9,583 matches
-
grea a inimii, care să-mi alunge odihna și să-mi mărească panica; de patul în care am dormit împreună cu trupurile aproape și gândurile străine și în care eu i-am iubit chipul, mâinile și sufletul. Lumânarea cu flacăra galbenă, tremură umbre pe mânuțele ei adorate, așa cum stă îngenuncheată lângă mine. Ochii ei frumoși și triști înoată în lacrimi adevărate, care se preling nenumărate pe chipul ei pălit de suferință. Unde e privirea ei haină, plină de răutatea omului sănătos? - Adio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu o cravată strâmbă al cărei nod era pitit după aripa gulerului moale. Când ne oprirăm față în față, omul meu se clătină ca amețit de băutură. Pleoapele lăsate, prin care genele întredeschise îmi trimiteau sclipirile unor pălălăi lăuntrice, îi tremurau mereu: - „A.B.C.?” întrebă el. Și după răspunsul meu afirmativ pe care i-l dădui prin înclinarea capului, începu să-mi bâlbâie ca muții, ca să mă convingă, probabil, de covârșitoarea importanță a celor trei litere rostite totuși destul de limpede și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
trebuie să facem de acum încolo. Băiatul n-a murit și mă gândesc că dacă mai trăiește, să fac o danie azilului, ca să avem, baba și cu mine, un adăpost pentru bătrânețe”. „Fiindcă, să vezi - mai grăi Zaharia - mâna îmi tremură pe rândeaua care merge pișălău și blana coșciugului a început să iasă șuie...” Ferdinand Sinidis se ridică încovoiat din fotoliu, ca să prepare al doilea rând de cafele. Se plimbă agitat prin cameră, ignorându-mi prezența, cu gândul dus departe. Botișorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
merge pișălău și blana coșciugului a început să iasă șuie...” Ferdinand Sinidis se ridică încovoiat din fotoliu, ca să prepare al doilea rând de cafele. Se plimbă agitat prin cameră, ignorându-mi prezența, cu gândul dus departe. Botișorul său de știucă tremura ca târtița și brazdele adâncite ale obrajilor abrupți tăiau de astă dată două paranteze negre, care porneau de sub ochi, în jurul gurii. Preocuparea de a mă deforma, ascunzându-mi firea adevărată, a fost până mai deunăzi, grija mea de căpetenie, reluă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
gros și mare, pe care purta un cap zbârcit de câine mops. Băiețașul fu întins pe masă. Din locul de unde mi se punea brațul în ghips, putui să observ operația și să aud vorba tărăgănată și blajină a bătrânului felcer. Tremura din cap, contestând parcă în permanență ceva. Mâna cu care apucase bisturiul i se clătina ca o amenințare, când încerca să mute gândurile băiețașului înspăimântat. „Cum te cheamă?”, fu prima întrebare a măcelarului cu chipul blând, în timp ce spinteca genunchiul albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-și violent tichia. „Au” te cheamă?”, surâse el apoi cu ochii de înger... „Sică”, răspunse băiețașul, scâncind și împăcat pe jumătate, în vreme ce asistenții ridicau tampoane mari de vată de pe tăietură. „Și mai cum?”, ținea să afle bătrânul cu halatul alb, tremurându-i încă o dată mâna înarmată pe deasupra beteșugului... „Aaau!”, mai zise băiatul, când din genunchiul înroșit, plin cu lapte cenușiu, curse afară toată răutatea. Buldogul alb se supără de-a binelea: „Sică Au” te cheamă? Cine dracu’ te-a mai botezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ascensiunea actului, se retrase la timp cu multă dibăcie, neliniștită spontan, la gândul consecințelor ce ar fi putut rezulta prin fecundare. Ferdinand Sinidis deveni abătut. O neliniște supărătoare pentru mine îi trăda nervozitatea. Mă privi deodată ursuz și degetele îi tremurau, așa cum ridicase o mână, cu arătătorul întins, ca pentru a-mi arăta ceva, inexistent de altfel. ...„Era o vreme, începu el, când primele frunze desprinse din castanii bulevardelor marilor orașe europene îmi aduceau, o dată cu o insuportabilă nostalgie, și dorul tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ușile prin întuneric, înjurând birjărește, ca la mine acasă, în zilele când voi avea chef de „hâc” și de „scârț!”. Ferdinand Sinidis părea foarte supărat. Observai această bruscă schimbare, după întunecarea chipului, și mai cu seamă după felul cum îi tremurau genunchii. Făcu eforturi să se calmeze și vorbi destul de liniștit, în aparență: ...Al doilea prieten trăiește mereu lângă mine deși moartea l-a înghețat, urmă el, cu resemnare. Din faimoasa falangă a scriitorilor lirici germani, din ultimele două decenii, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
critică literară, cât de abilă ar fi ea făcută? Dar H. Bonciu e și un mare artist. El știe cum să alterneze umbrele și luminile, și care sunt cuvintele care sugerează și desprind melancolii. H. Bonciu poate să facă să tremure atmosfera pe care ți-a dăruit-o, chiar după ce s-a terminat ultimul rând. Și să rămână concis, nuanțat, să te oblige să rămâi tot timpul atent. Galeria lui de portrete te invadează cu o viață certă. Anton Holban Adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și papucii și să lipăie pe culoar până la WC, pe urmă Înapoi În dormitor, să se bărbierească, și iar până la baie, să se spele. Își scoase scufia de mătase neagră pe care o purta În pat și bluza de pijama, tremurând un pic, căci focul Încă nu Încălzise aerul din Încăpere. Turnă apă În lighean, se spălă și se șterse pe față, după care, cu o bucățică de săpun de ras, cu un brici proaspăt ascuțit și o foarfecă bărbătească, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ceasurile până la... 8.30... și ca să vă fac să Înțelegeți cât de tare mă tem. Semnele, slavă cerului, sunt relativ bune. Dar ce sunt semnele? Domine, in manus tuas! În asemenea clipe, omul are nevoie de religie. Dar mâna Îmi tremură și nu mai pot scrie decât că sunt al vostru viteaz, dar În același timp Însingurat și Îngrozit, Henry.“ [Fiind un teatru absolut modern, St James era echipat cu un telefon, prin intermediul căruia Robert Shone putu vorbi cu dirigintele oficiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Southport: „A fost o Încântare să Îl aud și să Îl văd Îmbujorat de triumful primelor lui ovații... mă bucur atât de mult că dragul de el a avut parte de un asemenea succes. «Premierele» ce vor să vină, vom tremura mai puțin din cauza lor.“ Își aminti de numeroase clipe de așteptare incitată care se dovedise a fi nefondată sau iluzorie, de exemplu: „H. a venit acum câteva zile, Înfierbântat după o discuție promițătoare cu Hare, care nu numai că acceptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
răsucise ușor pe axă, dar restul nu arăta afectat grav. — Mare neglijență, domnișoară Agatha, să dai drumul căruciorului, o certă bona pe fetiță. Puteai să-l omori pe domnul. — Nu prea cred, zise el zâmbindu-i Încurajator Agathei, căreia Îi tremura buza de jos. În parte, vina a fost a mea. Eu am neglijat să acționez frâna de spate, Înainte de a pune frână pe față (era o lecție pe care Plater i-o repeta des). Dar mă tem că păpușica a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
erau Împrăștiați peste tot locul, morți, muribunzi sau Încercând să se apere cum puteau În cratere și după copaci. Pe urmă, artileria germană a Început să ne piseze. Postul de prim-ajutor a fost lovit În plin. Zgomotul era Înfiorător. Tremuram de frică, nu mi-e rușine s-o recunosc, și nu eram singurul. Cel de lângă mine a făcut pe el - vă rog să mă iertați, domnule, dar l-am mirosit. Am avansat din a doua linie de tranșee până la prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ceea ce eu, în mărginirea mea, priveam drept artă era alimentată cu promisiuni; pentru început, în calea dorințelor mele s-au pus de-a curmezișul împrejurările iernii lui ‘46-‘47. După ce parcursesem drumul până la gara Strommeln prin zăpada înaltă până la genunchi tremurând de frig și transpirând totodată, după ce îmi cumpărasem biletul de tren numai dus și credeam că, abia ce tatăl, mama și sora fuseseră regăsiți, scăpasem de familia mea, nimeni nu m-a primit - după o călătorie cu un tren care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și cinci de ani, se numea Enseling și se considera profesor de artă, numit cu dreptul la pensie pe viață. Probabil că își vizitase atelierul în care siluete de ghips în mărime naturală și înspăimântător de albe, de ambe sexe, tremurau, dezbrăcate. Dar poate că nu voia decât să schimbe frigul din propria locuință pe cel din academie. Imediat am fost luat la întrebări: „Ce cauți aici, tinere?“. Răspunsul meu a venit spontan: „Sculptor, asta vreau să mă fac“; sau am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fluieram de îndată ce cădea cortina. Și pe hârtie am vrut să ne vedem cusuți unul de altul: eu am schițat libretul pentru o scenă de dans în care un tânăr cu o căciulă ca un balon fuge, când încolo, când încoace, tremură de frică, e urmărit, la distanță de un salt, de doi polițiști și până la urmă își caută refugiul și e lăsat să intre sub fustele unei balerine în costum de țărancă, iar aceea ai fi putut să fii tu, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
s-a întors către mine cu chipul ei încadrat de bucle argintii, m-a fixat fără ochelari, amuzată și din pură curiozitate, a zâmbit larg și mi-a vorbit în germana literară cu accentele economicos rostite, în timp ce părul ei buclat tremura: „După cum aflu de la Boris, fiul meu, studiați artele frumoase în fosta capitală a Reichului. În tinerețea mea cunoșteam un pilot de balon, care era de asemenea din Berlin...“ Imediat, fuga mea tocmai planificată, chiar reușită în gând, s-a evaporat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
În memoria lui José S. Álvarez I Capricornul, Vărsătorul, Peștii, Berbecul, Taurul, și-a murmurat În somn Aquiles Molinari. Apoi, pentru o clipă, l-a Încercat nesiguranța. A văzut Balanța și Scorpionul. A priceput că dăduse greș; s-a trezit tremurând. Soarele Îi rumenise chipul. Pe noptieră, stând pe Almanahul Bristol și câteva numere din Fixa, ceasul deșteptător Tic Tac arăta zece fără douăzeci. Continuând să-și murmure numele zodiilor, Molinari s-a ridicat În capul oaselor. A privit pe geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dă vrăjitor, domne. Matale știți doar că am rupt-o pă vecie cu fanaticii ăia. Ai tăiat și ai făcut cărțile; dă-mi imediat un patru de cupă. Nu-ți fie teamă; e prima carte pe care vei pune mâna. Tremurând, Molinari a Întins mâna, a luat o carte și i-a Întins-o lui Parodi. Acesta a privit-o și a zis: — Ești un tigru. Acum Îmi vei da un fante de pică. Molinari a scos altă carte și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-l ușchească pă Tadeo Limardo. Îi poronci să dea zor ca fulgeru, fără să vază că iera d-acu trecut dă opt. Limardo, burdușit cu biete vise, a tret să-și facă În graba mare geamandanu și legătura, da-i tremura mâinile d-a binelea, și Simón Fainberg i-a propus ajutor: În apa tulbure, rusticanu și-a pierdut cuțitu-ascuțitoare dă os și pieptaru dă flanel. Târlanu avea ochii grei dă lacrimi, care a privit pentru ultima oară hanu de-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pentru a nu Întuneca și chiar anéantir materialul imediat următor. Regulile jocului se impun În chip inevitabil. La fel cu chipeșul tigru regal din Bengal, care Își trage gheara, pentru a nu șterge dintr-o singură lovitură chipul dresorului care tremură, vom ține seama, fără a depune Întru totul scalpelul critic, de exigențele pe care genul le presupune din start. Vom fi buni prieteni ai adevărului, dar mai buni ai lui Platon. Atari scrupule, va replica fără doar și poate cititorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
da fără orificiu dă ieșire, pencă gagiii stătea dă la un zid la altu. Toți mugeam ca pavilionu cu urși și ne scrâșneam dân dinți, da lu camionagiu, care nu-i scapă nici un fir dă păr În supă, i-a tremurat sufletu că mai mult sau mai puțin dă unu Își făcea in mente planu lui dă cum să să evade. Ș-așa, dă-i cu fluierături, ne-a pus pă urmele la o grămadă aparentă dă moloz care ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
atins În amoru propiu și privat. Or Îmi aloci o cotă babană dă marafeți peșin, or reputațea damei care ambâțu meu se refuză să-i zică pă nume rămâne, si você m’entende, pătată. Voința lu bietu nehotărât părea să tremure Între pofta să mă pedepsească și greață. Io tomna asudam rece după niște ensaimadas asumate vizavi dă Zoologică, ca să nu mai vorbesc dă fideaua fină care dăduse prestigiu la masa dă prânz când - să-mi trăiesc! - a câștigat factoru greață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
unor școlărițe reverberând În interiorul cilindrului metalic. Pe lângă faptul că le făcea vocile Înalte și stridente, heliul mai avea și alte efecte. Vă e frig, băieți? Îi Întrebă Barnes. Într-adevăr, Începuse să li se facă frig. Îl văzu pe Ted tremurând și-și simți pielea ca de găină pe picioare. De parcă ar fi stat În bătaia vântului, numai că acolo nu sufla nici un vânt. Heliul, un gaz ușor, făcea să crească viteza de evaporare, de unde senzația de frig. Ted Îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]