soluția nu ar părea poate deloc șocantă, dar În 1968, abia ieșiți din realismul troglodit socialist, aceste momente erau percepute ca stranii, neobișnuite. Spectacolul a produs o serie de șocuri, fiind prea radical pentru România acelor ani. Mai Întâi decorul: arena romană era reprezentată de o serie de gradene din lemn masiv, ca la un stadion de fotbal, și podeaua scenei era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Libner, de vreme ce creionul era prea mare pentru a fi folosit și, Într-adevăr, nici nu avea acest scop. „O, da“, spunea ea când Îi vorbeam de cutare sau cutare senzație neobișnuită. „Da, cunosc toate astea“, și, cu o candoare oarecum stranie, discuta despre fenomene precum vederea dublă, ușoare bătăi În lemnul unor mese cu trei picioare, presimțiri, sau senzația de déjà vu. Strămoșii ei direcți avuseseră Înclinații spre sectarism. Se ducea la biserică doar În postul Paștilor și de Paști. Tendințele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mele mătuși. În albumele de familie ce ilustrau anii ei de tinerețe, aproape că nu exista grup care să nu includă și un asemenea animal - de obicei cu o parte a corpului său flexibil neclară și Întotdeauna cu acei ochi stranii, paranoici, pe care-i au câinii dachshund În instantanee. O pereche de veterani obezi, Box I și Loulou, mai zăceau Încă la soare pe verandă, când eu eram copil. Cândva, prin 1904, tata mi-a cumpărat de la o expoziție din
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
că un străin misterios a fost găsit spânzurat de plopul care prăsea o specie rară de fluturi. Este firesc ca pentru țăranii locali RÎleev să fi fost pur și simplu „Spânzuratul“ (poveșenîi sau viselnik); dar În familiile de la conac, un straniu tabu Îi Împiedica pare-se pe părinți să identifice stafia, În ideea că o referire concretă ar fi putut introduce prezența Răului În acea expresie vagă și fermecătoare care desemna o plimbare pitorească Într-un loc Îndrăgit, la țară. Mi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mamei, apoi (dezaprobator) cumnatului lui Întins pe jos În calea valetului‚ apoi (cu curiozitate) spre ciudata vibrație a serviciului de cafea pe tava ținută de mâinile acoperite cu mănuși albe ale servitorului aparent stăpân pe el. Față de alte frământări mai stranii care l-au asaltat pe parcursul scurtei sale vieți, și-a căutat mângâierea - dacă Înțeleg eu bine asemenea lucruri - În religie, mai Întâi În debușeuri oferite de anumite secte rusești și În cele din urmă În Biserica Romano-Catolică. Suferea de acel
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Din acel colț al casei, se zărea luceafărul de seară și se auzeau privighetorile; acolo mi-am compus mai târziu versurile de tinerețe, Închinate frumoaselor neîmbrățișate și acolo am urmărit morocănos, Într-o oglindă prost iluminată, Înălțarea spontană a unui straniu castel Într-o Spanie necunoscută. Când eram Însă foarte mic, mi se repartizase o improvizație mai modestă, situată neglijent Într-un ungher Îngust dintre un paravan de răchită și ușa care ducea la baia camerei de copii. Îmi plăcea să
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Berlin, unde am sosit pe viscol și În dimineața următoare am luat nord-expresul care sosea În mare viteză de la Paris. Peste douăsprezece ore ajungea la granița rusă. Pe fundalul iernii, ceremonia schimbării vagoanelor și a locomotivelor căpăta o nouă și stranie semnificație. Sentimentul emoționant de rodina, „patrie“, se Împletea pentru prima dată În mod organic cu zăpada scârțâind plăcut, cu urmele adânci lăsate pe ea, cu luciul roșu al coșului locomotivei, cu stiva Înaltă de bușteni de mesteacăn acoperită și ea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de copil! (Niciodată!) „Și cotlonul din camera mea În care Îți plăcea să te cuibărești fiindcă acolo era cald și te simțeai În siguranță!“ Camera Mademoisellei - atât cea de la țară cât și cea de la oraș -, era pentru mine un loc straniu - un fel de seră ce adăpostea o plantă cu frunze groase, impregnată cu un miros greu, de urină. Deși când eram mici era situată alături de camera noastră, nu părea să aparțină casei noastre plăcute, bine aerisite. În ceața aceea bolnăvicioasă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]