80,198 matches
-
ajunge la concluzia că Fizicianul italian descoperise încă un fenomen, care va fi studiat de Thomas Young un secol și jumătate mai târziu și va fi numit interferență. În astronomie, el a construit și folosit instrumente pentru a măsura munții lunari, precum și înălțimea norilor, și a realizat o hartă precisă ("selenografie") care a fost publicată de Riccioli și acum împodobește intrarea Muzeului Național al Aerului și Spațiului (de la Smithsonian Institution, Washington DC). Din 1640 până în 1650, Grimaldi a fost asistentul lui
Francesco Maria Grimaldi () [Corola-website/Science/326073_a_327402]
-
Aerului și Spațiului (de la Smithsonian Institution, Washington DC). Din 1640 până în 1650, Grimaldi a fost asistentul lui Giovanni Riccioli și a contribuit la lucrarea acestuia, "Almagestum novum" (1651), unul din primele tratate de selenografie, în care sunt consemnate observațiile reliefului lunar. Această carte se află la originea nomenclaturii lunare, întrucât Grimaldi și Riccioli au dat numele unor astronomi și altor savanți celebri, craterelor lunare și altor forme de relief de pe Lună. Tot împreună cu Riccioli a încercat să calculeze meridianul terestru. Craterul
Francesco Maria Grimaldi () [Corola-website/Science/326073_a_327402]
-
Din 1640 până în 1650, Grimaldi a fost asistentul lui Giovanni Riccioli și a contribuit la lucrarea acestuia, "Almagestum novum" (1651), unul din primele tratate de selenografie, în care sunt consemnate observațiile reliefului lunar. Această carte se află la originea nomenclaturii lunare, întrucât Grimaldi și Riccioli au dat numele unor astronomi și altor savanți celebri, craterelor lunare și altor forme de relief de pe Lună. Tot împreună cu Riccioli a încercat să calculeze meridianul terestru. Craterul lunar Grimaldi este numit în cinstea lui.
Francesco Maria Grimaldi () [Corola-website/Science/326073_a_327402]
-
lucrarea acestuia, "Almagestum novum" (1651), unul din primele tratate de selenografie, în care sunt consemnate observațiile reliefului lunar. Această carte se află la originea nomenclaturii lunare, întrucât Grimaldi și Riccioli au dat numele unor astronomi și altor savanți celebri, craterelor lunare și altor forme de relief de pe Lună. Tot împreună cu Riccioli a încercat să calculeze meridianul terestru. Craterul lunar Grimaldi este numit în cinstea lui.
Francesco Maria Grimaldi () [Corola-website/Science/326073_a_327402]
-
Această carte se află la originea nomenclaturii lunare, întrucât Grimaldi și Riccioli au dat numele unor astronomi și altor savanți celebri, craterelor lunare și altor forme de relief de pe Lună. Tot împreună cu Riccioli a încercat să calculeze meridianul terestru. Craterul lunar Grimaldi este numit în cinstea lui.
Francesco Maria Grimaldi () [Corola-website/Science/326073_a_327402]
-
România. Revista a fost înființată din inițiativa a doi adolescenți entuziaști, Constantin Șaban Făgețel și Dumitru Tomescu, la acea data încă elevi ai liceului "Traian" din Turnu Severin, primul număr apărând la 5 decembrie 1905, în Craiova, ca "revistă literară lunară". Din 1908 apariția a devenit bilunară, iar din 1910 săptămânală. Revista avea o orientare autotohtonist-tradiționalistă, promovată de revista literară săptămânală Sămănătorul, concepută de către George Coșbuc și Alexandru Vlăhuță și care apăruse la București la 2 decembrie 1901, devenind promotoarea curentului
Ramuri (revistă) () [Corola-website/Science/322838_a_324167]
-
Doctorul Dragoste") care este de asemenea pediatrul Sophiei. Această întâlnire este terminată devreme când Messer sună și explică că Sophiei îi este rău. Mai târziu, Messer o vede pe Holly sărutându-l pe Sam. Viața continuă până când ei văd facturile lunare și realizează că este ceva mai greu decât se așteptaseră. Holly îi spune atunci lui Messer că din cauza veniturilor scăzute, ea nu își permite o extindere a afacerii ei, așa că Messer se oferă să îi dea bani. Ea refuză să
Viața așa cum e ea () [Corola-website/Science/322030_a_323359]
-
211 picioare) în cazul Mobile Regional Airport. Plasarea geografică a orașului Mobile în partea nordică a Golfului Mexic determină existența unui climat subtopical umed (clasificarea , "Cfa"), cu o temperatură medie anuală de 18,3 °C (ori 66.8 °F). Temperaturile lunare medii din ianuarie până în decembrie variază între 4,4 °C (sau 40 °F) minimum și 32,8 °C (sau 91 °F) maximum. Verile sunt călduroase și umede, iar iernile sunt blânde șsi ploioase. Un studiu din 2007, efectuat de WeatherBill
Mobile, Alabama () [Corola-website/Science/322142_a_323471]
-
este o publicație culturală lunară din Constanța. O primă revistă cu acest nume a apărut în anul 1899, dar periodicul consacrat pe plan național a fost înființat în anul 1966, sub girul lui Tudor Arghezi, ca revistă lunară editată de Comitetele de cultură ale regiunii
Revista Tomis () [Corola-website/Science/322202_a_323531]
-
este o publicație culturală lunară din Constanța. O primă revistă cu acest nume a apărut în anul 1899, dar periodicul consacrat pe plan național a fost înființat în anul 1966, sub girul lui Tudor Arghezi, ca revistă lunară editată de Comitetele de cultură ale regiunii Dobrogea și orașului Constanța, într-un context cultural de relativă liberalizare. A apărut neîntrerupt timp de 45 de ani, fiind cea mai longevivă publicație dintre Dunăre și Mare. Aici s-a format și
Revista Tomis () [Corola-website/Science/322202_a_323531]
-
că lumina ar putea fi un fenomen ondulatoriu, comparând răsfrângerea luminii cu ecourile, adică cu reflectarea undelor sonore. De asemenea, Leonardo emite ideea conform căreia lumina emisă de Lună noaptea s-a datora reflexiei razelor solare pe așa-numitele "mări lunare". Marele geniu era preocupat și de problemele vederii binoculare și de modul de percepere a reliefului și distanțelor. În manuscrisele sale s-a regăsit una dintre primele descrieri ale camerei obscure cu lentilă. În lucrarea sa "Photismi de lumine et
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
cea mai bună lunetă existentă până atunci, capabilă să mărească imaginile de peste 30 de ori. Utilizând acest instrument, căruia i-a atribuit astfel o valoare inestimabilă, marele savant realizează descoperiri astronomice fără precedent, cum ar fi: studiul craterelor și munților lunari, observarea Căii Lactee, descoperirea celor patru sateliți ai lui Jupiter. Galilei descrie și o metodă de determinare experimentală a vitezei luminii. Chiar dacă modalitatea aleasă s-ar solda cu un eșec (dat fiind valoarea destul de mare a vitezei), această metodă va sta
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
precipitații mai însemnate toamnă și iarna. Temperaturile din timpul iernii blânde. Temperatura medie anuală este de de aprox. 17 ° C. Pe luni temperatura medie cea mai mare este în august de circa 25 ° C, iar cea mai scăzută temperatura medie lunară a fost calculată la 9 ° C în ianuarie. Vânturile bat în rafale lungi, toamna și iarna dinspre sud-vest, iar primăvară și uneori vară dinspre nord și nord-est. Uneori se formează ceață, dar din fericire nu foarte frecvent. Furtunile și perturbațiile
Insula Ischia () [Corola-website/Science/329625_a_330954]
-
familii beneficiare din comunitatea lor. Habitat for Humanity nu face cadou locuințele pe care le construiește. Întregul program Habitat este orientat spre responsabilizarea familiilor și a comunității. Odată lucrarea terminată, costurile de construcție sunt achitate de familiile beneficiare în rate lunare, pe o perioadă de până la 20 de ani, fără profit. Odată ce costurile de construcție sunt achitate, familia intră în proprietatea deplină a locuinței. Sumele încasate se consolidează în „Fondul pentru umanitate”, un fond rotitor, prin care ulterior se pot demara
Habitat for Humanity () [Corola-website/Science/329801_a_331130]
-
perioada sa de revoluție (27,3217 zile), un fenomen numit rotație sincronă sau blocare în rezonanță. Luna este iluminată direct de razele soarelui, iar difuziunea acestei lumini potrivit unghiurilor create de variația pozițiilor Soarelui, Pământului și ale Lunii generează fazele lunare. Partea neluminată, câteva zile după faza de Lună Nouă, poate totuși să fie slab observată mulțumită luminii proiectate pe suprafața Lunii de lumina solară difuzată de Pământ. În sfârșit, librația, fenomen datorat oscilațiilor axei de rotație a Lunii, permite zărirea
Fața vizibilă a Lunii () [Corola-website/Science/329832_a_331161]
-
află acolo unde un privitor de pe solul lunar s-ar fi așteptat să le afle, dar în situația în care privitorul se află pe Pământ, acesta vede Luna pe cer, iar orientarea Est-Vest este complet inversată. Atunci când se utilizează coordonatele lunare, trebuie, din acest motiv, menționat sistemul folosit: Coordonate geografice (mai precis selenografice) sau coordonate astronomice. Orientarea Lunii, așa cum este văzută pe cer, sau la orizont, depinde de latitudinea observării pe Pământ. Câteva cazuri particulare pot fi luate în considerație: Fața
Fața vizibilă a Lunii () [Corola-website/Science/329832_a_331161]
-
a căror precizie s-a îmbunătățit odată cu îmbunătățirea opticilor. La începutul anilor 1700, au fost măsurate librațiile Lunii, arătând că de fapt peste 50% din suprafața Lunii era vizibilă. În 1750, Johann Meyer a creat primul ansamblu fiabil de coordonate lunare, permițând astronomilor să localizeze obiectele pe suprafața Lunii. Harta gravată de Tobias Mayer, publicată în 1775, a rămas cea mai precisă până în 1824. Cartografia sistematică a Lunii a început în 1779, când Johann Schröter și-a început observațiile și măsurările
Selenografie () [Corola-website/Science/329839_a_331168]
-
dagherotip al Lunii, introducând astfel fotografia în lumea astronomiei. Primele imagini erau de calitate mediocră, dar așa cum s-a întâmplat și cu telescopul cu două secole mai înainte, calitatea fotografiilor s-a îmbunătățit rapid. În 1890, astrofotografia, și îndeosebi fotografia lunară, devenise o ramură recunoscută a cercetării astronomice. Secolul al XX-lea a trăit noi progrese ale studiului Lunii. În 1959, misiunea sovietică Luna 3 a trimis primele fotografii ale feței ascunse a Lunii, dând lumii o primă vedere de ansamblu
Selenografie () [Corola-website/Science/329839_a_331168]
-
primă vedere de ansamblu al părții necunoscute, până atunci, a satelitului nostru natural. Între 1961 și 1965, Statele Unite ale Americii au trimis misiunile Ranger, ale căror module aveau îndeosebi scopul de a lua fotografii până în momentul prăbușirii lor pe solul lunar. În 1966 și 1967, misiunile Lunar Orbiter au fotografiat Luna de pe orbitele lor, iar în 1966 și 1968, programele Surveyor au fost trimise să se așeze pe solul lunar și să ia de acolo fotografii. Roboții Lunohod 1 (1970) și
Selenografie () [Corola-website/Science/329839_a_331168]
-
scopul de a lua fotografii până în momentul prăbușirii lor pe solul lunar. În 1966 și 1967, misiunile Lunar Orbiter au fotografiat Luna de pe orbitele lor, iar în 1966 și 1968, programele Surveyor au fost trimise să se așeze pe solul lunar și să ia de acolo fotografii. Roboții Lunohod 1 (1970) și Lunohod 2 (1973) ai programului sovietic Lunohod s-au deplasat pe sufrafața Lunii aproape 50 km, furnizând imagini detaliate ale acestei sufrafețe. În 1994, nava spațială Clementine a fost
Selenografie () [Corola-website/Science/329839_a_331168]
-
și oceanelor. În sfârșit, a dat craterelor minori nume de astronomi, de matematicieni și de alți savanți celebri din trecut și din epoca sa. În 1647, Johannes Hevelius a publicat o operă rivală intitulată "Selenographia", care a fost primul atlas lunar. Hevelius a ignorat nomenclatura lui Van Langren, și a adoptat nume caracteristice Pământului. Acestea din urmă erau cartografiate într-un mod corespunzător cu poziția lor pe Pământ, îndeosebi în relație cu Antichitatea, așa cum o cunoșteau civilizațiile romană și greacă antice
Selenografie () [Corola-website/Science/329839_a_331168]
-
lui Galileo, Kepler și Copernic în favoarea unui model heliocentric al Universului, cu orbite planetare eliptice. "Almagestum Novum" conține date de referință asupra cunoștințelor științifice ale epocii, și a fost după publicarea sa folosită pe larg de către profesorii iezuiți. Sistemul nomenclaturii lunare datorat lui Riccioli este folosit și astăzi. Ilustrațiile Lunii, din "Almagestum Novum", au fost desenate de un alt profesor astronom iezuit, colaborator al lui Riccioli, Francesco Grimaldi. Nomenclatura era bazată pe o subîmpărțire a suprafeței lunare vizibile în "octanți", numerotați
Selenografie () [Corola-website/Science/329839_a_331168]
-
profesorii iezuiți. Sistemul nomenclaturii lunare datorat lui Riccioli este folosit și astăzi. Ilustrațiile Lunii, din "Almagestum Novum", au fost desenate de un alt profesor astronom iezuit, colaborator al lui Riccioli, Francesco Grimaldi. Nomenclatura era bazată pe o subîmpărțire a suprafeței lunare vizibile în "octanți", numerotați în cifre romane de la I la VIII. Octantul I forma secțiunea de nord-vest, iar numerotarea continua în sensul acelor ceasornicului, aliniate după punctele cardinale. Astfel, de exemplu, octantul VI era la sud, și includea craterele Clavius
Selenografie () [Corola-website/Science/329839_a_331168]
-
Jupiter și Saturn. Schröter a desenat în detaliu structurile de pe suprafața lui Marte, deși aceasta a rămas întotdeauna cu convingerea greșită că aceste structuri au fost formațiuni simple de nori. În 1791, a publicat un important studiu privitor la topografia lunară întitulat "Selenotopographische Fragmente zur genauern Kenntniss der Mondfläche". În 1793, a fost primul care a notat anomalia fazelor planetei Venus, astăzi cunoscute ca efectul Schröter, în care faza apare mai concavă decât cea prezisă geometric. Împreună cu Franz Xaver von Zach
Johann Hieronymus Schröter () [Corola-website/Science/329844_a_331173]
-
Maximilian Hell unei întregi câmpii selenare, denumire restrânsă în anii 1820 la craterul Hell (). În 1793 a fost primul care a notat o anomalie privitoare la planeta Venus, astăzi cunoscută ca efectul Schröter, în care fazele planetei apar concave. Craterul lunar Schröter și craterul marțian Schröter sunt numite după el, la fel ca Vallis Schröteri (Valea lui Schröter) de pe Lună.
Johann Hieronymus Schröter () [Corola-website/Science/329844_a_331173]