82,689 matches
-
din două piei de oaie suprapuse, care în prealabil au fost rase de firele de lână, cusute pe margine cu șuvițe de piele rezultând un "sac" în care poate să intre până la 15 - 20 kg caș dospit sărat. Pe măsura producerii burdufurilor, acestea se depozitează pe pământ în aceeași cameră cu cutiile ("cotețe") de dospire a cașului până la coborârea oilor de la munte, toamna târziu.
Brânză de burduf () [Corola-website/Science/307014_a_308343]
-
este disciplina care cercetează felul în care funcționează comunicarea și semnificarea, i.e. relațiile dintre cod și mesaj, dintre semn și discurs. Unitatea fundamentală semiotică este semnul. Semiotica reprezintă totodată studiul semnelor și codurilor - semne care sunt utilizate în procesul de producere și interpretare a mesajelor, respectiv codurile care guvernează utilizarea acestor semne. Cercetătorul american de origine maghiară Thomas Sebeok definește semiotica drept un proces de schimb de mesaje de orice tip, împreună cu sistemul de semne sau coduri care se află la
Semiotică () [Corola-website/Science/307024_a_308353]
-
și interpretantul său, astfel încât această relație nu poate fi redusă la relații diadice. În lucrarea "O teorie a semioticii", Umberto Eco încearcă să construiască o teorie generală a semioticii pe baza teoriei codurilor, la care se adaugă o investigație asupra producerii de semne. O asemeanea teorie trebuie să poată să dea seamă de toate "funcțiile-semn". Întrucât semnul are caracter de artefact, are încărcătură culturală în virtutea căreia poate fi interpretat, acest lucru „face din semiotică o teorie generală a culturii”. Aurel Codoban
Semiotică () [Corola-website/Science/307024_a_308353]
-
ce conduceau aceste Ateliere: Ioan Zăgănescu, Marin Bănărescu și Ștefan Nădășan, viitori profesori ai politehnicii timișorene. Rezultatele obținute în acest laborator au permis proiectarea unor pompe și turbine hidraulice realizate la Uzinele și Domeniile Reșița, acestea acumulând astfel experiența necesară producerii după cel de al Doilea Război Mondial a echipamentelor pentru hidrocentralele din România. În laboratorul susmenționat inițiază începând din 1935 studii asupra cavitației. Lucrează la început singur, apoi atașându-și colaboratori și creând, cum se spune, o școală. Alături de el
Aurel Bărglăzan () [Corola-website/Science/307102_a_308431]
-
Secția de Automatica a Facultății de Energetică a fost transformată în Facultatea de Automatica, în 1967, căreia i-a fost de asemenea decan fondator. Ulterior, datorită procesului de creștere a industriei de informatică din România, fapt ce a dus la producerea calculatoarelor Felix sub licență CII, și în consens cu dezvoltările științei și tehnologiei pe plan mondial, Facultatea de Automatica a fost transformată în Facultatea de Automatica și Calculatoare în 1969. De această facultate aparțineau catdrele Automatica I, Automatica ÎI, și
Corneliu I. Penescu () [Corola-website/Science/307112_a_308441]
-
a fost un inginer agronom român, membru titular al Academiei Române. A urmat cursurile Facultății de Agronomie a Școlii Politehnice din București, continuându-și specializarea în studiul solurilor cu izotopi radioactivi la Moscova. În 1966 și-a luat doctoratul cu teza „Producerea, pregătirea și folosirea îngrășămintelor și amendamentelor” și în 1968 a obținut titlul de doctor docent. Profesor și cercetător cu rezultate remarcabile, academicinul a deținut, de-a lungul anilor, funcții în învățământul superior agronomic în calitate de șef de catedră, decan, prorector și
David Davidescu () [Corola-website/Science/307178_a_308507]
-
de boala membranelor hialine, docimazia histologică pulmonară la nou-născut, pneumopatia intrauterină, meningita hipertoxică, leziunile vasculare cerebrale în intoxicația cu alcool metilic, tanatogeneza prin fibroblastoză și miocardită primitivă la copii, metastazele cancerului pulmonar, metastazele în glandele endocrine, carcinomul mamar, mecanismul de producere al leziunilor hepatice, hepatitele toxice și cirozele experimentale nutriționale și altele. A fost, alături de Mihail Kuzin (URSS) și Bernard Lown (SUA), copreședinte al organizației „Medicii lumii pentru prevenirea războiului nuclear”, care a fost distinsă în 1985 cu Premiul Nobel pentru
Ioan Moraru () [Corola-website/Science/307192_a_308521]
-
1631), a micrometrului (1638), a sistemului de colimare prin lunetă (1669), a nivelei cu bulă de aer (1704) au condus la realizarea primului teodolit în accepțiunea modernă a noțiunii, construit de Rowley (1704) și mai apoi de Jonathan Sisson (1720). Producerea de serie a instrumentelor topografice propriu-zise a început însă în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, odată cu înființarea primelor companii specializate în optică și mecanică fină. În anul 1864, la Jena (Germania), Carl Zeiss realizează primele microscoape și
Teodolit () [Corola-website/Science/307215_a_308544]
-
lucide, fapt dovedit la grupe de persoane care râd, prin dinamica râsului sunt refractare la gândiri raționale momentane. In procesul de vindecare a unor boli râsul (de 3 - 8 minute) joacă un rol important, îmbunătățește starea psihică, reducerea consecințelor stressului, producerea crescută a unor hormoni, endofine prin care se stimulează sistemul imun al organismului, stimularea respirației prin mișcările accentuate a musculaturii abdominale și mușchiului diafragm, un masaj intern care stimulează de asemenea circulația sanguină, cu creșterea concentrației de oxigen din sânge
Râs (act fiziologic) () [Corola-website/Science/307272_a_308601]
-
tratamente medicamentoase. Producția de salivă este relaționată cu ritmul circadian, astfel că în timpul nopții se produce o cantitate mică de salivă și de asemenea componența salivă diferă în funcție de stimuli. La vederea sau mirosirea hranei pH-ul salivei crește. După locul producerii sale, se deosebesc trei tipuri de salivă: Conține 99 % apă, precum și microelemente, săruri dizolvate, enzime, proteine, aminoacizi, vitamine, mucus, precum și alte substanțe. Compoziția chimică a salivei variază cu natura stimulilor secretori: originea salivei și fluxul de secreție. 1000 ml de
Salivă () [Corola-website/Science/307280_a_308609]
-
care a avut loc pe 23 februarie 2003. Anul următor, WWE a anunțat că evenimentele PPV, excluzând WrestleMania, SummerSlam, Survivor Series și Royal Rumble, vor deveni evenimente exclusive pentru fiecare divizie (No Way Ouț pentru SmackDown). După trei ani de producere că un spectacol exclusiv, No Way Ouț (2007) a fost evenimentul final, după ce WWE a anunțat că evenimentele de atunci urmau să prezinte toate cele trei divizii. În 2008, WWE a organizat al nouălea eveniment anual No Way Ouț care
WWE No Way Out () [Corola-website/Science/307336_a_308665]
-
unul dintre cele mai importante substanțe chimice din punct de vedere tehnic și face parte dintre cei mai fabricați precursori chimici. În 1993, aproximativ 135 de milioane de tone de acid sulfuric au fost produse. Este utilizat în principal în producerea fertilizatorilor și pentru a reprezenta alți acizi minerali, cum ar fi acidul clorhidric sau acidul fosforic. Este în mod frecvent utilizat în soluții apoase de diferite concentrații. Anhidrida acidului sulfuric este trioxidul de sulf (SO). Atunci când trioxidul de sulf este
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
a fost descoperit de Nicolas Leblanc și aplicat în 1791 pentru producția carbonatului de sodiu. Procesul a fost îmbunătățit de mai multe ori de Joseph Louis Gay-Lussac și s-au dezvoltat metodele de absorbție a gazelor nitroase Astfel, era posibilă producerea continuă a acidului. Principalul dezavantaj al acestei metode este că a fost atinsă o centrație de doar 78%, iar soluțiile mai concentrate de oleum vor produce distilarea vitriolului. O metodă de producere de acidului sulfuric extrem concentrat a fost dezvoltată
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
de absorbție a gazelor nitroase Astfel, era posibilă producerea continuă a acidului. Principalul dezavantaj al acestei metode este că a fost atinsă o centrație de doar 78%, iar soluțiile mai concentrate de oleum vor produce distilarea vitriolului. O metodă de producere de acidului sulfuric extrem concentrat a fost dezvoltată numai după 1870. Principalul dezavantaj al acestei metode este că numai o concentrație de acid de până la 78%, a fost atins și mai concentrate de soluții și oleum va continua să producă
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
deschid în rectul dilatat. Produsul de excreție al păianjenilor este guanina, fiind eliminată în formă de cristale. Astfel are loc prevenirea deshidratării. La nivelul prosomei excreția are loc prin nefrocite. În afară de acestea, o parte a substanțelor excretoare sunt utilizate la producerea firelor de mătase sau colorație. Păianjenii se reproduc sexual și sunt animale unisexuate, fecundația este internă. Dimorfismul sexual se manifestă prin colorație și dimensiuni. Masculii sunt mai mici și de culori mai variate. Organele genitale masculine sunt: 2 testicule, continuate
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
nectar ar putea fi subestimat. În afară de glucide, nectarul conține aminoacizi, lipide, vitamine și minerale, unele studii indică că păianjenii trăiesc mai mult atunci când nectarul este prezent în dietă. Nutriția cu nectar nu supune păianjenul unor riscuri precum luptele, nu necesită producerea veninului și enzimelor digestive. Diverse specii sunt cunoscute pentru consumul unor artropode moarte, mătase pânzei, precum și propriile cuticule năpârlite. Polen alipit de firele pânzei este, de asemenea, consumat, iar păianjenii tineri au o șansă mai bună de supraviețuire dacă au
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
se fosilizează, majoritate fosilelor au fost găsite conservate în chihlimbar. Cea mai veche fosilă datează din perioada Cretacicului timpuriu, 130 milioane de ani în urmă. În afară de conservarea detaliată a anatomiei, în chihlimbar s-au păstrat păianjeni în timpul împerecherii, uciderea prăzii, producerea mătasei, coconii cu ouă, chiar și îngrijind de tineri. Cea mai veche pânză descoperită până în prezent datează circa 100 de milioane de ani. Cele mai bine conservate fosile au fost descoperite în Germania, în depozitele sedimentare Lagerstätte. Majoritatea păianjenilor din
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
marea majoritate vertebratelor. În medicină veninul păianjenilor este cercetat, pentru tratarea aritmiei cardiace, bolii Alzheimer, accidentelor vasculare cerebrale, și disfuncțiilor erecției. Deoarece mătase de păianjen este atât elastică și rezistență, în prezent se încearcă utilizarea ei în ingineria genetică și producerea ei pe cale sintetică Arahnofobia este o frică anormală față de păianjen și pânza acestuia. Este una dintre fobiile cele mai comune, precum unele statistici arată că 50 la sută din femei și 10 la sută din bărbați prezintă simptome ale acesteea
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
calciu:" formula 1 Această reacție arată formarea apei dure (bogată în carbonați). Disocierea în apă: "carbonat de magneziu -->ion de magneziu + dioxid de carbon" formula 2 Descompunerea la căldură: "carbonat de calciu --> oxid de calciu + dioxid de carbon" formula 3 Această reacție arată producerea varului nestins. "Ciclul: silicați-carbonați:" 1.Ciclul începe prin formarea acidului carbonic: formula 4 2.Apa de ploaie care conține acid carbonic erodează rocile care conțin silicați de calciu astfel va rezulta ioni de calciu și ioni de bicarbonat. formula 5 Acești ioni
Carbonat () [Corola-website/Science/308622_a_309951]
-
nisipul, argile ce conțin calcar, din mlaștini, smârcuri. Argila este folosită în mod deosebit în industria ceramicii, faianței, în olărit, în fabricarea țiglei și cărămidei pentru construcții, sau în operele de artă. Amestecat cu calcar este folosit în industria pentru producerea cimentului. Prin caracterul său adsorbant (schimb ionic) se folosește la epurarea apei, sau ca decolorant. Caolinul este folosit în industria ceramicei a porțelanului, sau pentru apretarea hârtiei. Datorită structurii poroase este folosit ca termoizolant în construcții, sau pentru etanșare (clay
Minerale argiloase () [Corola-website/Science/308677_a_310006]
-
top zece cele mai mari companii din lume în funcție de venituri iar în anul 1999 a fost printre cele mai profitabile companii din lume, și al doilea cel mai mare producător de automobile din lume. Ford a introdus diferite metode de producere în masă a automobilelor și managementul în masă a unei forțe de muncă industriale, în special producția pe bandă rulantă a automobilelor. Combinația lui Henry Ford de fabrici eficiente, muncitori bine plătiți și prețuri mici a revoluționat lumea automobilelor iar
Ford Motor Company () [Corola-website/Science/308705_a_310034]
-
logică ar rezulta că singura libertate a omului este aceea de conștientizare a propriilor limite, rămânând astfel liber intru Dumnezeu, beneficiind de completă libertate divină a schimbării lui. Însă astfel se ajunge la concluzia că Dumnezeu este responsabil și pentru producerea râului. Pentru a nu renunță la ideea de perfecțiune a creativității divine, gânditorii creștini Vasile cel Mare și Fericitul Augustin recunosc existența liberului arbitru, adică libertatea omului de a alege între posibilitățile de actiune-schimbare care i se oferă. Râul și
Liber arbitru () [Corola-website/Science/307996_a_309325]
-
este un reactiv folosit frecvent la analize chimice, ca și în procedeele de titrare a unor alcali. Acidul clorhidric este preparat prin dizolvarea în apă a hidrogenului clorurat. Acesta poate fi produs utilizând o diversitate de metode (vezi Hidrogen clorurat#Producere). Obținerea acidului la scală industrială este adesea în strânsă legătură cu prepararea altor compuși chimici. Acidul clorhidric este obținut ca soluții de concentrație 38% HCl. Sunt posibile și concentrații mai mari (peste 40%), dar rata de evaporare este foarte ridicată
Acid clorhidric () [Corola-website/Science/307993_a_309322]
-
: numele mineralului provine de la caolin, rocă alcătuită în cea mai mare din caolinit. Numele rocii vine de la localitatea chineză Gaoling (chin.: „deal înalt”). Prelucrarea caolinului în China, respectiv a caolinitului cu feldspatul pentru producerea vaselor de porțelan într-o formă mai primitivă, datează probabil din secolul al VII-lea. Mineralul a fost folosit deja prin anul 105 d.C. la prelucrarea hârtiei, 600 de ani mai târziu fiind folosit ca materie primă în industria ceramică
Caolinit () [Corola-website/Science/308025_a_309354]
-
a fost cumpărată de A. Ahlström, o companiei de produese lemnoase, care deținea, de asemenea, și fabrica de sticlă Karhula. Aceste două fabrici au format entitatea Karhula-Iittala, care a durat până în anii 1950. Deși la început fabrica fusese specializată în producerea de recipiente de sticlă pentru uz chimic și farmaceutic, totuși o parte a producției a fost destinată producerii unor obiecte de uz casnic. În deceniile 1920 și 1930 compania și-a extins producția de obiecte de sticlă în direcții mai
Iittala () [Corola-website/Science/308073_a_309402]