11,725 matches
-
intra în Sala Tronului pentru a depune jurământul, a discutat cu tatăl său, probabil și cu Urdăreanu, șambelanul palatului, despre actul în sine și despre protocolul ceremoniei ce urma. Relatarea lui Nichifor Crainic despre momentul intrării lui Mihai în Sala Tronului și al depunerii jurământului oferă alte detalii: Din fund „pe ușa din stânga, apare în sfârșit, Mihai pentru a fi proclamat a doua oară rege. E nespus de tras la față și palid ca sideful, pășind șovăielnic. Parcă nu vede pe
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
și înfiorător de tristă, mi-a dat mâna mie, generalului, apoi demnitarilor Palatului și sfârșind cu cei care-l însoțea pe patriarh”. Peste ani, Mihai i-a relatat lui A. Gould Lee trăirile din timpul depunerii jurământului la urcarea pe tron: „Cu mâna pe Biblia deschisă ținută de patriarhul în veșminte sacerdotale, Prințul repetă jurământul declarând loialitate poporului român, supunere față de legile țării și angajându-se să apere statul și integritatea teritoriului românesc ‹...›. Deși situația nu îi era încă limpede, se
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
împotriva lui Mossadegh, descris drept un ateu, o marionetă bolșevica a comuniștilor iranieni susținuți de Moscova. Manipulând astfel populația revoltata, agenții CIA l-au alungat pe Mossadegh. Șahul (refugiat cu familia la Romă) s-a întors la Teheran, pre!uandu-si tronul iar SUA, influența asupra Iranului. O a doua precizare, importanța: toate serviciile secrete ale marilor puteri ori ale puterilor regionale dețin unități specializate în declanșarea de revolte populare, revoluții și mișcări de eliberare. Aceste unități sunt formate din experți în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
și fum se ridicau spre cer, întunecând orizontul. Era iadul de pe pământ. Nu știai dacă în secunda următoare vei fi transformat în terci sau o lingură de cenușă. Privirile neputincioase și îngrozite ale oamenilor se îndreptau spre înălțimi. Cerul este tronul lui Dumnezeu iar pământul așternutul picioarelor Lui. (Fapte 7:49) Dar tocmai din cer venea moartea, tocmai din spațiul asupra căruia El are autoritate absolută. Și atunci, cum??? Dumnezeu își distruge propria creație? Foc am venit să arunc pe pământ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
A urmat, șontăcăind dureros, zgomotul pașilor care se îndreptau spre "grupul sanitar". Privata bunicilor era construită, cum sunt majoritatea celor de la țară: patru pereți din scândură, dintre care cel din față era ușa prin care intrai. Nu avea "scaun" sau "tron" pe care să te așezi în mod civilizat. Doi bulumaci de stejar sau de salcâm, deasupra cărora se băteau niște scânduri mai groase sau dulapi; fix în mijlocul acestei mici platforme se practica un orificiu deasupra căruia stăteai în poziția "pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
animale, prinos venit din partea unor ființe nevinovate și disperate. Glasurile noastre, ca într-o simbolică și superbă catedrală creștină, precum "Sagrada Familia" a lui Gaudi, înălțau imnuri de slavă care-și prelungeau sunetele armonioase, ca prin niște trompete uriașe, până la tronul Creatorului Divin. Armatele de îngeri dumnezeiești și cohortele de sfinți părinți ai întregii creștinătăți, așezați la picioarele Stăpânului, se înfiorau de frumusețea mesajului sonor, de magistrala euritmie propagată în spațiul interstelar, venită de undeva, de pe o planetă obscură... Vă mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
suprafața lor, iar soarele își arăta doar o părticică din măreția, puterea și căldura lui, aflându-se într-o perpetuă și înspăimântătoare eclipsă. Cerul cerului este al Domnului, iar pământul l-a dat fiilor oamenilor (Psalm 113:24) Cerul este tronul Meu și pământul așternut picioarelor Mele. (Fapte 7:49) Pe deasupra oceanului planetar, peste pădurile și munții acestui Pământ, peste întinderile nesfârșite și inospitaliere ale deșertului și sus, sus de tot, până la zenit și mai departe, mirosul de carne prăjită, arsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
A urmat, șontăcăind dureros, zgomotul pașilor care se îndreptau spre grupul sanitar. Privata bunicilor era construită, cum sunt majoritatea celor de la țară: patru pereți din scândură, dintre care cel din față era ușa prin care intrai. Nu avea scaun sau tron pe care să te așezi în mod civilizat. Doi bulumaci de stejar sau de salcâm, deasupra cărora se băteau niște scânduri mai groase sau dulapi; fix în mijlocul acestei mici platforme se practica un orificiu deasupra căruia stăteai în poziția pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pentru un timp de pe scena istoriei. Este, desigur, o consolare, dar care nu poate șterge cu totul amintirea frustrantă a unui rol secundar interpretat prea multă vreme. S-a adăugat, ca un handicap suplimentar, și sistemul nefericit al succesiunii la tron (mai bine zis, lipsa unui adevărat sistem). Nu era nici ereditar, nici pur și simplu electiv, ci amestecat, „ereditar-electiv“. Ereditar, În principiu, În cele două dinastii (Basarabii În țara Românească, Mușatinii În Moldova), dar ignorând criteriul apusean al transmiterii tronului În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
la tron (mai bine zis, lipsa unui adevărat sistem). Nu era nici ereditar, nici pur și simplu electiv, ci amestecat, „ereditar-electiv“. Ereditar, În principiu, În cele două dinastii (Basarabii În țara Românească, Mușatinii În Moldova), dar ignorând criteriul apusean al transmiterii tronului În linie directă. Nu numai fiii (femeile fiind oricum excluse), dar și frații sau rudele mai Îndepărtate puteau aspira la domnie. Singura condiție: să fie „os domnesc“, să aparțină familiei. Inițial, alegerea s-a operat Între limite rezonabile. Cu timpul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
excluse), dar și frații sau rudele mai Îndepărtate puteau aspira la domnie. Singura condiție: să fie „os domnesc“, să aparțină familiei. Inițial, alegerea s-a operat Între limite rezonabile. Cu timpul Însă, pretendenții s-au Înmulțit. S-au urcat pe tron și fii naturali și, În aceste condiții, evident și persoane care doar pretindeau că sunt fii de domnitori (este și cazul lui Mihai Viteazul, cel mai vestit dintre voievozii români, care s-a declarat fiu postum al domnitorului Pătrașcu cel
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Vaslui (1475) și Călugăreni (1595). Informațiile despre Rovine sunt fragmentare. S-ar putea să fi fost o bătălie nedecisă. Cert este că, după aceea, Mircea cel Bătrân, domnitorul țării Românești, a fost nevoit să se refugieze peste munți, recăpătându-și tronul cu sprijinul regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg. Ceva mai târziu, el s-a lansat Într-o politică de anvergură, amestecându-se În conflictul dintre pretendenții la tronul Imperiului Otoman. Ultimul cuvânt l-au avut Însă turcii. Spre sfârșitul domniei lui
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
domnitorul țării Românești, a fost nevoit să se refugieze peste munți, recăpătându-și tronul cu sprijinul regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg. Ceva mai târziu, el s-a lansat Într-o politică de anvergură, amestecându-se În conflictul dintre pretendenții la tronul Imperiului Otoman. Ultimul cuvânt l-au avut Însă turcii. Spre sfârșitul domniei lui Mircea, țara Românească, diminuată teritorial, a trebuit să accepte suzeranitatea otomană și să plătească tribut. La Vaslui, nici un dubiu posibil: a fost o victorie categorică a lui Ștefan
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
țărănimea (1857). Răspunsul lor, adoptat aproape În unanimitate, a fost fără echivoc: românii cereau unirea Într-un singur stat cu numele de România și principe străin dintr-o familie domnitoare europeană. Principele străin ar fi pus capăt rivalităților interne pentru tron, conferind țării și un plus de prestigiu. Totul depindea Însă de decizia marilor puteri și, În primul rând, de Franța și de Anglia, care nu prea se Înțelegeau În această privință. A fost necesară o Întâlnire, la Osborne, Între Napoleon
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
români erau hotărâți să pună În aplicare soluția „principelui străin“ pe care o solicitaseră — fără succes — Europei În 1857. Ei doreau o adevărată dinastie, cum românii nu avuseseră, de fapt, niciodată. Instabilitatea domniilor, lipsa unei reguli ferme de succesiune la tron, luptele boierești pentru putere contribuiseră din plin la declinul țărilor române. Altceva decât instabilitate românii nu prea cunoscuseră. Era timpul să Încerce și varianta stabilității! A Început să fie căutat un principe prin Europa, preferabil un principe latin. Poate Amedeo
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
supușilor mâna Întreagă, ci un deget sau două, după importanța acordată fiecăruia! A Înțeles să se așeze mult deasupra celorlalți. Ceea ce, În fond, doriseră românii: un adevărat principe, din alt aluat decât boierii care timp de secole se schimbaseră pe tron. Carol a domnit din 1866 până În 1914, mai Întâi ca principe, iar, din 1881, ca rege.<endnote id="14"/> Românii au avut astfel parte de 48 de ani de stabilitate. A fost, s-ar putea spune, singura perioadă mai lungă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În considerare și perspectiva federalizării. Aurel C. Popovici a stârnit un anume interes propunând restructurarea monarhiei În 15 state federalizate, În cartea Die Vereinigten Staaten von Gross Österrreich, apărută În 1906. I se atribuiau intenții federaliste lui Franz Ferdinand, moștenitorul tronului (a cărui ucidere la Sarajevo a declanșat războiul). Acestei ipotetice confederații i s-ar fi putut alipi și România (manieră sui-generis de a face unitatea românilor; Într-un asemenea stat, românii ar fi fost cam la fel de numeroși ca germanii sau
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și democrație. Coroana a contribuit și ea la accentuarea instabilității. Trecuseră vremurile lui Carol I (Maiorescu Își exprimase temerea că prințul german s-ar putea să devină cu timpul prea român!). Ferdinand moare În 1927, dar nu Îi urmează la tron fiul său, prințul Carol, care renunțase la succesiune (În parte de bunăvoie, alegând el Însuși o viață mai liberă alături de amanta sa Elena Lupescu, În parte silit, comportamentul său stârnind Îngrijorarea clasei politice), ci fiul acestuia, minor, Mihai, instituindu-se
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
urmat un declin lent. Și vârsta a fost pentru el un handicap. Ca și faptul că din căsătoria sa cu Ana de Bourbon-Parma s-au născut cinci fete, și nici un băiat. Coroana se transmitea În linie masculină. O femeie pe tron, așa ceva nu s-a mai văzut În România. Greu de spus cum ar fi arătat România redevenită regat, dar poate că n-ar fi fost cea mai rea dintre soluții! Și totuși, povestea nu s-a terminat aici. Printre surprizele
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
continentului, toate Înrudite Între ele, formând, de fapt, o mare familie (cu inevitabilele certuri de familie, dar și cu simț de solidaritate). Pentru România, căsătoria Mariei (născută În 1875), la vârsta de numai 17 ani, În 1893, cu Ferdinand, moștenitorul tronului, a fost o remarcabilă „lovitură“ dinastică. Desigur, În fruntea țării se afla un Hohenzollern, Însă nu din ramura imperială a familiei. Maria era mai Îndeaproape Înrudită cu Hohenzollernii de la Berlin decât Carol sau Ferdinand; ea Își făcea nonșalant apariția ca
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
seama În această căsătorie. Putea la fel de bine să devină regină a Angliei sau țarină a Rusiei. Între ea și vărul George s-a petrecut un Început de idilă și se spune că viitorul rege al Angliei ar fi regretat-o. Tronul Marii Britanii era mai prestigios decât al României, și cu atât mai mult atunci, spre 1900, când Anglia era aproape stăpâna lumii, cel mai Întins imperiu care a existat vreodată. Dar o vedem greu pe Maria În această postură; ce-ar
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
formațiunii care va ataca reduta Grivița. Acum, după atâtea decenii, când avem posibilitatea unei priviri mai limpezi și mai detașate, înclinăm a crede în sinceritatea elanului patriotic, fără a neglija procentul de premeditare disperată în miza pe cartea reabilitării față de tron. Sub zidurile Griviței muriseră câteva mii de oșteni ruși, iar Batalionul 2 de vânători, pe care Candiano l-a condus la atac, a pierdut în sângeroasa zi de 30 august 1877, 5 ofițeri (din 9) și 112 soldați (din 550
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ies din fire. Ulterior am priceput unde băteau: Cpt. Rosén adusese membri ai corpului de muzică al armatei de pe Gotland în ținută de gală. S-a cântat "For he is a jolly good fellow 1". Am fost purtat pe un tron aurit în camera frigorifică pentru "botezul frigului". Mr. H. a luat parte la ceremonie îmbrăcat în redingotă (pare complet restabilit, slavă Domnului). Apoi m-au scos iar afară și a trebuit să dau pe gât un corn de vită plin
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
unor răzmerițe antievreiești petrecute la Călărași, Bârlad și Galați În 1866-1868 <endnote id="(125, p. 96)"/> și ca o consecință a protestelor exprimate În această privință de unele cancelarii occidentale, prințul Carol a socotit de cuviință să includă În Mesajul Tronului - adresat Parlamentului român În 1868 - mai multe referiri la „cestiunea israeliților”. „Dacă națiunea română În alte timpuri nu s-a abătut de la principiile de umanitate și de toleranță religioasă - a spus suveranul -, ea nu va Începe astăzi, În al XIX
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
abătut de la principiile de umanitate și de toleranță religioasă - a spus suveranul -, ea nu va Începe astăzi, În al XIX-lea secol, supt domnirea mea, a viola aceste sânte principii.” Ambele Camere ale Adunării Legislative s-au grăbit să asigure Tronul că, „În cestiunea delicată a străinilor de ritul israilitean”, nu ar fi vorba „de vro persecuțiune religioasă, căci aceasta n-ar fi demn(ă) nici de tradițiunile noastre naționale În materie de toleranță, nici de secolul În care trăim, nici
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]