80,416 matches
-
cu locuitorii din zonă care ar fi putut să primească vizita mai multor oameni străini la ore nepotrivite în căutarea serviciilor lui Sherlock Holmes. După închiderea Abbey House în 2005, Oficiul Poștei a recunoscut muzeului dreptul exclusiv de a primi corespondența adresată lui Sherlock Holmes și decizia inițială de a numerota clădirea cu 221B în 1990 a trecut testul timpului: placa faimoasă cu numărul 221B este cea mai populară placă albastră din Londra. Deși, din 11 noiembrie 2009, clădirea cu numărul
221B Baker Street () [Corola-website/Science/320022_a_321351]
-
Gama largă de surse non-istorice bizantine este vastă: ele variază de la papirusuri folosite la predici (cel mai notabile fiind cele ale patriarhului Sofronie sau ale lui Anastasius Sinaita), poezie (în special cea a lui Sofronie și a lui George Pisida), corespondențe, tratate apologetice, manuale militare (în special "Strategikon" începutul secolului al VII-lea) și alte surse non-literare, cum ar fi epigrafie, arheologie sau numismatică. Nici una dintre aceste surse nu conțin vreo relatare coerentă despre oricare campanie musulmană de cucerire, dar unele
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
la Universitatea Carnagie Mellon. Succesorul său, Deep Thought, a reprezentat a doua generație dezvoltată de echipă universității, dar acesta a fost învins cu ușurință, în 1989, într-o înfruntare de două partide cu Garry Kasparov și în cele două prin corespondență cu Michael Valvo, în ciuda aprecierii laudative a lui Kasparov care estima coeficientul FIDE al calculatorului la 2480-2500. În toamna anului 1989, echipa a fost cooptata de IBM în scopul creării unui supercomputer capabil să învingă campionul mondial Garry Kasparov, inițial
Deep Blue () [Corola-website/Science/320222_a_321551]
-
ai regelui Christian al III-lea al Danemarcei. Sofia a devenit prietenă și admiratoare a lui Gottfried Leibniz care era biblotecar la curtea din Hanovra. Prietenia lor a durat din 1676 până la moartea ei, în 1714. Au avut o substanțială corespondență, publicată prima dată în secolul al XIX-lea, care relevă că Sofia a fot o femeie cu abilități intelectuale și curiozitate. Ea cunoștea lucrările lui René Descartes și Baruch Spinoza. Împreună cu Ernest Augustus, ea a îmbunătățit foarte mult Palatul de
Sofia de Hanovra () [Corola-website/Science/320271_a_321600]
-
în august 1830, cadouri de la legitimiști. Construiește pe domeniul Frohsdorf două școli pentru copiii personalului castelului și o parohie. Sub al Doilea Imperiu, contele de Chambord menține contacte regulate cu reprezentanții partidului legitimist din Franța, cu care a schimbat o corespondență secretă. Din 1862, el a făcut cunoscută poziția sa prin manifeste adresate francezilor, le-a făcut cunoscută doctrina sa și a elaborat un proiect politic: a pledat pentru o manarhie care realizează "o alianță atât de dorită între o conducere
Henri, conte de Chambord () [Corola-website/Science/320269_a_321598]
-
fiind primit ca un erou dupa knockoutul administrat lui Joe Luis la New York pe 19 iunie 1936. Pe durata sezonului 1936, Hindenburg a parcurs 308.323 km și a transportat 2.798 pasageri și 160 de tone de mărfuri și corespondență, un nivel al succesului care a încurajat compania Luftschiffbau Zeppelin să plănuiască extinderea flotei de dirijabile și dezvoltarea serviciilor transaltantice. Dirijabilul era foarte stabil, un creion putea sta pe masă fără a se rostogoli iar lansarea era atît de lină
LZ 129 Hindenburg () [Corola-website/Science/320251_a_321580]
-
de trapez bazate pe sistemul similar utilizate de US Navy Goodyear-Zeppelin la dirijabilele sale USS Akron (ZRS-4) și USS Macon (ZRS-5). Rolul acestora era acela de a permite autorităților vamale accesul la bordul lui Hindenburg pentru procesarea pasagerilor și a corespondenței. Instalațiile experimentale au fost testate la 11 martie și 27 aprilie 1937 dar rezultatele nu au fost satisfăcătoare fiind înregistrate turbulențe în zonele în care acestea erau montate. Pierderea navei în accidentul de la Lakehurst a pus capăt prospecțiunilor pe această
LZ 129 Hindenburg () [Corola-website/Science/320251_a_321580]
-
cele trei surori ale sale, "Harriett Elizabeth" (n. 1803) și "Jemima Charlotte" (n. 1807), au luat în căsătorie doi frați, "Thomas" și "John Mozley". Din căsătoria "Jemimei Charlotte" și "John" s-a născut "Anna Mozley", care a editat în 1892 corespondența lui Newman. Cea de-a treia soră, "Mary Sophia", născută în 1809, a murit în 1828, ceea ce l-a afectat profund pe John Henry. La vârsta de șapte ani, în mai 1808, Newman a fost trimis la o școală privată
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
Mayers, care l-a impresionat prin lecturile și prin discuțiile sale, și a aderat la evanghelism. Admis la Trinity College din Oxford la 4 decembrie 1816, John Henry s-a instalat acolo după zece luni de așteptare, în iunie 1817. Corespondența purtată cu reverendul Walter Mayers arată spiritul critic al lui Newman. Lectura lucrării episcopului William Beveridge, « "Private Thoughts" », l-a incitat pe Newman să repună în cauză unele aspecte ale protestantismului evanghelic apărate totuși de reverendul Walter Mayers: sprijinindu-se
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
anglicană, «"On the Parting of friends"». Retragerea sa a fost considerată de către prietenul său John Keble ca fiind fructul criticilor prea vii, sau al calomniilor, la adresa lui Newman. A fost una dintre rarele persoane care au dorit să-l susțină prin corespondența sa. Newman și-a descris starea sa de spirit, afirmând că se îndoia de peste trei ani de zile de validitatea anglicanismului, afirmând că a lăsat să se coacă hotărârea sa, ne mai simțindu-se în siguranță într-o "Biserică schismatică
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
prietenii, angajându-se, cu toată ființa sa, într-o comunitate în care nu cunoștea pe nimeni. John Henry Newman și-a continuat studiile privitoare la sfinții părinți ai Bisericii și i-a trebuit timp să ia o decizie definitivă; în corespondența sa, el afirma că se roagă pentru a ști dacă «"sunt victima unei iluzii"». În cursul verii, el și-a încheiat lucrările privitoare la Sfântul Atanasie din Alexandria și a început să lucreze la redactarea "meditațiilor teologice". Doi ani s-
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
cu un eșec, de data aceasta la apele Bareges, un mic orășel din Pirinei. Cel mai mare inamic de la Curte al tânărului duce du Mâine era cumnată tatălui său, ducesa de Orléans, cunoscută la curte că "Madame". În faimoasa ei corespondență unde a descris viața la Versailles, "Madame" a susținut că du Mâine nu este fiul regelui: "Mi-e ușor să cred că contele de Toulouse este fiul regelui; dar am crezut întotdeauna că ducele du Mâine este fiul lui Terme
Louis-Auguste de Bourbon, duce du Maine () [Corola-website/Science/321032_a_322361]
-
(n. 27 mai 1652 - d. 8 decembrie 1722), numită și Liselotte a Palatinatului, a fost o prințesă germană și soția lui Filip al Franței, Duce de Orléans, "Monsieur", fratele mai mic al regelui Ludovic al XIV-lea al Franței. Corespondența ei vastă oferă detalii ale personalității sale și a activităților de la curtea cumnatului ei, Ludovic al XIV-lea. Ea și soțul ei, ducele de Orléans, au fost fondatorii Casei de Orléans. Singurul lor fiu supraviețuitor, Filip al II-lea, Duce
Elisabeth Charlotte, Prințesă a Palatinatului () [Corola-website/Science/321081_a_322410]
-
După ce regele și-a transferat afecțiunea de la "Montespan" la "Maintenon", a devenit obsesivă în resentimentele și suspiciunea sa față de aceasta. În scrisorile sale când se referă la Madame de Maintenon folosește epitetele de "prostituata bătrână a regelui", "bătrâna vrăjitoare". În afara corespondenței purtate cu mătușa sa Sofia și surorile sale vitrege (numite Greav), ea a corespondat și cu excurtezanul Gottfried Wilhelm von Leibniz, chiar dacă nu l-a întâlnit niciodată. După moartea lui, ea a insistat ca Academia Franceză de Științe, al cărui
Elisabeth Charlotte, Prințesă a Palatinatului () [Corola-website/Science/321081_a_322410]
-
și pasiunea pentru Antinous, devastat după ce tânărul bitinian s-a sinucis. Romanul este împărțit în șase capitole: Marguerite Yourcenar afirmă, în carnetele de note de la ”” că la baza dorinței sale de a rescrie acest roman a stat un citat din corespondența lui Gustave Flaubert: Scriitoarea a mărturisit că a ezitat între a scrie memoriile împăratului Hadrian și pe cele ale poetului și matematicianului Omar Khayyam. De altfel, și Hadrian și Omar Khayyam, dar și Zeno, eroul romanului ”Piatra filozofală”, se prezintă
Memoriile lui Hadrian () [Corola-website/Science/321109_a_322438]
-
rupând liniile franceze de la Ne Plus Ultra și cucerind orașul Bouchain, dar a fost apoi rechemat în Marea Britanie la sfârșitul războiului, fiind înlocuit cu ducele de Ormonde. Britanicii, în frunte cu secretarul de stat Henry St John, au inițiat o corespondență secretă cu marchizul de Torcy, excluzându-i pe olandezi și pe austrieci din negocieri. Ducele de Ormonde a refuzat să trimită soldați britanici în luptă, așa încât în 1712 francezii lui Villars au recuperat mult teren pierdut. Villars și-a continuat
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
de Iordan au fost retrași, iar regiunea a trecut sub controlul lui Faisal bin Hussein. În timpul Conferinței de Pace de la Paris, premierul britanic Lloyd George i-a spus lui Georges Clemenceau și altor reprezentanți ai Aliaților că angajamentele asumate în corespondența McMahon-Hussein trebuie să fie incluse în mod obligatoriu în tratatul de pace. El a explicat că înțelegerea cu Hussein a stat de fapt la baza Acordului Sykes-Picot, iar francezii nu aveau să poată să se folosească de sistemul mandatelor Ligii
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
a refuzat principiul partiției. Consulul a mai afirmat că emirul Abdullah era în favoarea acceptării propunerii ținând seama de realitățile momentului, dar dorea modificarea granițelor propuse și o administrație arabă în regiunea neutră. David Ben Gurion a publicat o volum de corespondență, care conținea o scrisoare din 1937 în care se exprima în favoare împărțirii. El scria: „Ceea ce dorim noi nu este ca țara să fie unită ca un întreg, ci ca țara unită și întreagă să fie evreiască”. El explica în
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
l-am văzut pe regele Iacob cu favoriții săi, în special cu ducele Buckingham". În 1622, ambasadorul venețian descrie cum regele Iacob "nu mânca, nu cina, nu putea sta o oră fără el și cum îl considera toată bucuria lui". Corespondența dintre George Villiers și Iacob I este, de asemenea revelatoare. La restaurarea de la Apethorphe Hall din 2004-2008, s-a descoperit un pasaj secret ce lega camera lui Buckingham de cea a lui Iacob I. În 16 august 1620 s-a
George Villiers, Duce de Buckingham () [Corola-website/Science/320544_a_321873]
-
importante secții externe ale Ohranei a fost cea din Paris, condusă în perioada 1884-1902 de Piotr Racikovski. Ohrana trebuia să-și îndeplinească sarcinile prin orice mijloace, de exemplu prin desfășurarea de operațiuni sub acoperire, infiltrarea de agenți provocatori și violararea corespondenței („perlustration”). În sprijinul activităților Ohranei erau mobilizați chiar și diplomații ruși din străinătate. Ohrana a excelat în infiltrarea de agenți provocatori, printre cei mai vestiți fiind Evno Azef, Roman Malinovski și Dmitri Bogrov. Ohrana a încercat să compromită mișcarea sindicală
Ohrana () [Corola-website/Science/320710_a_322039]
-
poliției imperiale comandantului jandarmilor. Apariția mișcărilor socialiste a reprezentat o nouă provocare pentru sistemul de securitate imperial, care a dus la integrarea forțelor Ministerului de Interne. Munca de culegere de informații prin intermediul agenților interni și externi, cât și prin violarea corespondenței a trecut în 1898 de la jandarmerie la „Secțiunea specială” (Особый отдел) a poliției. După asasinarea ministrului de interne Dmitri Sipiaghin de către atentatorii SR-iști pe 2 aprilie 1902, noul ministru, Viacheslav von Plehve, a trecut sarcinile poliției secrete din subordinea
Ohrana () [Corola-website/Science/320710_a_322039]
-
finanțat în secret, iar Bjo Trimble, împreună cu soțul ei și alți fani, au organizat o campanie fără precedent, care a determinat mii de telespectatori să trimită scrisori, în care cereau continuarea serialului. Folosind cele 4000 de nume de pe lista de corespondență a unei convenții science-fiction, soții Trimble i-au rugat pe fani să scrie postului NBC și să convingă alți zece oameni să facă la fel. Postul primise deja 29 000 de scrisori de la fani (mai mult decât pentru orice alt
Star Trek: Seria originală () [Corola-website/Science/321537_a_322866]
-
o funcție mai mult administrativă, de secretar al Asociației Scriitorilor din Brașov. În anul 1981, cu scop de propagandă politică din partea regimului, i se permite să meargă pe urmele mentorului și prietenului său Aron Cotruș, pentru adunarea unor manuscrise și corespondențe ale acestuia - împreună cu un prieten din occident - în Spania, Portugalia și Franța. În Spania îl reîntâlnește pe Salvador Dali. În urma acestor materiale a apărut „Resurecția unui poet: Aron Cotruș”, București, 1981 semnată de Ion Dodu Bălan. Drept mulțumire, în același
Vasile Copilu-Cheatră () [Corola-website/Science/321568_a_322897]
-
forma unui puc) care poate fi plimbat pe suprafeța tabletei și care dispune pentru captare de un reticul (goniometric) ce identifica diferențiat pozițiile locațiilor de pe tabletă. Vârful pix-stylusui sau dispozitivul-puc, mișcate pe tabletă, transmit impulsuri prin care tabletă primește informații corespondențe despre apăsarea/prezenta pix-stylusului sau dispozitivului-puc pe poziția respectivă de pe tabletă. La modelele mai perfecționate pot fi recunoscute și informații precum: înclinația pixului, rotirea lui, apăsarea degedelor sau se lucrează similtan cu mai multe dispozitive (stylus, puc). Pix-stylusul conține o
Tabletă grafică () [Corola-website/Science/321582_a_322911]
-
considerată a fi o sfidare a mișcarii internaționale pentru independența Tibetului. În anii dinaintea redeschiderii, singura persoană căreia i s-a permis să treacă frontiera cu sârmă ghimpată a fost un poștaș chinez escortat de militari indieni, care a predat corespondență unui omolog indian într-o clădire de lângă granită. Evenimentul a reprezentat recunoașterea de către India a anexării Tibetului de către China, precum și recunoașterea de către China a unirii Sikkimului cu India. Deschiderea trecătorii a fost marcată printr-o ceremonie pe partea indiană, la
Nathu La () [Corola-website/Science/321649_a_322978]