939 matches
-
multe scrisori de felicitare. Aceea de la Ion Tomov, șeful organizației mele liberale din Ismail, a fost cea mai deosebită. Tomov îmi transmitea o dată cu calde felicitări, dorința ca să accept luarea șefiei organizației, el fiind hotărît să se retragă; se socotea obosit, îmbătrînit. Tomov îmi aducea o mare bucurie. Eram atras de Ismail mai de mult, dar de cînd fusesem ales acolo deputat, Ismailul devenise pentru mine o pasiune. Ori de cîte ori treburile mele de la București îmi dădeau un timp liber, plecam
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
fragilizarea pulverulentă a pigmenților, lipsuri ale stratului pictural, prin desprinderi oarbe. Starea precară a icoanelor și a policromiei a reclamat intervenții multiple cum ar fi consolidarea structurală și mecanică a suportului, fixarea straturilor picturale, chituirea lacunelor, Îndepărtarea murdăriei, subțierea verniurilor Îmbătrânite, integrarea cromatică și protejarea peliculei de culoare, cu Vernice Damar, concentrație de 20%. Pregătirea suprafețelor pentru completări prin aplicarea unei soluții de clei de pește, concentrație 5%. Integrarea cromatică, a zonelor completate cu clei de pește și praf de cretă
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
cu solvenți organici aleși În urma unor microteste de solubilitate, care conține alcool etilic absolut, terebentină, toluen, benzen, amoniac și ulei de in, o curățire stratificată strat după strat pentru Îndepărtarea depunerilor de murdărie aferentă, a fumului, dar și a verniului Îmbătrânit și Îngălbenit, datorită trecerii timpului, până la pictura originală, urmată de o ultimă curățire cu rol curativ, mai mult pentru hrănirea pigmenților și o neutralizare cu o soluție grasă pe bază de gălbenuș de ou, apă distilată și amoniac. După efectuarea
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
erau împrejurul ei pentru a-i fi de ajutor. N-a vrut, ori mai degrabă nu a putut mânca nimic. Cu anevoie a înghițit puțină apă. Atât. Stătea ghemuită pe un cojocel și gemea stins cu ușoare tremurături ale corpului îmbătrânit și îmbolnăvit. Era atât de micuță, încât nici nu se zărea din spatele putinicii lui moș Butu. Suferea cumplit. Era suferința omului bătrân, smuls cu brutalitate de la casa lui, de la obiceiurile lui, de la ritmul lui existențial, de la tihna și viața lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și i-a Învățat pe oameni să fie dependenți de stat. Asistența statului a continuat să fie preferată riscurilor liberei inițiative. Nici măcar refacerea proprietății rurale până la cincizeci de hectare nu a stârnit entuziasmul scontat. La sate a rămas o populație Îmbătrânită, iar oamenii, chiar primind pământ, nu au nici bani, nici mașini agricole... Mulți români se complac În situația de asistați sau sunt nevoiți de sărăcie să o accepte, și, În consecință, votează la stânga (pentru un stat care să țină economia
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În care Îmi descriați sărbătorirea Centenarului . Ați fost mai clar și mai detailat decât Dl. Ciurea În scrisoarea sa. La televizor am urmărit și eu câteva secvențe, În care am zărit figura D lui Ciurea. Mi s-a părut foarte Îmbătrânit, totuși distins În grupa În care se găsea. După scris, Îmi pare tot atât de trecut; are un scris foarte tremurat și aproape indescifrabil. În asemenea situație, mă miră Însă luciditatea minții, a judecății actuale! E Încă capabil, cel puțin cu mintea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
băet de sama noastră, care ședea și el acolo pe un scaun. Acuma îl revăd: I-am auzit numele rostit și bag de samă că-i și beteag de picior cum era în copilărie. Are o figură năcăjită, chinuită și îmbătrânită. Parcă ar fi și epileptic ori alcoolic. Profesia telegrafist. Mi se pare prost îmbrăcat pentru asemenea slujbă. Wagner a fost achitat, ș-a plâns după verdict. Într-al doilea proces apar țărani dela Ceplenița. Moș Ion Ursu se sfădea dela
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dincolo salonul... Dacă în față locuia doctorul ucrainean, celelalte camere, mai lungi, erau ticsite de paturile albe ale bolnavilor. Afară mama se uita la ce-a rămas din acareturi. Într-un colț un cireș mare și mult ramificat ne indica, îmbătrânit și singuratic, locul de unde începe livada. Tăiată, făcuse loc, prin asociere, unei tarlale contopită și ea în ogorul mare și întins al colhozului. Nu departe, la ieșirea dintr-un salon al bolnavilor, am auzit glasul strident al unei asistente medicale
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
Viețile pictorilor, sculptorilor și arhitecților) a fost o personalitate a Renașterii, una dintre multele care au reconfigurat harta spirituală, dar și pe cea fizică, a umanității, cel puțin a celei occidentale, aducând acel suflu nou peste o Europă scolastică și îmbătrânită în războaie și astuții provinciale. Ei bine, nu cred că noi, cei de azi, cățărați pe umerii celor vechi cum suntem, mai putem aspira la această totalitate artistică. E imposibil chiar și pentru occidentalii secolului XX și ai începutului de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la colț, te urmărește pe stradă, apoi se evaporă ca un cerșetor descurajat cînd te-ndepărtezi. Joe Mexicanu’ avea o față subțire, un nas lung, ascuțit, nervos, și o gură știrbă, lăsată. Fața lui Joe era ridată, distrusă, dar nu Îmbătrînită. Accidentele vieții Își lăsaseră urmele pe fața lui, dar Joe nu fusese atins. Ochii-i erau tineri și strălucitori. Avea o gentilețe comună multor trăgători veterani. Îl zăreai de departe. În mulțimea anonimă din oraș se distingea acut și clar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
tine cît Încape. Le-am spus că nu mai am. Tipul cu pipa s-a uitat la mine. - O vrem pe toată, a zis. Ochii lui nu voiau nimic În mod deosebit. Stătea În lumină. Fața nu-i era numai Îmbătrînită - era devastată. Avea privirea unui om suferind de o boală incurabilă. - V-am dat-o pe toată, le-am zis. A-ntors capul fără chef și a-nceput să scotocească prin sertare și dulapuri. A găsit cîteva scrisori vechi, pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
la alții cu ochi lacomi, nu puteam crede că ne regăsisem, deși nu toți. Eliza nu venise, Tați și fiul ei Ion, Adina, bolnavi, încă mai rămăseseră în Moldova. Ce rău ne părea de ei. Toți eram mai slabi și îmbătrâniți. Anii de război se socoteau îndoit chiar în spatele frontului. Ionel, mai ales, albise mult, avea pe chip o umbră care nu-l mai părăsi, o atitudine gravă, chiar impozantă. Se duse apoi acasă și reveni de prânz. Luă toate mesele
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
rețin ușor; cele ușoare nu se rețin deloc. * Unii scriitori sunt autori anonimi; alții - de anonime. * Cea mai regretată invenție a omului este oglinda: e prea sinceră. * Nu există bătrâni frumoși și copii cuminți, dar există bătrâni tineri și copii îmbătrâniți. Omul gospodar își tace vara sanie, iarna car, primăvara pregătește sacii și toamna îi umple. * Cele mai de preț comori pe care le încredințăm pământului sunt oamenii. Acarul Păun este frate geamăn cu Țapul ispășitor. * Unul Irimia a făcut legătura
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
tot. Deci, diminuarea biodiversității, care nu este altceva decât baza evoluției Vieții. În fața evoluției inevitabile a mediului, Viața nu va putea opune propria sa evoluție, astfel Încât va veni o vreme când un mediu complet nou va fi populat cu specii Îmbătrânite (că și speciile au o naștere, tinerețe, maturitate, bătrânețe și moarte), adică specii incompatibile cu noul mediu. Ce mai urmează? Moartea Vieții! Ce ar fi de făcut? A accepta măcar acum un compromis În selecție: să păstrăm o populație sălbatică
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
cupa Închizându-l pe Ouroboros În ceva ce poate deveni un “ou”. Într’adevăr, e de așteptat ca până la acel maxim evoluția să fie mai rapidă, ca fiind caracteristică unui sistem nou, pentru ca ulterior să scadă, ca pentru un sistem Îmbătrânit; e clar: acea suprafață e un ovoid cu vârful În jos. Din care Ouroboros va putea totuși evada, uitând de nostalgia Înhățării cozii, renăscând ca altceva, Într’un salt calitativ. Un alt “ou” va Începe să se dezvolte. Evoluția va
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
al văduve lor bătrâioare, Încă duioase, prietene ale casei mele și care nu mai văzuseră cu anii, nici măcar de la copiii lor mari sau de la nepoții lor prost-crescuți, asemenea mângâieri. Cécile B., frumu sețea de odinioară a Iașilor, colega nevestei mele, Îmbătrânită și chircită din aspră văduvie și cu copii mici pe brațe, mirosind azi toată a petrol prost din lampa ce-i Încăl zește singurătatea. Sau Maia cea puțintică la trup, dar plină de vioiciune, mama bunului meu prieten și camarad
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
al tuturor ideilor venale de pe stradă. Acolo, În odaia aceea cu mirosuri inexprimabile, aveam să ascult povestea adevărată a acestei fete, care ajunse mai târziu familiară prin cercul nostru de la Ideea Europeană și prietenă, până târziu de tot, cu mine, Îmbătrânită, veștedă și știrbă, dar cu același cap cavalin purtat ciudat de semeț și sfidător peste această lume a noastră de suferințe și umilințe. Taică-său fusese proprietar de moșii În Ialomița, purtând chiar numele unei stații cunoscute de pe linia Constanței
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
curând nu voi mai ști pe nimeni, pentru că și verișorii s-au risipit și, nevăzându-i cu anii, s-ar putea să nu-i mai recunosc, așa cum s-a Întâmplat cu majoritatea celor prezenți, intuiți doar vag, după aproximările chipurilor Îmbătrânite. După Înmormântare, pătruns de frig și presat de timp, n-am mai zăbovit decât un sfert de oră pentru a răscoli prin sipet, iar la 15,30 am luat-o spre Bacău, unde am ajuns după ce am găsit o ocazie
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
de lîngă „Chuqui“, spune că e cel mai arid din lume. Munții, pe care nu poate crește nici un fir de iarbă, din cauza solului cu nitrați, sînt lipsiți de apărare În fața vîntului și a ploii. Își expun privirilor șira spinării cenușie, Îmbătrînită prematur În lupta cu elementele naturii, și ridurile, care nu le reflectă adevărata vîrstă geologică. Și cîți dintre acești munți, strînși de jur-Împrejurul fratelui lor mai vestit, nu ascund În pîntecele lor greoaie bogății similare și stau și așteaptă ca brațele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
dau în cap." Răspunsul clasic al parazitului venit din România. 4 septembrie 2003 Ascult un album Genesis, Invisible Touch, "vechi de când lumea", după cum îl clasifică Anna. De pe vremea în care eu eram elev la liceu. Brusc mă simt singur și îmbătrânit, un elefant solitar eșuat degeaba în limburile lumii occidentale. Farmecul discret și nostalgic al acestei lumi își găsește explicația în timpul care avansează nemilos sau în faptul că ascultam melodii "noi" de Genesis, piratate în Germania Federală, pe benzi vechi de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
muzica. Seal. Este ora 0.17. Pe hol, nu departe de ușa camerei mele, vorbesc cu voce tare doi tineri studenți în imposibilul dialect québécois. Regresie temporală totală, mă simt iarăși student de 20 de ani în Galați, căminist, dar îmbătrânit și fără atmosfera protectoare a prieteniei de acolo. Îmi amintesc de mândria amestecată cu modestie și puțină jenă cu care cei doi țărani bătrâni din Ianca răspundeau "agricultor" atunci când tatăl meu îi chestiona în legătură cu profesiunea avută în timpul celui de-al
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în spinarea truditorilor pământului existau și pe vremea copilăriei lui. Sunt și acum. Boierii și arendașii care storceau fără milă vlaga țăranilor, cârciumarii și comercianții hulpavi ce veneau la sate ca să se îmbogățească își recapătă încet încet privilegiile pierdute. Populația îmbătrânită și neputincioasă a satelor trăiește la limita subzistenței (așa este exprimată într-o formulare elegantă sărăcia extremă - gândește Dumitru Dascălu), ca și altădată. Drumurile desfundate, impracticabile în anotimpurile ploioase continuă să existe. Iluminatul public nu este folosit din lipsă de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Nu poate și nu vrea să-și imagineze ziua de septembrie viitor în care clopoțelul inaugural al următorului an școlar nu va mai suna și pentru el, după ce i-a auzit clinchetul mai mult de 40 de ani... Cu servieta, îmbătrânită și ea, burdușită cu caiete de teze, cu extemporale, cu manuale și culegeri, pornește pe jos spre casă. Vrea să simtă în plămâni aerul curat și rece, după orele petrecute în spațiul închis al claselor aglomerate, să-l savureze ca
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și stațiile aflate la mici distanțe între ele, îi permite profesorului, îndrăgostit de priveliștile familiare, ce l-au încântat în nenumăratele sale deplasări acasă, să mediteze și să-și contureze forma finală a volumului nedefinitivat. În vagonul necompartimentat, cu bănci îmbătrânite, incomode și murdare, soarele pătrunde anevoie prin geamurile încețoșate de fumul și praful ce le-au acoperit. Călătorii, puțini la număr, cu genți și sacoșe de toate felurile, își ocupă locurile preferate, pe care le părăsesc în grabă când se
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
difuzarea ei prin donații este, se pare, calea cea mai lesnicioasă de a o răspândi și de a fi citită. I se lumina fața de bucurie ori de câte ori avea prilejul să ofere o carte. Purta întotdeauna cu el, într-o mapă îmbătrânită, câteva exemplare din ultimele cărți scoase și le da oricui considera el că merită să primească o părticică din preaplinul inimii sale de scriitor. Nu voi uita niciodată un episod edificator în acest sens. Cu câțiva ani în urmă, ne
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]