8,156 matches
-
, Adrian (31.III.1952, București), poet. Este fiul Elenei (n. Păltineanu) și al lui Teodor Vasiliu, jurist. Va absolvi la București Liceul „Mihai Viteazul” (1971) și tot aici va urma în paralel Facultatea de Drept și pe cea de Matematică, luându-și licențele în 1975 și în 1976. Face carieră juridică în calitate de judecător (1975-1980) și avocat (din 1980), prodecan al Baroului București (1993-1995). Colaborează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290462_a_291791]
-
protectoare ca să-i apere, românii au dat dovadă de realism. Aceasta nu înseamnă că îi agreau pe turci; s-au afirmat ori de cîte ori au avut ocazia. Nimeni nu a făcut-o cu atîta succes ca puternicul voievod Mihai Viteazul, care a cucerit Transilvania și a unit-o cu Valahia și Moldova. De atunci încoace, el a devenit simbolul celor care credeau încă într-un viitor mai bun pentru națiunea română. Dar imediat după ieșirea lui din scenă. Tot ceea ce
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ultima lui piesă, Iorga a sărit imediat în apărarea lui, stabilind astfel o relație valoroasă 47. Urmînd cursurile Universității din Iași timp de un an și ceva, Iorga și-a prezentat teza (sub îndrumarea lui Xenopol) asupra politicii lui Mihai Viteazul. Doi dintre profesori s-au opus acordării titlului, considerîndu-l prea tînăr. În ciuda intrigilor din toate părțile, Iorga și susținătorii lui au reușit să asigure absolvirea lui triumfătoare în decembrie 1889. S-a organizat un banchet în cinstea cuiva pe care
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
i-au vorbit despre destinul Germaniei "de a fi pe mare și pe oceane". În 1899, Iorga a plecat la Viena, unde dezgustul său față de vienezi a fost compensat de tezaurul de documente (asupra istoriei Transilvaniei și a lui Mihai Viteazul) descoperit în arhive. Apoi la Innsbruck, unde a scris "practic dintr-o suflare" istoria Chiliei și a Cetății Albe, clarificînd istoria medievală a gurilor Dunării 93. De la Innsbruck, Iorga a plecat la Haga. A făcut apoi o vizită la arhivele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Au intervenit însă liberalii și Politicianismul, susținînd că " Nu trebuie să publicăm asemenea fleacuri junimiste". Alianța Iorga-Bogdan-Onciul continua deci să provoace gelozia profesională a celorlalți. Intrigile se interferau cu Politicianismul, Iorga fiind acuzat că l-ar fi defăimat pe Mihai Viteazul și i-ar fi preamărit pe fanarioți. Iorga își dădu curînd seama că poziția lui în cadrul Universității era periclitată. A cerut să fie primit în audiență de Take Ionescu, ministru Învățămîntului. Întrevederea lor a avut un caracter încordat. Take Ionescu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
foarte pronunțate în istoriografia lui Iorga. El susținea că feudalismul nu a fost un produs organic al societății românești, care era bazată pe răzeși, fiind adaptat sub influența dezbinătoare a Ungariei, Poloniei și Bizanțului. Nu fusese nimeni altul decît Mihai Viteazul cel care a introdus iobăgia în România, lucru care îl întrista pe Iorga. El vorbea cu dispreț despre toate procesele istorice din România de după 1800, deoarece era convins că influențele străine dăunaseră modelelor și proceselor organice. Iorga a condamnat "Regulamentul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
îți dai duhul"205. Iorga nu nutrea nici o animozitate personală față de unguri. Atunci cînd aceștia au adus din Turcia trupul eroului lor național, Francisc Rákóczi, Iorga remarca: "Ungurii nu l-au uitat nici sub stăpînirea austriacă, nici acum. Acești oameni viteji și dîrji au știut să recunoască un luptător generos, care nu a renunțat la drepturile sale și nu s-a plecat în fața nimănui... Astăzi, noi, românii, ne plecăm capetele în fața sicriului lui Rákóczi; mîine vom putea vorbi din nou despre
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
naționale și trebuie să descopere idei care să călăuzească națiunea, dînd un exemplu celor tineri". În timpul discuțiilor, Xenopol și-a exprimat deschis admirația pentru calitatea realizării fostului său student 229. Tot în mai 1911, Iorga a scris piesa istorică Mihai Viteazul. Pe lîngă ținerea cursurilor la Universitate, a plecat în Transilvania ca să conferențieze în cadrul sesiunilor Societății Culturale Române "Astra". Grație scrierii istoriei armatei române 230, Iorga va fi numit profesor de istorie la Academia Militară Română. Bătrînul rege a apreciat atât
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
începutul unei relații nefericite dintre Iorga și studentul său, viitorul rege. Iorga a scris unele dintre cele mai bune lucrări ale sale între 1900 și 1914. În această perioadă și-a stabilit el reputația 231: Scurtă istorie a lui Mihai Viteazul (București, 1900) i-a făcut pe academicieni să-l atace pe Iorga, acuzîndu-l că "insultase memoria lui Mihai Viteazul"; de fapt, intenția lui Iorga era să-l glorifice. În Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea (2 volume, București
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lucrări ale sale între 1900 și 1914. În această perioadă și-a stabilit el reputația 231: Scurtă istorie a lui Mihai Viteazul (București, 1900) i-a făcut pe academicieni să-l atace pe Iorga, acuzîndu-l că "insultase memoria lui Mihai Viteazul"; de fapt, intenția lui Iorga era să-l glorifice. În Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea (2 volume, București, 1901), o lucrare de pionierat asupra literaturii române din secolul al XVIII-lea, Iorga scoate la lumină multe opere
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
era să-l glorifice. În Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea (2 volume, București, 1901), o lucrare de pionierat asupra literaturii române din secolul al XVIII-lea, Iorga scoate la lumină multe opere aproape uitate, Istoria lui Mihai Viteazul pentru poporul românesc (București, 1901) este o versiune populară a lucrării anterioare a lui Iorga despre acest domnitor. Brașovul și românii (București, 1905) se ocupă de contactele românilor cu Brașovul, un oraș occidental situat la marginea Transilvaniei, un punct de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cu teritoriul pe care îl locuiește!" Grupări numeroase, turbulente și nemulțumite de unguri urmau să fie încorporate în statul român și în alte state. La 1 Decembrie 1918, delegații românilor transilvăneni s-au adunat la Alba Iulia, capitala lui Mihai Viteazul. În cadrul unei uriașe Adunări Populare, ei au proclamat unirea Transilvaniei cu România. "S-au împlinit Scripturile..." Un vis, ceva ce, în timpul lunilor de umilință din primăvara și vara lui 1918, nimeni n-ar fi putut prevedea, se realizase în cîteva
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Carol, după escapadele lui din timpul războiului, părea să se fi potolit și s-a căsătorit cu Elena, o prințesă grecoaică. La scurtă vreme s-a născut un băiat numit așa cum se cuvenea după primul unificator al pămînturilor românești, Mihai Viteazul. Lui Iorga îi plăcea de fostul lui student; afecțiunea lui pentru Carol a fost o greșeală și s-a dovedit fatidică în ultimă instanță. Iorga era loial față de Palat întrucît considera Coroana drept un bastion în fața politicianismului egoist al partidelor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
un suflet românesc" să ajute și să apere democrația din România 65. Viața de zi cu zi a însemnat o trezire brutală la realitate pentru cea mai mare parte a românilor. În octombrie 1922, la Alba Iulia, acolo unde Mihai Viteazul proclamase unirea tuturor românilor, a avut loc ceremonia solemnă de încoronare a lui Ferdinand ca Rege al României Mari. Iorga se afla și el acolo, alături de foarte mulți reprezentanți ai familiilor regale din Balcani și de o sumedenie de oaspeți
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
programa școlară a liceelor. De la unire, Iorga a scris, a rescris sau a republicat mai multe cărți despre viețile și faptele marilor eroi naționali ca să-i însuflețească pe cititori. Iorga a scris nu mai puțin de șapte volume despre Mihai Viteazul, șapte despre Tudor Vladimirescu, "Apărătorul săracilor", două despre Kogălniceanu și cîte unul despre Cuza-Vodă, Constantin Brîncoveanu și Constantin Cantemir. Iorga a pus o întrebare interesantă: a existat oare un Ev Mediu bizantin? (Y a-t-il eu un moyen age Byzantin?, București
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cu Maiorescu. Problema cu pamfletul lui Cernăianu consta în forma în care era prezentat acesta. El oferea extrapolări referitor la schimbările de atitudine ale lui Iorga față de diferite probleme, cum ar fi chestiunea evreiască, Maniu, diversele sale lucrări despre Mihai Viteazul, relațiile sale personale etc. etc. Cernăianu punea la îndoială pînă și patriotismul lui Iorga. Argumentul său se baza pe declarația făcută de Iorga la Atena, unde cutezase să menționeze originile sale grecești în fața unui public grecesc. Erau exprimate dubii și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în scrierile sale) în polemici antisemite. Paul E. Michelson consideră că lucrările lui istorice sînt originale și controversate 159. Autorul acestei cărți le-ar considera mai curînd originale decît controversate, în special modul în care îl interpretează el pe Mihai Viteazul, ca și pe celălalt fulger de-o clipă al scenei românești, acea sclipire democratică incitatoare (un alt istoric politician) care a fost Nicolae Bălcescu. Panaitescu a reintrodus în istoriografia românească un element căruia i se simțea lipsa de la dispariția lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
din trei volume. Primul volum (București, 1935) tratează istoria românilor de la începuturi pînă la 1432. Cel de al doilea volum (București, 1937) se ocupă de perioada cuprinsă între sfîrșitul domniei lui Alexandru cel Bun și cel al domniei lui Mihai Viteazul. Volumul al treilea (București, 1942) continuă istoria românilor de la 1601 pînă la 1821. Giurescu a scris și o istorie cuprinzătoare a României: Istoria românilor din cele mai vechi timpuri pînă la moartea regelui Ferdinand (București, 1943). Lucrarea lui Panaitescu despre
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
al treilea (București, 1942) continuă istoria românilor de la 1601 pînă la 1821. Giurescu a scris și o istorie cuprinzătoare a României: Istoria românilor din cele mai vechi timpuri pînă la moartea regelui Ferdinand (București, 1943). Lucrarea lui Panaitescu despre Mihai Viteazul constituia principalul punct de fricțiune dintre autorul acesteia și Iorga (P. P. Panaitescu, Mihai Viteazul, București, 1936). Panaitescu a publicat documente valoroase despre Mihai Viteazul și în Documente privitoare la istoria lui Mihai Viteazul (București, 1936). Iorga a atacat concluziile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și o istorie cuprinzătoare a României: Istoria românilor din cele mai vechi timpuri pînă la moartea regelui Ferdinand (București, 1943). Lucrarea lui Panaitescu despre Mihai Viteazul constituia principalul punct de fricțiune dintre autorul acesteia și Iorga (P. P. Panaitescu, Mihai Viteazul, București, 1936). Panaitescu a publicat documente valoroase despre Mihai Viteazul și în Documente privitoare la istoria lui Mihai Viteazul (București, 1936). Iorga a atacat concluziile lui Panaitescu în privința originii lui Mihai Viteazul. Acesta susținea că Mihai Viteazul nu a fost
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mai vechi timpuri pînă la moartea regelui Ferdinand (București, 1943). Lucrarea lui Panaitescu despre Mihai Viteazul constituia principalul punct de fricțiune dintre autorul acesteia și Iorga (P. P. Panaitescu, Mihai Viteazul, București, 1936). Panaitescu a publicat documente valoroase despre Mihai Viteazul și în Documente privitoare la istoria lui Mihai Viteazul (București, 1936). Iorga a atacat concluziile lui Panaitescu în privința originii lui Mihai Viteazul. Acesta susținea că Mihai Viteazul nu a fost fiul lui Pătrașcu cel Bun (un domn al Valahiei), ci
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
1943). Lucrarea lui Panaitescu despre Mihai Viteazul constituia principalul punct de fricțiune dintre autorul acesteia și Iorga (P. P. Panaitescu, Mihai Viteazul, București, 1936). Panaitescu a publicat documente valoroase despre Mihai Viteazul și în Documente privitoare la istoria lui Mihai Viteazul (București, 1936). Iorga a atacat concluziile lui Panaitescu în privința originii lui Mihai Viteazul. Acesta susținea că Mihai Viteazul nu a fost fiul lui Pătrașcu cel Bun (un domn al Valahiei), ci fiul ilegitim al unei "rachierițe". "Cît de elegant a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
autorul acesteia și Iorga (P. P. Panaitescu, Mihai Viteazul, București, 1936). Panaitescu a publicat documente valoroase despre Mihai Viteazul și în Documente privitoare la istoria lui Mihai Viteazul (București, 1936). Iorga a atacat concluziile lui Panaitescu în privința originii lui Mihai Viteazul. Acesta susținea că Mihai Viteazul nu a fost fiul lui Pătrașcu cel Bun (un domn al Valahiei), ci fiul ilegitim al unei "rachierițe". "Cît de elegant a democratizat profesorul Panaitescu originea lui Mihai Viteazul!" remarca Iorga. "Mihai Viteazul a ieșit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
P. Panaitescu, Mihai Viteazul, București, 1936). Panaitescu a publicat documente valoroase despre Mihai Viteazul și în Documente privitoare la istoria lui Mihai Viteazul (București, 1936). Iorga a atacat concluziile lui Panaitescu în privința originii lui Mihai Viteazul. Acesta susținea că Mihai Viteazul nu a fost fiul lui Pătrașcu cel Bun (un domn al Valahiei), ci fiul ilegitim al unei "rachierițe". "Cît de elegant a democratizat profesorul Panaitescu originea lui Mihai Viteazul!" remarca Iorga. "Mihai Viteazul a ieșit deci din pîntecele unei vînzătoare
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lui Panaitescu în privința originii lui Mihai Viteazul. Acesta susținea că Mihai Viteazul nu a fost fiul lui Pătrașcu cel Bun (un domn al Valahiei), ci fiul ilegitim al unei "rachierițe". "Cît de elegant a democratizat profesorul Panaitescu originea lui Mihai Viteazul!" remarca Iorga. "Mihai Viteazul a ieșit deci din pîntecele unei vînzătoare de țuică beată criță și a căzut pe dușumeaua unui han. Poate că și el era beat din cauza țuicii și nu a fost cu adevărat rănit atunci cînd și-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]