80,198 matches
-
alt corp planetar. Detectorul de radiații, singurul instrument științific de la bord, a măsurat 30 milirazi (0,3 miligray) pe zi. Poate cea mai importantă descoperire a misiunii a reprezentat-o determinarea că un obiect străin nu se scufundă în praful lunar, și deci că solul lunar poate susține un aparat greu. Ultimul contact cu nava a avut loc la ora 22:55 UTC în ziua de 6 februarie 1966.
Luna 9 () [Corola-website/Science/318296_a_319625]
-
radiații, singurul instrument științific de la bord, a măsurat 30 milirazi (0,3 miligray) pe zi. Poate cea mai importantă descoperire a misiunii a reprezentat-o determinarea că un obiect străin nu se scufundă în praful lunar, și deci că solul lunar poate susține un aparat greu. Ultimul contact cu nava a avut loc la ora 22:55 UTC în ziua de 6 februarie 1966.
Luna 9 () [Corola-website/Science/318296_a_319625]
-
desfășurată în două faze corespunzătoare canioanelor mai vechi, respectiv celor mai recente. Natura petelor întunecate, care apar mai ales în emisfera frontală și în craterele interioare, nu este cunoscută. Unii cercetători presupun că ele sunt de origine criovulcanică (analogă mărilor lunare), în vreme ce alții consideră că impactul a excavat material întunecat de sub stratul de gheață pură. În cazul din urmă, Oberon ar trebui să fie cel puțin parțial separată, stratul de gheață fiind deasupra interiorului nediferențiat. Se crede că Oberon s-a
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
folosind resursele de pe Terra. Potențiale soluții ar putea fi propulsia termonucleară, pânzele magnetice și solare, rachetele solar-termale sau propulsia electrică („ion drive”). Pe Lună s-ar putea folosi elevatoarele spațiale, dar și catapultele. Comparativ cu celelalte cerințe, comunicațiile orbitale și lunare sunt ușoare. O mare parte din comunicațiile terestre deja folosesc sateliții. Însă pe măsură ce coloniile se depărtează de Terra totul devine mai complicat. Transmisiunile dinspre și către Marte suferă de întârzieri semnificative din cauza vitezei luminii și a distanțelor (întârzierile variază între
Colonizarea spațiului () [Corola-website/Science/319607_a_320936]
-
gaze volatile necesare vieții, precum hidrogenul, nitrogenul și carbonul. Depozitele de apă înghețată din craterele polare ar putea servi și ca surse pentru aceste elemente. O altă soluție este extragerea hidrogenului din asteroizii apropiați și combinarea cu oxigenul din rocile lunare. Gravitația scăzută este deasemenea o problemă, însă nu se știe dacă este deajuns pentru a susține viața. Proiectul Artemis (proiect privat de colonizare a Lunii) a avut și un plan pentru colonizarea Europei, una din lunile lui Jupiter. Cercetătorii ar
Colonizarea spațiului () [Corola-website/Science/319607_a_320936]
-
o grenadă antisubmarin cu o greutate de până la 376 de kilograme propulsată de o rachetă. Prototipul i-a fost prezentat lui Hitler în octombrie 1943. Primele trei tunuri de asalt au fost gata la 20 februarie 1944. Rata de producție lunară a fost estimată la 10 vehicule pe lună, însă această cifră nu a fost atinsă decât în septembrie 1944. Doar 18 tunuri de asalt Sturmtiger au fost construite între august și decembrie 1944, majoritatea folosind șasiul tancurilor Tiger I avariate
Sturmtiger () [Corola-website/Science/319742_a_321071]
-
probabil, procedeelor diferite de copiere. La fel ca în majoritatea cazurilor de inscripții nedescifrate, există tot felul de interpretări ciudate ale scrierii rongo-rongo. Oricum, înafara unui fragment de pe o singură tăbliță despre care s-a demonstrat că reprezintă un calendar lunar, niciunul dintre texte nu a fost descifrat. Sunt trei obstacole majore care împiedică descifrarea acestei scrieri (acceptând că rongo-rongo este o scriere): un număr foarte mic de texte, lipsa oricărui context capabil să furnizeze indicii suplimentare și denaturarea limbii vorbite
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
Mokotów, acolo întâlnind-o și pe viitoarea sa soție. În 1977 a absolvit studiile Universității din Varșovia, fiind licențiat în istorie. În perioada comunistă a activat în cadrul opoziției democratice ca editor underground, și a cooperat ci Antoni Macierewicz la revista lunară Głos. În 1980, împreună cu alți activiști ai Mișcării pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Drepturilor Civice, a fost condamnat la o lună închisoare pentru că a organizat o demonstrație la 11 noiembrie 1979. În 1980 și 1981 a lucrat la Centrul
Bronisław Komorowski () [Corola-website/Science/319056_a_320385]
-
de sănătate este destinată constituirii fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și acesta finanțează activitățile medicale oferite gratuit asiguraților. Contribuția la bugetul asigurărilor pentru șomaj este datorată de: Cota este de 0.5% și se aplică asupra salariului lunar brut de bază și a altor drepturi asimilate(indemnizații, sporuri, etc.) Impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 5% asupra dividendelor și se varsă la bugetul de stat. Categoriile de venituri supuse impozitului de venit sunt: Veniturile din activități independente
Sistemul fiscal român () [Corola-website/Science/319305_a_320634]
-
sau 150% din suma depusă inițial, până la o sumă maximă, care la unele cazinouri online, poate ajunge la câteva sute sau mii de dolari sau euro. Bonusul de acest tip poate fi primit fie instantaneu după depunere, fie în rate lunare, pentru a asigura fidelitatea jucătorilor. A doua metodă are în vederea divizarea sumei de bonus primite și oferirea unei rate în timpul fiecărei luni de joc. Alte bonusuri la jocuri de casino online includ anumite bonusuri aniversare, care sunt oferite tuturor sau
Casino online () [Corola-website/Science/319309_a_320638]
-
-dialog epistolar- , Ion Lazu - Ion Murgeanu, 388 p., Ed. "Curtea Veche". I.M. a scris, timp de peste 10 ani, singur o revistă literară în miniatură cu 7 rubrici fixe sub forma "Suplimentului Cultural" al "Meridianului Românesc", UȘA. O dare de seamă lunară a principalelor acte culturale din țară pentru românii din diaspora: Istorie la zi, clasicii noștrii, teatru, film, muzica, noua literatura, excelsior. După un avc, octombrie 2008, în curs de recuperare, I.M. continuă suplimentul foarte apreciat de românii, în special din
Ion Murgeanu () [Corola-website/Science/319350_a_320679]
-
dezvoltată cu intenția de a coborî pe Lună. Pe parcursul misiunii însă, probleme tehnice au forțat echipajul să renunțe la aselenizare. Echipajul era format din comandantul misiunii James A. Lovell, pilotul modulului de comandă John L. "Jack" Swigert, și pilotul modulului lunar Fred W. Haise. Lansarea a avut loc la 11 aprilie 1970 la ora 13:13 CST. Două zile mai târziu, în timp ce misiunea era în drum spre Lună, o defecțiune a sistemului electric al unuia dintre rezervoarele de oxigen ale modulului
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
în cultura populară, citată greșit ca "Houston, we have a problem" ("Houston, avem o problemă"). Ken Mattingly trebuia să fie pilotul modulului de comandă. După ce a fost expus la virusul rubeolei, de care era bolnav pilotul de rezervă al modulului lunar Charles Duke—și la care Mattingly nu era imun—el a fost înlocuit de Swigert cu două zile înainte de lansare. Mattingly nu a avut rubeolă, și a fost ulterior pilot al modulului de comandă al misiunii Apollo 16. Misiunea urma
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
scurtcircuit de la care s-a aprins izolația. Acest lucru a dus la creșterea rapidă a presiunii peste limita nominală de și rezervorul s-a spart. Cauza nu a fost cunoscută la acea vreme, iar echipajul a crezut inițial că modulul lunar s-ar fi ciocnit cu un meteorit. Defecțiunea a dus și la avarierea rezervorului numărul unu, sau a țevilor acestuia. Conținutul său s-a scurs de-a lungul următoarelor câteva ore, epuizând complet rezerva de oxigen a modulului de serviciu
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
de comandă și să utilizeze modulul lunar, încă atașat la modulele de comandă și serviciu, drept „barcă de salvare”. Aceasta era o procedură sugerată de o simulare anterioară de la antrenamente, dar care nu era considerată un scenariu probabil. Fără modulul lunar, accidentul ar fi fost cu siguranță fatal. Avarierea lui "Odyssey" a făcut aselenizarea imposibilă. În schimb, s-a putut folosi gravitația Lunii pentru a asigura întoarcerea pe Pământ. Apollo 13 fusese inițial pe o traiectorie de întoarcere liberă, care ar
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
de serviciu, dar starea acestora era necunoscută. Din același motiv nu s-a putut nici întoarce astronava direct spre Pământ. După îndelungi discuții, revenirea la traiectoria de întoarcere liberă s-a efectuat cu sistemul de propulsie pentru coborâre al modulului lunar, la câteva ore după accident. Motorul de coborâre a fost pornit din nou la două ore după pericynthion (cea mai mare apropiere de Lună) pentru accelerarea întoarcerii. Ulterior, a fost necesară o altă pornire de motor pentru corectarea traiectoriei. Echipajul
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
pentru ilustrare. Chiar și transmisiunile de voce erau dificile. Consumabilele modulului lunar aveau ca scop întreținerea a doi oameni timp de două zile, și nu trei oameni timp de patru zile. Oxigenul era cea mai puțin critică resursă deoarece modulul lunar avea suficient pentru represurizarea de după fiecare activitate extravehiculară. Spre deosebire de modulul de control, alimentat cu pilele de combustie care produceau apă ca produs secundar, modulul lunar era alimentat cu baterii cu argint-zinc astfel că energia electrică și mai ales apa erau
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
trei oameni timp de patru zile. Oxigenul era cea mai puțin critică resursă deoarece modulul lunar avea suficient pentru represurizarea de după fiecare activitate extravehiculară. Spre deosebire de modulul de control, alimentat cu pilele de combustie care produceau apă ca produs secundar, modulul lunar era alimentat cu baterii cu argint-zinc astfel că energia electrică și mai ales apa erau resurse extrem de critice. Pentru a păstra în funcțiune mecanismele de menținere a vieții și sistemele de comunicație până la reintrarea în atmosferă, toate aparatele modulului lunar
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
lunar era alimentat cu baterii cu argint-zinc astfel că energia electrică și mai ales apa erau resurse extrem de critice. Pentru a păstra în funcțiune mecanismele de menținere a vieții și sistemele de comunicație până la reintrarea în atmosferă, toate aparatele modulului lunar ce nu erau absolut necesare au fost oprite. O altă limitare gravă era hidroxidul de litiu (LiOH) pentru eliminarea dioxidului de carbon. Stocul intern de filtre cu LiOH al modulului lunar nu putea întreține echipajul până la întoarcerea sa, iar restul
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
de comunicație până la reintrarea în atmosferă, toate aparatele modulului lunar ce nu erau absolut necesare au fost oprite. O altă limitare gravă era hidroxidul de litiu (LiOH) pentru eliminarea dioxidului de carbon. Stocul intern de filtre cu LiOH al modulului lunar nu putea întreține echipajul până la întoarcerea sa, iar restul era stocat în treapta de coborâre, la care nu se putea ajunge. Modulul de comandă avea mai multe filtre care însă erau incompatibile ca formă cu cele folosite de modulul lunar
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
lunar nu putea întreține echipajul până la întoarcerea sa, iar restul era stocat în treapta de coborâre, la care nu se putea ajunge. Modulul de comandă avea mai multe filtre care însă erau incompatibile ca formă cu cele folosite de modulul lunar. Controlul misiunii a improvizat o metodă de a folosi cartușele cubice ale modulului de comandă în modulul lunar prin aducerea aerului în acestea printr-un furtun de retur al unui costum spațial. Dispozitivul improvizat a fost denumit de astronauți „cutia
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
nu se putea ajunge. Modulul de comandă avea mai multe filtre care însă erau incompatibile ca formă cu cele folosite de modulul lunar. Controlul misiunii a improvizat o metodă de a folosi cartușele cubice ale modulului de comandă în modulul lunar prin aducerea aerului în acestea printr-un furtun de retur al unui costum spațial. Dispozitivul improvizat a fost denumit de astronauți „cutia poștală”. Designul termic al navei a fost realizat pentru un nivel normal de alimentare cu energie, iar lipsa
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
oprească temporar evacuarea de urină din navă. Din cauza unei neînțelegeri, echipajul a crezut că trebuie să stocheze urina pe durata întregului zbor. Deși explozia a dus la renunțarea la misiune, aceasta s-a petrecut în drumul spre Lună, când modulul lunar era încă disponibil cu întreaga sa dotare de consumabile. Dacă explozia ar fi avut loc după aterizare sau pe drumul de întoarcere după abandonarea modulului lunar, echipajul nu ar fi supraviețuit. La aproximativ 46 de ore și 40 de minute
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
la renunțarea la misiune, aceasta s-a petrecut în drumul spre Lună, când modulul lunar era încă disponibil cu întreaga sa dotare de consumabile. Dacă explozia ar fi avut loc după aterizare sau pe drumul de întoarcere după abandonarea modulului lunar, echipajul nu ar fi supraviețuit. La aproximativ 46 de ore și 40 de minute de la lansare, indicatorul rezervorului de oxigen 2 a ieșit din scală, arătând peste 100% și a rămas așa, probabil din cauza izolației interne. Pentru a ajuta la
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
o manieră excepțională de sarcini, ceea ce nu a făcut. Eisele, în ciuda problemelor cu managementul, urma să fie totuși implicat în Programul de Aplicații Apollo (care în cele din urmă a fost restrâns la componenta Skylab) dar nu într-o misiune lunară. Astfel, prima listă de personal a misiunii propusă de Slayton superiorilor lui a fost: Cu toate acestea, pentru prima oară, recomandarea lui Slayton a fost respinsă de management deoarece aceștia considerau că Shepard, care fusese recent operat pentru corectarea unei
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]