4,030 matches
-
de mine peste noapte; până și vesta era încheiată. Nu era genul lui. — Ce s-a întâmplat, am spus bosumflată, nu te mai atrag? Dar a adormit repede la loc și nu a auzit nimic. Bineînțeles că Judy era trezită, îmbrăcată și făcuse și ceaiul. Camera ei mirosea a bețișoare parfumate, iar pe pereți erau agățate în pioneze bucăți de materiale și eșarfe. Podeaua era din lemn plin de așchii, acoperit pe alocuri de covorașe în dungi împletite, portocalii și galbene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
în mănunchiuri grele la fiecare fereastră. Singurele lucruri care nu se potriveau erau tablourile de pe pereți. Erau tranșant de moderne. Catherine Hammond s-a așezat în mijlocul unei canapele de brocart. Materialul abundent fusese prins într-un model regulat, cu nasturi îmbrăcați. Se uita înainte, cu picioarele într-o parte, cu pantalonii bleumarin de mătase evazați învelindu-i gambele. Poza într-un fel; mi-a amintit de o reclamă la Jean Muir din Vogue. Dar îi lipsea privirea goală a modelului. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să creadă. Cunoștea vocea asta, o cunoștea bine, dar nu știa de unde. De unde? De la rugăciuni? De la magazin? Până să se întoarcă, vocea îl mai interpelă o dată, ceva mai tare: - Abdulah! Se întoarse. Apăru un tip tânăr, arab ca și el, îmbrăcat numai în halat și costum de baie. Părea nervos. - Stai ușor, un’ te duci? - Cum adică unde mă duc? spuse Abdulah uimit, încercând din răsputeri să-și ascundă uimirea. Merg să-mi iau răsplata, așa cum mi s-a promis. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
flutură din mâna care ținea plicul semnul pe care-l faci când pleacă un tren din gară. Această mișcare plină de tinerețe și de energie scotea și mai mult în evidență cât este de bătrână, de jalnică și de sărăcăcios îmbrăcată. Când, în curte, s-au apropiat de mine câțiva colegi și, râzând, m-au întrebat ce-i cu ciumafaia aia în fustă, cu care tocmai am stat de vorbă, le-am răspuns, râzând și eu vesel, că e o guvernantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și aceștia, tocmai acest fapt explicând asemănarea izbitoare a relațiilor dintre oameni în ambele epoci. Că, așa cum astăzi oamenii foarte bogați, în veșminte de lux, călătoresc cu vagonul de dormit, tot așa atunci, deși în alt fel, oamenii foarte bine îmbrăcați călătoreau în carete căptușite cu mătase și acoperiți cu blănuri de sobol; că, așa cum astăzi există oameni deși nu foarte luxos, totuși foarte bine îmbrăcați, care călătoresc cu clasa a doua, și al căror țel în viață este să găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
călătoresc cu vagonul de dormit, tot așa atunci, deși în alt fel, oamenii foarte bine îmbrăcați călătoreau în carete căptușite cu mătase și acoperiți cu blănuri de sobol; că, așa cum astăzi există oameni deși nu foarte luxos, totuși foarte bine îmbrăcați, care călătoresc cu clasa a doua, și al căror țel în viață este să găsească mijloacele de a călători cu vagonul de dormit, tot așa, pe atunci trăiau oameni care se deplasau în echipaje mai puțin scumpe și se înveleau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dezis de ea, crezând că astfel îmi salvez demnitatea, s-ar fi apropiat Burkeviț și mi-ar fi spus că nu se cade ca un fiu să se dezică de mama lui numai pentru că ea este bătrână, urâtă și prost îmbrăcată și că fiul trebuie să-și iubească și să-și respecte mama. S-o iubească și s-o respecte cu atât mai mult cu cât ea este mai bătrână, mai săracă și mai urâtă. Dacă atunci, în pauză, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
trebuia să mă întind pe scară și să-mi aplec capul mult înainte. De aceea nici n-am observat că pe palierul de deasupra mă aștepta, uitându-se la mine cu ochii lui de șarpe, directorul liceului, Richard Sebastianovici Kleiman, îmbrăcat totdeauna ca un cioclu. I-am zărit doar în ultimul moment picioarele care se ridicau în fața mea ca niște stâlpi. Am avut un recul, de parcă s-ar fi tras în mine fără să fiu nimerit. Mă privi un timp cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ne spună că un semn de doliu nu poate fi alb, când suntem informați că în această țară a fost așa, când știm că pentru chinezi a fost întotdeauna, și asta ca să nu vorbim de japonezi, care ar umbla acum îmbrăcați toți în albastru dacă nenorocirea li s-ar fi întâmplat lor. La ora unsprezece piața era deja plină, dar în acel moment nu se auzea decât imensa respirație a mulțimii, susurul surd al aerului intrând și ieșind din plămâni, inspirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
adjutant, Nu există, în cazul nostru, nici un motiv ca viitorul să fie diferit de prezent, răspunse cu înțelepciune primul adjutant. După cincisprezece minute amândoi dormeau. Unul sforăia, celălalt nu. Încă nu era ora opt dimineața când șeful, spălat, bărbierit și îmbrăcat, intră în încăperea unde planul de acțiune al ministerului, sau, ca să vorbim cu exactitate, al ministrului de interne, aruncat, prin urmare, la întâmplare pe umerii răbdători ai direcției poliției, fusese făcut bucăți de doi subordonați, e adevărat, cu o discreție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ei erau cei care trebuiau să-și miște devreme fundul din pat și, mai mult, trebuiau să aibă masa pusă și servită când ar fi ieșit șeful din cameră, în halat și pijama, dacă avea chef, dar noi, nu, noi, îmbrăcați și pieptănați așa cum a poruncit dumnezeu, aceste mici crăpături în lacul comportamentului și nu revoluțiile pompoase sunt cele care, încetul cu încetul, repetate și constante, sfârșesc prin a ruina cel mai solid dintre edificiile sociale. Înțelept e vechiul dicton care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
probabil e că sunt toți în favoarea ei, ceilalți sunt în minoritate, cu siguranță nu vor să riște să fie insultați sau și mai rău. Nu poate nici să se ducă la ziarul care a publicat știrea, dacă nu sunt polițiști îmbrăcați civil la intrare, trebuie să fie pe acolo, pe aproape, nu poate nici să telefoneze, pentru că liniile de comunicație sunt, cu siguranță, puse sub ascultare și, gândindu-se la asta, înțelese, în sfârșit, că și providențial, s.a., asigurări&reasigurări, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Dar succesorul meu, Succesorul dumneavoastră sunt eu, cine e deja ministru al justiției, poate fi și ministru de interne, rămâne totul în familie, eu mă voi însărcina. La ora zece dimineața a acestei zile în care ne aflăm, doi polițiști îmbrăcați civil au urcat la etajul al patrulea și au sunat la ușă. A venit să le deschidă soția medicului, care a întrebat, Cine sunteți, ce doriți, Suntem agenți de poliție și avem ordin să-l luăm pe soțul dumneavoastră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
MacAndrew, și soția unui parlamentar. Tocmai datorită faptului că parlamentarul constatase că nu poate lipsi din Camera Comunelor fusesem invitat eu să-i țin locul. Aerul respectabil al societății nu prevestea nimic bun. Femeile erau prea drăguțe ca să fie bine îmbrăcate și prea sigure pe poziția lor ca să fie amuzante. Bărbații aveau o înfățișare de-a dreptul greoaie. Plutea deasupra tuturor un aer de satisfacție și prosperitate. Toată lumea vorbea mai tare decât ar fi fost firesc, dintr-un fel de dorință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Nu știu de ce mi-l imaginasem subțirel și cu o înfățișare insignifiantă. De fapt, era voinic și lătăreț, cu mâini și picioare mari, și își purta cu oarecare stânjeneală hainele de seară. Te făcea să te gândești la un vizitiu îmbrăcat elegant pentru această ocazie protocolară. Era un bărbat de patruzeci de ani, nu prea chipeș, totuși nu urât, căci avea trăsături destul de frumoase, numai că erau puțin prea mari și îi dădeau un aspect diform. Nu purta nici barbă, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
poate, răspunse nepăsătoare portăreasa. En effet, nu l-am mai văzut de câteva zile. Stroeve mi-a luat-o înainte și a urcat scările în fugă. Când am ajuns și eu la mansardă l-am găsit vorbind cu un muncitor îmbrăcat doar în vestă și cămașă. Acesta deschisese ușa la care bătuse Stroeve. Îi arăta o altă ușă. Socotea că persoana care locuiește acolo trebuie să fie pictor. Nu-l mai văzuse de o săptămână. Stroeve era gata să bată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
era imposibil să nu-ți stârnească un zâmbet. Dar apoi, când m-am apropiat am observat că are un aer ciudat: jalnic și deznădăjduit. Părea doborât de tristețe și totuși ridicol, ca un om care a căzut în apă așa îmbrăcat cum era și fiind salvat de la moarte, măcar că e groaznic de speriat, simte că s-a făcut de râs, că e obiectul de batjocură al privitorilor. Întorcându-se, s-a uitat lung la mine, dar mi-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și-și răsucea țigări de-ale băștinașilor. Ata făcu un semn către ușă. Doctorul, întrebându-se furios de ce se poartă, toți atât de ciudat, intră și-l găsi acolo pe Strickland curățându-și paleta. Pe șevalet era un tablou. Strickland, îmbrăcat doar într-un pareo, ședea cu spatele la ușă, dar se întoarse când auzi tropăitul ghetelor. Se uită speriat la doctor. Fu surprins să-l vadă și bodogăni împotriva întreruperii de către intrus. Însă doctorul tresări, rămase țeapăn și se holbă la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
convins că Robert Strickland nu le împărtășește iluzia. Nu știu de ce mi-am amintit deodată de fiul lui Strickland și al Atei. Aftalsem că e un tânăr vesel și nepăsător. Cu ochii minții îl vedeam pe goeleta pe care muncea îmbrăcat doar cu o pereche de pantaloni de doc. Iar noaptea, când corabia înainta lin, mânată de o briză ușoară, iar matrozii se strângeau pe puntea superioară în timp ce căpitanul și călătorii se lăfăiau în șezlonguri fumându-și pipele, parcă-l vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Într-o sutană austeră și Întunecată, cu capul bărbos afundat În glugă. Înainta sprijinindu-se Într-un baston lung, terminat În partea de sus printr-o cruce Înscrisă Într-un cerc. Înapoia lui, o mică oaste de bărbați și femei, Îmbrăcați cu toții ca și când călăuza lor i-ar fi adunat nemijlocit de la activitățile lor cotidiene. Țărani și negustori, nobili și pescari, războinici și târfe, medici și cămătari, un soi de reprezentare confuză și Îndurerată a omenirii. În mijlocul mulțimii de drumeți prăfuiți atrăgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
firimitură de pâine sau o bucățică de unt, doar o farfurie goală de zile întregi și un pahar cu apă de fântână. „Mort de foame“, repeta ticălosul de Desharet, arătându-se șocat, în timp ce burta și fălcile îi atârnau până la pământ, îmbrăcat cum era în flanelă și țesături englezești. Nici dacă i-am fi turnat în cap o găleată cu bălegar nu ar fi fost atât de uimit. Doctorul Lucy s-a apropiat de Lysia. Nu a făcut mare lucru. Ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
în vârstă. — Ești proastă, Fifine... Am tăcut amândoi pentru o clipă, iar ea a continuat: — L-am văzut în seara aceea faimoasă, cu ochii mei, cu toate că acea canalie nu a vrut să mă creadă. Cum îl chema pe porcul ăla îmbrăcat? — Mierck. — Frumos nume! Sper c-a murit. — În ’31, cu țeasta sfărâmată de copita calului său. — Cu atât mai bine. De ce nu te-a crezut? Doar tu erai polițistul! — Și el era judecătorul... Am mai coborât o dată de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de Dumnezeu stau singuri în sus, e desculță, și asta îi dă farmec și senzualitate actriței, e o apariție dintr-o revistă de modă, se vede că are gust și că s-a lovit în ultimii ani numai de lume îmbrăcată bine. Are stil. A învățat o lege de aur: nu contează să fii la modă, contează să ai stil. Un vânt ușor bate dinspre vecinii din față, un vânt umed care vine tocmai de la lac, apele pe care, toamna, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
câteva săptămâni, mai termină cu ciupercile astea... (Muzică, lumini, se schimbă în ținute sexy. Nu are la mână funda albastră.) Mă îmbăiam în cel mai fin gel de duș, și ceaiuri, și flori puneam în apa din cadă, îl așteptam îmbrăcată ca Marilyn Monroe pe Kennedy și-i vorbeam seara, când ajungea acasă, tot cu vocea blondei, eram calmă, dulce și copilă, i-am și cântat de ziua lui: „Happy...” (melodia de la aniversarea președintelui Kennedy, Emma va imita vocea, tonul, ritmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ziaristă tânără, că-i plac tinerele, o aia numai picioare. Blondă, înaltă, dezghețată foc, 25 de ani, locuia într-o mansardă închiriată, pe undeva prin centru. I-am văzut și poze printr-o revistă, ea, în fața patului din fier forjat, îmbrăcată divin: furou negru, sutien și chiloți albi, declarând că ascultă Wagner... (Pauză, va vorbi mai departe cu un umor cinic.) Ea și Wagner... Nu râde, că era de plâns, ești femeie și mă înțelegi. Cum?... Nici o femeie nu înțelege altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]