80,416 matches
-
drept dramaturg în țara natală, să-i traducă piesele de teatru din limba franceză și să acționeze drept agent literar pe langă diferiți regizori români. Pe Sebastian l-a descoperit în momentul în care acesta a publicat un volum despre corespondență lui Marcel Proust. L-a invitat pe acesta la moșia să de la Corcova unde a fost scrisă și piesă „Steaua fără nume". Moartea prematură a lui Sebastian a pus capăt acestei colaborări. Visul lui de a fi jucat și în
Anton Bibescu () [Corola-website/Science/297505_a_298834]
-
în "Viața românească" parodia "Răspunsul micilor funcționari", ca o replică la "Caleidoscopul" (1908) lui A. Mirea (pseudonim al lui Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel) prin care se face remarcat în lumea literară. Garabet Ibrăileanu (cu care întreține o interesantă corespondență), îl cheamă la Iași (1911), ca subsecretar de redacție la "Viața românească" (Topîrceanu: conferința „Cum am devenit ieșean",). Odată cu stabilirea la Iași, activitatea la "Viața românească" și influența lui Ibrăileanu, Topîrceanu abandonează faza adolescentină a creației sale, cu romantismul desuet
George Topîrceanu () [Corola-website/Science/297552_a_298881]
-
își etalează talentul, în cadrul unei ceremonii de inițiere în care matadorii se luptă cu primul lor taur. Madridul este cel mai important centru universitar și cuprinde câteva dintre principalele universități ale țării: Universidad Nacional de Educacion a Distancia (Universitatea prin Corespondență), Universitatea Complutense și Universitatea Politehnică. Acestea, împreună cu Universitatea Madrid (întemeiată în 1836), sunt amplasate în Ciudad Universitaria, un complex amplu ce a fost inaugurat în 1920. La nord de oraș se află Universitatea Autonoma a Madridului.( Arborele Lumii- Capitolul Planeta
Madrid () [Corola-website/Science/296725_a_298054]
-
de Nicolae Dinescu; aici a interpretat aria „Ciand” (lb. rom. „Luna”) din banda filmului "Vagabondul". Publicul a primit numărul cântăreței cu entuziasm. Artista a început să se documenteze în privința culturii indiene. A învățat timp de patru ani limba hindi prin corespondență cu Centrul Hindi, cu sprijinul unui profesor din Universitatea București; acesta i-a procurat un sari (piesă de îmbrăcăminte specifică pentru indience), înregistrări și partituri cu muzică ușoară și de film din India. Pseudonimul ales de cântăreață este un joc
Naarghita () [Corola-website/Science/317043_a_318372]
-
între adevăr și iluzie, este adesea nesigur, chiar dacă stăruința poetei este cea de a încerca necontenit să-l definească. Un asemenea tip de discurs „interfrontalier”, o astfel de anamneză - care învederează patria amintirilor și spațiul mai amplu al semnificațiilor și corespondențelor tinzând spre Unitate, spre întoarcerea acasă la un nivel superior - reprezintă nucleul poeziei sale. Toate scrierile mele sunt de fapt tot atâtea întoarceri acasă, ar putea declara poeta, fără riscul de a exagera.(...). Autoarea ne face să înțelegem că doar
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
deschis despre asta în societate deși nimeni nu se aștepta ca ea să facă asta. Mariana Victoria a fost o mare iubitoare de muzică și a moștenit pasiunea pentru vânătoare a Bourbonilor. În timpul vieții ei din Portugalia ea a întreținut corespondență cu familia ei din Spania. În octombrie 1777, Mariana Victoria a plecat în țara ei de origine unde a condus alături de fratele ei mai mare, Carol al III-lea. A stat în Spania doar un an și a fost responsabilă
Infanta Mariana Victoria a Spaniei () [Corola-website/Science/317579_a_318908]
-
poetă din România. a urmat cursurile Facultății de Filologie, Universitatea din București, obținând licența în 1970. Între 1974 și 1989 a fost redactor la revista "Amfiteatru". Din 1990 a lucrat ca redactor la "România literară", unde a semnat rubrica de corespondență „Post-restant“. Constanța Buzea s-a căsătorit în 1961 cu poetul Adrian Păunescu (soții Păunescu au avut doi copii, pe Ioana (2 iunie 1967 - noiembrie 2011) și pe Andrei (n. 1969), iar în 1977 au divorțat). Interviuri
Constanța Buzea () [Corola-website/Science/317583_a_318912]
-
său se află la biserica Sfântul Nectarie, în apropiere de mănăstirea Panaghia Myrtidiotissa din Thapsana. Scrierile lui Filotei Zervakos acoperă subiecte hagiografice, pastorale, catehetice și apologetice. A publicat regulat articole în periodicele bisericești "Ορθόδοξος Τύπος" și "Κιβωτός". Bogată este și corespondența purtată, printre alții, cu Alexandros Moraitidis. Traduceri în limba română
Filotei Zervakos () [Corola-website/Science/317624_a_318953]
-
Friedrich Gauss, cel care a studiat in secolul 19 aceste tipuri de funcții. O altă aplicație a seriilor hipergeometrice este inversiunea integralelor eliptice; acestea fiind construite luând raportul a doua soluții liniare independente ale ecuației diferențiale hipergeometrice, pentru a forma corespondența Schwartz-Christoffel a unui domeniu fundamental pe o linie proiectivă complexă sau sferă Riemann. O altă aplicație este fracția continuă a lui Gauss, care poate fi folosită la obținerea fracțiilor continue pentru multe funcții elementare și speciale. Seriile hipergeometrice au fost
Serie hipergeometrică () [Corola-website/Science/317625_a_318954]
-
cetățenia americană. Între 1954- 1959 el a fost cooptat într-o echipă de cercetare la Institutul de Studii Evreiești YIVO din New York în colaborare cu Institutul Yad Vashem recent înființat (1953) la Ierusalim, în domeniul colecționării de documente, cărți și corespondențe, legate de Holocaustul din Ungaria și teritoriile controlate de ea. A citit numeroase autobiografii, mărturii, memorii, ziare, lucrări teologice și altele referitoare la această perioadă. Rodul dintâi al acestor strădanii a fost publicarea unei bibliografii selectate și adnotate - „The Catastrophe
Randolph Lewis Braham () [Corola-website/Science/317718_a_319047]
-
separat în 1810 și procedura de divorț a început în 1811. Frederica și Gustav au divorțat în 1812. În secret ea l-a susținut financiar după separare. După divorț, ea a încredințat tutela copiilor ei Țarului Rusiei. Ea a continuat corespondența cu fosta soacră, Sophia Magdalena și cu regina Hedvig Elizabeth Charlotte căreia i-a încredințat interesele ei economice în Suedia. În conformitate cu doamnele ei de onoare, Frederica a refuzat propunerile de la cumnatului ei Frederic Wilhelm de Braunschweig-Oels și Frederic Wilhelm al
Frederica de Baden () [Corola-website/Science/317774_a_319103]
-
sora ei mai mare, Arhiducesa Maria Cristina, a vizitat Parma în 1775, ea a spus mamei lor că Amalia și-a pierdut frumusețea și strălucirea. Maria Tereza a comandat pictorului Johann Zoffany portretul nepoților ei din Parma. Maria Amalia ținea corespondență cu surorile ei mai mici, regina Maria Antoaneta a Franței și regina Maria Carolina de Neapole și Sicilia. Pe lângă corespondență, cele trei surori au schimbat portrete și daruri. De fapt, una din ultimele scrisori ale Mariei Antoaneta din timpul detenției
Arhiducesa Maria Amalia a Austriei () [Corola-website/Science/317789_a_319118]
-
a pierdut frumusețea și strălucirea. Maria Tereza a comandat pictorului Johann Zoffany portretul nepoților ei din Parma. Maria Amalia ținea corespondență cu surorile ei mai mici, regina Maria Antoaneta a Franței și regina Maria Carolina de Neapole și Sicilia. Pe lângă corespondență, cele trei surori au schimbat portrete și daruri. De fapt, una din ultimele scrisori ale Mariei Antoaneta din timpul detenției sale a fost scrisă în secret surorii sale, Maria Amalia. Când Napoleon Bonaparte a invadat Italia și soțul ei a
Arhiducesa Maria Amalia a Austriei () [Corola-website/Science/317789_a_319118]
-
dacă a fost, dacă om a fost ori zeu, ori chip de om cu duh de zmeu. De-a trăit în văzduh, sub pământ ori în mare, cine mai știe oare?"”), iar lacunele din biografia personajului au fost completate de corespondențe din texte ale altor culturi indo-europene. Portretul obținut îl aliniază pe Zalmoxe față de teme importante ale mitologiei. Astfel, originea lui este de "Bärengott" (vezi „Ursitoarele”, „Blana de urs”; mierea, aliment preferat de urși, devine o hrană divină pe care zeul
Zalmoxe (album) () [Corola-website/Science/317849_a_319178]
-
bisericii a fost continuată "„de la vârful ferestrelor în sus”" de domnitorul Vasile Lupu (1634-1653), care reușește să o finalizeze, biserica fiind sfințită la 9 noiembrie 1634, după cum scrie și în pisanie. Sfințirea a avut loc la 9 noiembrie 1634 (după corespondența cu anul din pisanie redat în cronologia erei bizantine) și nu pe 4 noiembrie cum credea N.A. Bogdan ori pe 9 noiembrie 1635, după cum spusese Iorga. Mulți autori pun toată strădania lui Vasile Lupu pe seama unor posibile remușcări, deoarece el
Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Iași () [Corola-website/Science/318007_a_319336]
-
Marie- (n. 1 aprilie 1776 - d. 27 iunie 1831) a fost o femeie-matematician, fizician și filozof franceză. Alături de Carl Friedrich Gauss (cu care a întreținut o intensă corespondență), a fost unul dintre pionierii teoriei elasticității, obținând marele premiu din partea Academiei Franceze de Științe pentru tratarea acestui subiect. De asemenea, mai este celebră pentru o teoremă din teoria numerelor care îi poartă numele. A început să studieze matematica încă
Sophie Germain () [Corola-website/Science/318027_a_319356]
-
tratarea acestui subiect. De asemenea, mai este celebră pentru o teoremă din teoria numerelor care îi poartă numele. A început să studieze matematica încă de la 13 ani, pasiune pe care a dobândit-o în urma lecturării unei cărți de istoria matematicii. Corespondența pe care a întreținut-o cu Gauss se referă în special la studiile ei din domeniul teoriei numerelor. La început, scrisorile le semna cu pseudonimul "Leblanc" și abia mai târziu Gauss a aflat cine este adevăratul corespondent pe care îl
Sophie Germain () [Corola-website/Science/318027_a_319356]
-
fiindu-i dedicat. A publicat "Călătorie prin Albania" (1813), "Ilustrate istorice a Cântului IV al lui Childe Harold" (1818) și "Memoriile unei vieți lungi" (1865). Aceasta din urmă a fost publicată pentru un cerc restrâns. De asemenea, părți din jurnal, corespondență și alte memorii ale sale au fost publicate de către fiica sa Lady Dorchester în 1909 sub titlul " Memoriile unei vieți lungi", deoarece el a dorit ca acestea să nu fie publicate până după anul 1900.
John Cam Hobhouse () [Corola-website/Science/318138_a_319467]
-
părinților săi, care i-a fost acordat. A revenit la Nassau, unde logodna s-a făcut în septembrie și anunțată în octombrie. În timpul logodnei, Sofia a început să învețe suedeza și istoria Suediei și coresponda cu viitorul ei soț; curând corespondența s-a făcut în suedeză. De asemenea ea a stăpânit repede și norvegiana. Sofia s-a căsătorit cu Prințul Oscar la 6 iunie 1857 la Castelul din Wiesbaden-Biebrich. Prințesa a fost primită cu mare entuziasm la sosirea în Suedia la
Sofia de Nassau () [Corola-website/Science/318130_a_319459]
-
opere ale sale, "Străin în țară străină" (1961) și "Luna e o doamnă crudă" (1966). Începând din 1970, Heinlein a avut o serie de probleme de sănătate, întrerupte de perioadele obositoare în care se ocupa de pasiunea sa, pietrăria (în corespondența sa privată s-a referit la această pasiune ca la "ocupația uzuală, preferată, desfășurată între scrierea cărților"). Deceniul a început cu o peritonită, după care a necesitat mai bine de doi ani de recuperare. De îndată ce s-a simțit suficient de
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
emfizemului pulmonar și a unei insuficiențe cardiace. La vremea aceea, punea laolaltă notițele unui alt roman din seria "World as Myth" și câteva dintre operele sale au fost publicate postum. După moartea sa, Virginia Heinlein a publicat o culegere conținând corespondența și notițele lui Heinlein într-un fel de examinare autobiografică a carierei lui, culegere apărută în 1989 cu titlul "Grumbles from the Grave". Arhiva lui Heinlein este găzduită de departamentul Special Collections al Bibliotecii McHenry din cadrul University of California, Santa
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
fel de examinare autobiografică a carierei lui, culegere apărută în 1989 cu titlul "Grumbles from the Grave". Arhiva lui Heinlein este găzduită de departamentul Special Collections al Bibliotecii McHenry din cadrul University of California, Santa Cruz. Colecția include ciorne de manuscrise, corespondență, fotografii și artefacte. O parte substanțială a arhivei a fost digitizată, fiind disponibilă online prin intermediul Arhivelor lui Robert A. și Virginia Heinlein. De-a lungul vieții, Heinlein a publicat 32 de romane, 59 de povestiri și 16 antologii. Opera sa
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
de frontieră. Romanul din 1984 "Job: A Comedy of Justice" este o satiră la adresa religie organizate. Câteva opere ale lui Heinlein au fost publicate ulterior morții sale, incluzând aici mai sus menționatele "For Us, The Living", antologia din 1989 cuprinzând corespondența cu editorii și agenții - "Grumbles from the Grave", jurnalul călătoriei întreprinse în jurul lumii în anii '50 - "Tramp Royale" (1992), o carte despre democrație scrisă în 1946 - "Take Back Your Government" și un volum omagiu intitulat "Requiem", care conține câte opere
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
câteva idei din carte, printre care poliamorul, structurile familiale non-clasice, libertarianism social, diverse ritualuri și acceptarea tuturor căilor religioase ca o singură tradiție. Deși Heinlein nu a fost membru al Bisericii și nici nu a susținut-o, a existat o corespondență frecventă între el și Zell și a fost corespondent plătit al revistei ei, "Green Egg". Biserica încă mai există ca organizație religioasă în California, cu membri pe tot globul, rămânânând o parte activă a comunității neopăgâne din ziua de azi
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
Hanatul Astrahanului în 1556. Guvernul central rus a hotărât în 1737 să reloce un număr de cazaci de pe Volga la Astrahan și a format o unitate de 3 sotinii (300 de oameni), care aveau ca sarcină principală escorta curierilor și corespondenței și paza graniței. Această unitate avea să fie reorganizată într-un regiment ( 5 sotnii, 500 de oameni) pe 28 martie 1750. Cazacii din Astrahan au fost colonizați de-a lungul malului drept al Volgii, de la Astrahan până la Cernîi Iar. La
Cazaci din Astrahan () [Corola-website/Science/318242_a_319571]