80,593 matches
-
identității comune și a mândriei colective În țările În care cetățenii de origine arabă, turcă sau africană erau Încă priviți și tratați ca „străini”. Dacă părinții și bunicii lor făcuseră eforturi uriașe pentru a se integra și a se asimila, tinerii din Antwerpen, Marsilia sau Leicester se identificau acum, zgomotos, atât cu țara În care se născuseră - Belgia, Franța sau Marea Britanie -, cât și cu religia și regiunea de origine ale familiei lor. Fetele, mai ales, au adoptat veșmintele și simbolurile religioase
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
arabe, care puteau fi recepționate acum prin satelit În toată Europa, transmiteau regulat știri din Fâșia Gaza. Înfuriați de ce vedeau și auzeau și Împinși de autorități (arabe și israeliene deopotrivă) să pună semnul egal Între Israel și vecinii lor evrei, tinerii din suburbiile unor orașe ca Paris, Lyon sau Strasbourg s-au răzbunat pe vecinii cu pricina: au desenat grafitti pe clădirile comunității evreiești, au profanat cimitire, au pus bombe În școli și sinagogi și, În câteva cazuri, au atacat adolescenți
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
continentală, acestea erau evenimente de ordin secund, chiar dacă atrăgeau ocazional milioane de telespectatori (Turul Franței era singurul eveniment În cazul căruia numărul spectatorilor la fața locului crescuse de-a lungul deceniilor). Luptele cu tauri din Spania nu mai suscitau interesul tinerilor, deși În anii ’90 ele au fost readuse pe tapet ca un soi de „industrie patrimonială” profitabilă. Până și cricketul, sport de vară simbolic al englezilor, alunecase, ca divertisment, pe o poziție obscură, În ciuda efortului de a-l face mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
grăsuțu’ ala. Îi distrugem p-ăștia!”. (Ungaria a câștigat cu 6-3, iar Anglia a suferit prima Înfrângere pe teren propriu din istorie.) O generație mai târziu, Juventus, Leeds, Real Madrid și mai toate marile cluburi europene aveau loturi cosmopolite. Un tânăr talentat din Slovacia sau Norvegia, care altădată ar fi fost condamnat să „tragă” toară cariera În Košice sau Trondheim, fiind selecționat doar din când În când În echipa națională, putea spera acum să joace În marile ligi de fotbal europene
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
necesită un anumit nivel al venitului sau dotări publice, inexistente În multe țări europene. Nu e nevoie să fii nemaipomenit de Înalt sau vânjos - dimpotrivă -, iar jocul nu este periculos. Fotbalul profesionist fusese multă vreme o alternativă slab remunerată pentru tinerii din orașele industriale; acum el era o scurtătură spre prosperitatea suburbană și multe alte minunății. În plus, oricât de faimoși și talentați ar fi fost, fotbaliștii făceau parte dintr-o echipă. Ei nu puteau fi metamorfozați peste noapte, precum ciclistul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și comentatorii, și politicienii echilibrați au Încetat să vadă În instituțiile sau practicile americane o sursă de inspirație sau un model de invidiat. Multă vreme America fusese un alt timp: viitorul Europei. Acum era doar un alt loc. Bineînțeles, mulți tineri visau În continuare să plece În America. Dar, după cum declara Într-un sondaj de opinie un ungur care lucrase câțiva ani În California, „În America e bine să mergi când ești tânăr și necăsătorit. Când vine vremea să te așezi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Nici una dintre explicațiile clasice pentru declinul fertilității nu se aplica acestui Început de criză demografică. țări sărace ca Moldova și țări bogate ca Danemarca se confuntau cu aceeași problemă. În țări catolice precum Italia sau Spania nu era neobișnuit ca tinerii (căsătoriți sau nu) să stea cu părinții până după 30 de ani; În Suedia luterană, ei aveau propriile case și beneficiau de concedii de creștere a copiilor și generoase alocații familiale de la stat. Dar În materie de fertilitate, deși scandinavii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Îi Împiedicau pe angajatorii din cele mai multe țări ale Uniunii Europene (și mai ales pe cei din Franța) să concedieze cu ușurință un angajat cu normă Întreagă: de aici reticența ofertei de lucru și ratele invariabil ridicate ale șomajului În rândul tinerilor. De asemenea, faptul că economiile europene erau puternic reglementate și inflexibile În comparație cu cea americană nu Înseamnă că ele erau ineficiente sau neproductive. În 2003, economiile Elveției, Danemarcei, Austriei și Italiei erau comparabile cu economia Statelor Unite ca productivitate pe ora de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de prescripție pentru crime a fost extins (deși nu abrogat, cel puțin deocamdată). Această schimbare de atmosferă a fost cauzată În mare măsură de un val de vandalism antisemit de la sfârșitul anilor ’50 și de dovezile tot mai numeoase că tinerii germani erau complet ignoranți În privința celui de-al Treilea Reich: părinții lor nu le povestiseră nimic, iar profesorii evitau subiectul. În 1962, zece landuri vest-germane au anunțat că istoria anilor 1933-1945 - inclusiv exterminarea evreilor - urma să devină un subiect de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
comemorări lapidare. Memorialul din Berlin, care ocupă o suprafață de 19.000 de metri pătrați lângă Poarta Brandenburg, era cel mai clar dintre toate: În loc să comemoreze ecumenic „victimele nazismului”, el se declară „Memorialul evreilor uciși din Europa”17. În Austria, tinerii contestatari onești au acum posibilitatea să Înlocuiască serviciul militar cu o perioadă la Gedenkdienst (Serviciul Comemorativ, Înființat În 1991 și finanțat de stat), lucrând ca ghizi și stagiari În marile instituții consacrate Holocaustului. Nu Încape Îndoială că occidentalii (și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
libații cu lapte și nu cu vin. Mai departe, naturalistul latin adaugă că "pentru mult timp romanii nu au folosit vinul decât cumpătat". Legea Postumia, atribuită regelui legendar Numa, spunea: "Nu stropiți cu vin rugurile" destinate defuncților. La începuturile Romei, tinerilor sub 30 de ani nu le era permis să bea vin. Pentru femei interdicția era absolută. De aceea, Egnatus Mecenius și-a ucis soția pentru că a băut vin din butoi și a fost absolvit de vină de către Romulus. Cato obișnuia
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
posedate) și care corespund perfect cu descrierile isteriei, realizate în 1880 de medicul francez Jean Martin Charcot. În urma unui discurs foarte virulent al lui Cato, neobosit cenzor al luxului și al fastului din Roma, precum și a mărturiei covârșitoare a unui tânăr roman Æbutius și a amantei acestuia, Hispala, consulul Postumius a convocat o reuniune extraordinară a Senatului în anul 186 înainte de Hristos. În urma ședinței, un decret al senatului (De Bacchanalibus) a interzis atât în Roma cât și în Italia, celebrarea Bacanalelor
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
să plătească clerului o zecime din recoltă, iar viticultorii nu-și puteau vinde vinul înainte ca membrii bisericii să-l fi comercializat pe al lor. Fiu al lui Tescelin de Fontaine, aliat al Ducelui de Burgundia, Bernard este atras de tânăr de viața monahală. La 20 de ani intră în abația de la Citeaux alături de 30 de camarazi unde provoacă un adevărat curent de aderenți. Trei ani mai târziu devine abate al noii abații de la Clairvaux. În toate cele 393 de abații
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Ahile scene din culesul viilor pe care le descrie după cum urmează: Este vremea culesului viilor: strigăte de bucurie, fete îmbujorate purtând în coșuri frumos împletite fructul cel dulce. În mijlocul adunării vibrează acordurile vii ale unei lire maiestuos mânuită de un tânăr. Vocea lui răsunătoare se contopește cu cântările și strigătele vesele ale celorlalți tineri, care dansează în jurul lui. La romani, culesul viilor era un pretext de sărbătoare continuă, manifestări zgomotoase și deșuchiate, adevărate Saturnalii. Închinate lui Saturn, zeu popular al semănăturilor
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
din partea camarazilor băcăuani: „Ziua de azi Părinte, vă închinăm prinos Un secol cât o mie, v-ați răzbunat cu ele Ați înmulțit cu sânge martirii întru Hristos Și ați biruit urgia cu cazne lungi și grele. Să fiți mereu tot tânăr, cum noi v-am închinat O vreme învăluită în amintiri amare... E o poartă ascuns refrenul din ceruri nouă dat Zidirilor de mâine, de noi și sfinte altare.” (autorul) GHEORGHE MÂNTULESCU Necrolog „Din năzuinți atâtea, noi am râvnit doar Cerul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
ca la lumina unui fulger, vedem toată drama acestui camarad, toată drama unui neam încleștat în lupta cu cea mai feroce apariție a tuturor veacurilor, comunismul, dușman al omului și al lui Dumnezeu, la care Gheorghe Mântulescu răspunde: prezent. De tânăr, la douăzeci de ani, elev al Școlii de Aviație Marele Voievod de Alba Iulia Mihai, din Iași, el devine Frate de Cruce. Din acel moment, Siguranța Statului îl va lua în supraveghere, pentru ca în anul 1942 să fie arestat împreună cu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
printre care și Radu Budișteanu, comandant legionar, fost ministru secretar de stat, avocat de mare valoare. Acesta a fost cel mai curajos, incisiv și tăios, acuzând organele de anchetă și susținând cauza noastră pe linie legionară, arătând că nu acești tineri au înființat Frățiile de Cruce, ci Corneliu Zelea Codreanu, Ion Moța, a căror oseminte zac la temelia statului de mâine. Și nu a exagerat. Noi, cei de pe băncile acuzării, vom lupta împotriva comunismului la el acasă, și vom muri până
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
ochii aprinși de doruri să zidim altare. Neînfricați în lupte, să nu subscriem capitulării greului lor. Să amuțească în noi râvnirile slujirii cărnii, să nu ne cotropească țărâna, să nu ocolim martirajul. El ne apropie de Dumnezeu, lumină veșnică. „Toți tinerii din țara aceasta să știe că urmând calea credinței martirilor, vor birui și vor învia cu neamul lor împotriva tuturor asupritorilor, uneltirilor și loviturilor. Credința legionară va înflori mai mândră și mai biruitoare cu fiecare strop de sânge mai mult
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
lovește. Patriarhul e și prim ministru, în numele căruia se fac toate, de la care ne vin în fiecare zi atâtea chinuri. Doamne, Doamne, ce tragedie. Și la ce chinuri ne pui sărmanul suflet. Ce frământare în piepturile a zeci de mii de tineri, țărani, muncitori, studenți!” (Corneliu Zelea Codreanu) Căpitanul ne-a lăst cele mai cutremurătoare temeiuri creștine prin moartea sa martirică. Mărturisirile sale sunt pline de tremur și dureri, așteptând și acceptând senin împlinirea voii lui Dumnezeu, și simțea că drumul vieții
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
de Filologie a Universității bucureștene (1954-1959). Și-a luat doctoratul în filologie la Moscova, devenind profesor de estetică la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu” din București, unde este și rector între 1970 și 1976. A fost redactor la „Contemporanul”, „Tânărul scriitor”, redactor-șef adjunct la „Luceafărul” (1965-1968) și redactor-șef la „Amfiteatru” (1969-1974). A mai colaborat la „Revista de filosofie”, „Gazeta literară”, „Era socialistă”. Estetician de formație marxistă, A. încearcă, în volumele Ce se va întâmpla mâine? (1972) și Artă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285152_a_286481]
-
de vremurile mai noi”. Și, apăsând pe „lipsa de ideal a generației”: „O generație întreagă și-a pierdut rostul de a fi. Belșugul de energie al unei epoci este lăsat să putrezească în mod inutil”. V. își propune să mobilizeze tânărul intelectual împotriva răului social, să stimuleze cercetarea, creația, atitudinea protestatară, să descopere „adevăratul Banat, adevărata Timișoara”, să afirme un climat de prietenie între români, germani, maghiari. Chiar numărul inaugural salută apariția volumului Rumänische Dichter de Frányo Zoltán, „antologie completă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290658_a_291987]
-
iar din 1970 la Editura Eminescu, unde după 1989 este redactor-șef și director. A debutat în 1951, cu versuri, la pagina literară a ziarului „Viața nouă” din Galați, colaborând mai târziu cu poezie, critică și eseuri la „Pagini dunărene”, „Tânărul scriitor”, „Viața studențească”, „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „România literară”, „Contemporanul”, „Viața românească”, „Ateneu”, „Ramuri”, „Porto-Franco”, „Ziarul de duminică” ș.a. Debutul editorial l-a constituit volumul de poezii Roata, apărut în 1968. Au urmat Întoarcerile (1970), În așternerea văilor (1974), Poeme (1985), Păsări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
1938); transferat apoi la București, ca profesor la catedra lui Francisc Rainer și Decan al Facultății de Medicină din București (1942). Grigore T. Popa (1892-1948) 1934 - În serviciul de medicină internă de la Spitalul Colțea, condus de Ion Nanu Muscel (1862-1938), tânărul Ion Pavel (1897-1991) creează un mic compartiment de diabet. Această preocupare este atestată de Jean Vague, care a vizitat în această perioadă serviciul lui Ion Nanu Muscel de la Spitalul Colțea din București. Jean Vague este cel care a făcut pentru
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92246_a_92741]
-
ajuns să-i fie aplicat. Funcția literaturii, spun unii, este să ne elibereze - scriitori sau cititori - de apăsarea emoțiilor. Să exprimi emoțiile înseamnă să te eliberezi de ele, așa cum se zice că Goethe s-a eliberat de Weltschmerz scriind Suferințele tânărului Werther. Se afirmă că spectatorul unei tragedii sau cititorul unui roman trăiește și el un sentiment de eliberare si ușurare. Emoțiilor lui li s-a oferit un obiectiv asupra căruia să se concentreze și, la sfârșitul experienței lui estetice, el
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
Hasdeu” (absolvit în 1953) și Facultatea de Filologie (cu licența în 1959). Între timp va absolvi și Școala de Literatură „M. Eminescu” (1955), fiind concomitent redactor la Studioul Cinematografic „Al. Sahia” și reporter la săptămânalul „Albina”. Debutează cu versuri la „Tânărul scriitor”, în 1953. Publică în „Contemporanul”, „Luceafărul”, „România literară”, „Scrisul bănățean”, „Viața românească” ș.a., precum și în reviste din străinătate (Grecia, Italia, Japonia, Iugoslavia, Noua Zeelandă, SUA, Ucraina, Ungaria). Prima ei carte e o culegere bilingvă, Entre nous, le temps - Între noi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288955_a_290284]