80,593 matches
-
puțin proeminenți și declarat antisovietici, au suferit un tratament mult mai aspru. Poeta Natalia Gorbanevskaia a stat trei ani Într-un spital psihiatric de detenție, diagnosticată, ca alte sute de oponenți, cu „schizofrenie latentă”. Vladimir Bukovski, cel mai cunoscut dintre tinerii radicali, a petrecut 12 ani În Închisori, lagăre de muncă și secții psihiatrice sovietice Înainte ca protestele internaționale față de tratamentul la care era supus să ducă la eliberarea sa, În 1976, În schimbul lui Luis Corvalán, un comunist chilian. Cu excepția unor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
marcată de teroare sau represiune. Dar era anostă și cenușie. Adulții aveau din ce În ce mai puțini copii, beau mai mult (În acești ani, consumul anual de băuturi alcoolice În URSS pe cap de locuitor a crescut de patru ori) și mureau de tineri. Construcțiile publice În societățile comuniste erau nu doar respingătoare din punct de vedere estetic, dar și prost făcute și neconfortabile, reflectând fidel autoritarismul meschin al sistemului. Un taximetrist din Budapesta Îi spunea cândva autorului, arătând spre clădirile Înghesuite, reci și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și Înmormântarea și mai secrete petrecute În urmă cu trei decenii 19. Înlăturarea lui Kádár a avut darul să sugereze că În viața publică maghiară se petrecuse o mutație fundamentală - impresie confirmată atunci când succesorii lui au permis apariția Fidesz (Alianța Tinerilor Democrați, un grup de tineri disidenți comuniști și necomuniști), ba mai mult, În noiembrie 1988 au autorizat În mod oficial apariția partidelor politice independente. În primele luni din 1989, parlamentul comunist a votat o serie de măsuri, cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
petrecute În urmă cu trei decenii 19. Înlăturarea lui Kádár a avut darul să sugereze că În viața publică maghiară se petrecuse o mutație fundamentală - impresie confirmată atunci când succesorii lui au permis apariția Fidesz (Alianța Tinerilor Democrați, un grup de tineri disidenți comuniști și necomuniști), ba mai mult, În noiembrie 1988 au autorizat În mod oficial apariția partidelor politice independente. În primele luni din 1989, parlamentul comunist a votat o serie de măsuri, cum ar fi recunoașterea dreptului la liberă asociere
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
altor patru colegi ca eroi naționali: 300.000 de maghiari au umplut străzile Budapestei și milioane au urmărit la televizor transmisia În direct a ceremoniei. Printre cei care au vorbit la mormântul lui Nagy se afla și Viktor Orbán, liderul Tinerilor Democrați, care nu s-a putut abține să nu remarce că unii dintre comuniștii prezenți acolo erau aceiași care, cu doar câțiva ani Înainte, se zbăteau să falsifice revoluția pe care acum o proslăveau. și acesta era adevărul. Ieșirea Ungariei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și gesturile sale erau cele ale unui comunist reformist din anii ’60. Părea să nu fi Învățat nimic din experiențele sale triste: continua să vorbească despre calea cehoslovacă spre socialism, mai blândă și mai Îngăduitoare. Pentru zecile de mii de tineri aflați În stradă la Praga, Brno ori Bratislava, el a fost mai Întâi o curiozitate istorică, pentru a deveni În scurt timp de o irelevanță agasantă 26. În urma unui compromis, Dubček a fost ales președinte al Adunării Federale. Președinția i-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
numit pe propriul său lider, Ion Iliescu. Acesta, ca și ceilalți membri ai Frontului, era un fost comunist care se distanțase de Ceaușescu cu câțiva ani Înainte și care putea poza În „reformist”, fie și numai pentru că Îl cunoscuse pe tânărul Mihail Gorbaciov În timpul studenției. Dar adevăratul motiv pentru care Iliescu a ajuns la conducerea României postceaușiste a fost capacitatea sa de a controla forțele armate, În special Securitatea, care au Încetat rezistența pe 27 decembrie. În afară de faptul că a autorizat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din vechea linie a Forumului Democratic. Existau, cum am văzut, și diferențe generaționale Între revoluționarii din 1989. Mulți dintre liderii mai experimentați ai opoziției intelectuale aveau adesea un trecut comun cu criticii regimului din interiorul partidului. Pentru studenți și alți tineri, ei erau toți În aceeași oală: figuri ale unui trecut care nu putea și nu trebuia să fie resuscitat. În Ungaria, Fidesz a fost inițial conceput după chipul și asemănarea liderului său de 26 de ani, Viktor Orbán: un partid
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
instituțională (o Comunitate Europeană, o Uniune Europeană) clădită pe valori declarat „europene” cu care esticii se identificau fără probleme: drepturi individuale, obligații civice, libertatea de mișcare și exprimare. „Europa” a devenit mai puțin abstractă și, ca atare, mai interesantă pentru tineri. În loc să fie doar o lamentație după cultura pierdută a Pragăi sau Budapestei de altădată, ea reprezenta acum o serie de obiective politice concrete și realiste. Contrariul comunismului nu mai era „capitalismul”, ci „Europa”. Nu era doar o chestiune de retorică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Iugoslavia lui Tito omiteau prudent războaiele civile sângeroase din trecutul țării -, această tăcere oficială a adus beneficii reale. Generația postbelică În formare a fost Încurajată să se considere „iugoslavă”, și nu „croată” sau „macedoneană”, iar mulți - mai ales dintre cei tineri, cei educați și cei din mediul urban În expansiune - au deprins obiceiul 1. Pe intelectualii mai tineri din Ljubljana sau Zagreb nu-i mai interesa trecutul eroic sau zbuciumat al străbunilor. În Sarajevo, capitala cosmopolită a Bosniei, 20% din locuitori
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
drepturile omului din regiune, Elisabeth Rehn, semnala un dezastru iminent În provincia Kosovo: Belgradul persecuta majoritatea albaneză, respingând toate solicitările de autonomie teritorială și refuzând populației locale până și minima reprezentare instituțională. Dincolo de conducerea batjocorităși neputincioasă a moderatului Ibrahim Rugova, tinerii albanezi (sprijiniți moral și militar de Albania) renunțau treptat la rezistența nonviolentă, orientându-se spre UÇK (Armata de Eliberare din Kosovo). Creată În 1992 În Macedonia, UÇK avea ca obiectiv lupta armată pentru independența enclavei Kosovo (și poate unirea cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu au avut, după cum era de așteptat, rezultatele scontate: descurajând investițiile străine și perturbând piața internă, ele au făcut procesul de privatizare chiar mai vulnerabil la corupție 16. Pentru fiecare oligarh rus cu proprietăți la Londra și Cannes sau fiecare tânăr Întreprinzător polonez cu BMW și telefon celular existau milioane de pensionari și șomeri nemulțumiți cărora tranziția la capitalism le-a adus În cel mai bun caz un avantaj ambiguu - ca să nu mai vorbim despre milioanele de țărani care nu puteau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din Est erau astfel mai cosmopoliți și chiar mai sofisticați, dar acest lucru provoca simultan o ruptură cu părinții și bunicii lor. La un deceniu de la declararea independenței, un sondaj făcut printre tinerii slovaci scotea la iveală prăpastia dintre generații. Tinerii erau complet rupți de trecutul de dinainte de 1989, despre care nu știau mai nimic. În schimb, se plângeau că În minunata lume nouă a Slovaciei postcomuniste părinții lor erau debusolați și neputincioși: ei nu le puteau oferi nici ajutor și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
normalizării lingvistice (sic) din 1983, catalana a devenit „principala limbă de predare În școli”; zece ani mai târziu, Generalitat (parlamentul catalan) a decretat folosirea ei exclusivă În creșe și grădinițe. Deloc surprinzător, deși spaniola castiliană a rămas În uz pretutindeni, tinerii preferau să comunice În catalană. Nici o altă regiune spaniolă nu a atins un asemenea grad de individualizare; e drept că nici una nu avea aceeași greutate la nivel național. În 1993, Catalonia, una dintre cele 17 regiuni spaniole, aducea țării o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din Marea Britanie, mai ales după ce s-a stins pasiunea „armonizării” care a marcat mandatul lui Jacques Delors ca președinte al Comisiei Europene. Libertatea de a călători, a munci și a studia oriunde În Uniune este o binecuvântare, mai ales pentru tineri. și mai e ceva. În termeni relativi, așa-zisul element „social” din bugetul UE este minuscul - mai puțin de 1% din PNB-ul mediu În zona europeană. Dar, de la sfârșitul anilor ’80, bugetul Comunității și apoi al Uniunii Europene a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
comparativ derivat din faptul că avea o economie mai slabă decât alte țări din Europa Occidentală, a pierdut În primii 20 de ani de democrație 600.000 de locuri de muncă. La apogeul recesiunii de la mijlocul anilor ’90, 44% din tinerii sub 25 de ani erau șomeri. șomajul nu era un fenomen nou. și, având În vedere generoasa rețea de asistență socială din majoritatea țărilor UE, impactul economic al șomajului asupra indivizilor și a comunităților nu se compara cu ravagiile perioadei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rata șomajului a scăzut În cele din urmă la un nivel satisfăcător - dovadă, se spunea, că piața globală funcționează ireproșabil când nu este Îngrădită. Însă mulți dintre cei care nu se mai aflau pe listele de șomaj - Îndeosebi femei și tineri - lucrau acum cu jumătate de normă, muncă prost plătită și fără beneficii sociale, sau erau angajați cu contract pe termen limitat În programe pentru crearea unor locuri de muncă subvenționate sau girate de stat. Cei care aveau salarii prea mici
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Într-un fel, chiar În inima ei21. Asemenea echivalentului său american, componența clasei defavorizate din Europa era determinată nu numai de sărăcie și șomaj (sau de gradul redus de ocupare), ci și de rasă: la mijlocul anilor ’90, rata șomajului printre tinerii de culoare din Londra era de 51%. Săracii, ca Întreaga Europă la acest sfârșit de secol, erau de o izbitoare diversitate etnică -„multiculturali”, cum sunt descriși de obicei, ca o recunoaștere a faptului că mulți olandezi, germani sau britanici de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de calitate inferioară. Un studiu din 2004 al Ministerului de Interne francez conchidea că două milioane de oameni trăiau În astfel de ghetouri urbane confruntați cu excluderea socială, discriminarea rasială și violența conjugală. În unele dintre aceste quartiers chauds, 50% dintre tineri erau șomeri, cei mai afectați fiind cei de origine algeriană sau marocană. Mult prea des, această clasă defavorizată era definită nu doar de culoarea pielii, ci și de credința religioasă. Căci, pe lângă faptul că era multiculturală, Uniunea Europeană era și multireligioasă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prosperitatea și siguranța, desigur; dar convingerile optimiste din alte vremuri dispăruseră pentru totdeauna. Înainte de a se sinucide, În 1942, romancierul și criticul vienez Stefan Zweig evoca nostalgic Europa de dinainte de 1914, exprimându-și „mila pentru cei care nu au fost tineri În acei ultimi ani de siguranță”. șaizeci de ani mai târziu, la sfârșitul secolului XX, apropate totul fusese recuperat sau reconstruit. Dar Încrederea cu care pășeau În noul secol europenii din generația lui Zweig se pierduse pentru totdeauna: se Întâmplaseră
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
se amplificase În ultimul timp. Londra Înflorise, cu certitudine. Deși În afara zonei euro, capitala britanică devenise centrul financiar incontestabil al continentului, animat de o energie scânteietoare și high-tech care făcea alte orașe europene să pară terne și Învechite. Plină de tineri educați și deschisă la fluxul cosmopolit al culturilor și limbajelor, Londra părea să-și fi recăpătat la sfârșitul secolului XX strălucirea din Swinging Sixties - preluată oportunist de suporterii lui Blair, care au „rebranduit” țara În Cool Britannia. Era Însă doar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
valonii sau flamanzii care se descurcau În cealaltă limbă, ambele părți preferau să se Înțeleagă În engleză. În țările În care limbile regionale (catalana, de exemplu, sau basca) erau acum limbi oficiale de predare În școli, se Întâmpla frecvent ca tinerii („Generația E”, cum li s-a spus, de la Europa) să Învețe sârguincios limba locală, dar să-și petreacă timpul liber vorbind engleza - din revoltă adolescentină, din snobism social și fiindcă Își cunoșteau interesele. În pierdere ieșea nu limbajul sau dialectul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de la căderea comunismului s-a putut constata că, paradoxal, ocupația germană și cea sovietică au eradicat familiaritatea cu limbile respective. În teritoriile strivite atâta timp Între Rusia și Germania nu mai conta acum decât o singură limbă străină. Îndeosebi pentru tineri, a fi european În Est după 1989 Însemna a vorbi engleza. Pentru vorbitorii nativi de germană din Austria, Elveția și chiar Germania, provincializarea treptată a limbii lor (În asemenea măsură, Încât nici măcar olandezii, a căror limbă este strâns Înrudită cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era indispensabilă pentru a influența realmente deciziile luate și a asigura implementarea lor. Iar franceza era acum minoritară. Dar, spre deosebire de germani, autoritățile franceze nu au trecut la engleză pentru a-și asigura eficacitatea comercială și politică. Deși tot mai mulți tineri francezi studiau engleza și călătoreau În străinătate pentru a o folosi, poziția oficială a devenit categoric defensivă: fără Îndoială fiindcă declinul limbii franceze coincidea neplăcut cu diminuarea rolului internațional al țării - fenomen care a ocolit Marea Britanie, fiindcă americanii vorbesc engleza
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
morale ale ierarhiei catolice cândva atât de influentă. La sfârșitul secolului, mai mult de jumătate din polonezi (și un procent mult mai mare dintre cei sub 30 de ani) erau În favoarea legalizării avortului. Creștea În schimb popularitatea Islamului - pentru mulți tineri, el a devenit o sursă a identității comune și a mândriei colective În țările În care cetățenii de origine arabă, turcă sau africană erau Încă priviți și tratați ca „străini”. Dacă părinții și bunicii lor făcuseră eforturi uriașe pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]