1,021 matches
-
mișel ! Groapa era prea adâncă, Mai mare ca lupul și încă Doi metri în adâncime, În fine : Cu glas sfârșit, subțiat, Toată noaptea bursucu-a strigat, Fără să aibă vreun spor, După un eventual ajutor ! Conștient c-o să moară, Și oarecum împăcat, Cu o moarte nu tocmai...ușoară, Aștepta! Când deodat’ Zări hăt’ sus, pe malul de-afară, Ceva ciudat ca un semn : Lupu-n plimbarea-i ușoară, Îi aruncase-ntr o doară, Cu piciorul din spate un lemn, Să poată ieși
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
diată. Aveam atâta nevoie de aer proaspăt, de o schimbare a liniștii țiuitoare din camera mea cu soba încinsă pe liniștea atotcuprinzătoare a pădurilor, acea tăcere a locurilor unde nu a călcat picior de om. Peisaj pur, natură pură, indiferentă, împăcată, contopită cu tot ceea ce într-adevăr există. Am trecut podețul de scânduri putrede de peste pârâul secat, cu albia plină de frunze moarte și noroi și gunoaie de la cantină: conserve, hârtii, folii jegoase de polietilenă, și am urcat treptele de ciment
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Cu ajutorul tău, firește! Dar, Theo, doctorul, Anul trecut, izbucnește mânios, după operație, puteam s-o termin, când încă mai aveam un firicel de lumină în ochi, Judecata de Apoi o puteam termina într-o săptămână și acum eram mult mai împăcat sufletește, doar știi ce importantă e pentru ansamblu și pictura din pronaos! Aș mai fi avut nevoie doar de o săptămână de lumină! Și nu mi s-a îngăduit! își încleștează cu putere degetele în brațul meu, Trebuie să terminăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ani, m-am înfățișat înaintea lui și mi-a dăruit cartea asta și toate cartoanele lui, abia dacă știa să citească și-l vedeam zilnic cât am lucrat cu el citind din cartea asta, era Biblia lui, dar a murit împăcat că a avut cui să lase moștenire această neobișnuită avere a lui, Și meșterul Luca se întunecă acum în barbă și degetul lui arătător e tot îndoit între filele cărții, Eu cui am să le las?! mâhnit meștetrul Luca, Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a acesteia constat cu dreaptă uimire că sunt incapabil, aici, 5 aprilie, își poartă feminitatea cu o tulburătoare naturalețe, taina nelămurită a, Theo ar fi văzut din prima clipă dacă Diana, feminitate?! XXII 25 iunie, m-am întors la mănăstire împăcat oarecum cu destinul acesta de pustnic la care mă supune pictura, atât de egoistă și posesivă cu sufletul meu, maestre Dűrer ce pretindeai ca ucenicii tăi să fie feriți de ochi de femeie și sperai să-i ții în dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cele mai fericite ceva lipsea în continuare, și asta o simțea undeva chiar în centrul ființei ei. E ca punctul acela mic și alb care rămâne pe ecranul televizorului când îl stingi noaptea. Dar în seara aceea era calmă și împăcată, era singură, însă nu însingurată. Chiar dacă un singur bărbat - care nu era deloc genul ei - se dăduse la ea, nu se simțea deloc ca o ratată atunci când s-a decis să plece acasă. La ușă a dat din nou peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
A fost pe naiba. Ieșim iar cu toții diseară să bem, nimic exagerat, doar o băută cuminte. Dacă vrei să vii cu noi...? Logan nu se putu gândi la ceva care să-i facă mai mare plăcere. Se simțea mult mai Împăcat În timp ce pășea pe coridor, Îndreptându-se către sala de consiliu și ședința de dimineață a inspectorului Insch. Agenta Jackie Watson voia să iasă din nou cu el În seara aceea. Sau, cel puțin voia să vină și el la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
acelor nopți, când timpul parcă stătea pe loc În acea amorțire a firii. Oare versul meu va putea reda aceasta? Să sperăm. Nenorocită dragoste! Și când mă gândesc că toată afecțiunea mea se concentrează În acel chip minunat, nepăsător și Împăcat a trăi În mediocritate. Nu trebuie să rup această pasiune, mi-aș distruge tot viitorul. Arthur, himera mea, Începe să aibă chipul lui Petre! 29 octombrie 1961 (duminică) Petre n-a dat toată ziua pe la mine, lăsându-mă În crudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
scris falsifică. Voi Încerca să comunic senzații nude, acel impact prim cu existența trăită Înainte de a fi scrisă; cât timp am fost pur, nu simțeam intermedierea cuvintelor Între existență și mine, mă exprimam cu dificultate, dar reușeam să am conștiința Împăcată; nu mă Îndoiam nici o clipă de plenitudinea trăirii, niciodată nu am fost zguduit de bănuiala unei incongruențe Între expresia (nu exclusiv verbală) și faptele mele. Probabil că eram și foarte aproape de fapte, ca să le pot transfera În opacitatea expresiei, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Leigh nici nu mai băgă de seamă. — Și eu m-am gândit. E mai rău de-atât. — Pare și-așa destul de rău, scumpo. Nu putea decât să-i ofere sprijinul și compasiunea ei plină de afecțiune, dar Emmy nu părea împăcată. — Te întrebi probabil cum ar putea fi mai rău de-atât, nu? Ei bine, stai să-ți spun eu cum. Nu doar și-a tras-o cu ea — poate că m-aș împăca cu chestia asta. Nuuuu, nu Duncan al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
a binelea rău. Ar fi făcut până la urmă din mine tot ce-ar fi vrut. Și-acum, dacă o să mă părăsească, o să-mi pară foarte rău, dar o să fiu iarăși liber. — Liber? — Liber, da, pentru alta. Cred că o să vă împăcați... Cine știe!... Dar mă-ndoiesc, fiindcă are o fire..., și astăzi am jignit-o, zău, am jignit-o. XVII — Îți amintești, Augusto - îi spunea Víctor -, de don Eloíno Rodríguez de Alburquerque y Álvarez de Castro? — Funcționarul ăla de la Fisc, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
istorie literară care se publicau în străinătate, cu condiția însă de a le găsi în franțuzește, și, de cum surprindea opinia medie a celor mai reputați critici despre un autor sau altul, îl răsfoia într-o clipită, pentru fi cu conștiința împăcată și-a se vedea liber să reformuleze judecățile străine fără a-și prejudicia scrupuloasa integritate de critic. Se vede, așadar, că S. Paparrigópulos nu era unul din acele tinere spirite fără căpătâi și eratice, care se preumblă fără destinație precisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
clătinat. Era nevoit să-și retragă băiatul de la școală pentru două săptămâni, pentru că pleca împreună cu familia pe munte. Și eu mi-am împachetat lucrurile de școală, mi-am lăsat în urmă clasa renovată și pe colegii mei, cu conștiința perfect împăcată că aveam tot dreptul ca, în loc să mă duc la școală, să mă las tras împreună cu alți vizitatori amatori de sporturi de iarnă într-o telecabină, printre stânci și brazi, sus de tot, până la marginea unei cești pline ochi de zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
întinse. M-am uitat panicată în jur după Maria, dar ea dansa deja cu celălalt. Mi-a arătat degetul mare ridicat semn că totul e OK. Reușisem. O scosesem la capăt. Misiunea mea pe pământ fusese îndeplinită, acum puteam muri împăcată. Fără să-mi dau seama, îl lăsasem pe Gary/Tony să mă conducă într-o îmbrățișare legănată și stângace, penibilul atât de temut al slow-ului. Nu puteam să mă retrag, din moment ce prietenul lui dansa cu prietena mea. Așa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
o femeie dintr-o familie bogată și avea mai puține nevoi decât frații lui. Henry prevăzu probleme legate de această excludere - pe bună dreptate, după cum avea să se dovedească. Bob, care Își detesta dependența financiară de socrul său, protestă viguros, Împăcat abia când Henry se oferi să Îi cedeze 5 000 dolari din partea care Îi revenea. — Ești foarte generos, Îi spuse Katharine, auzind de gestul lui. — Nu știu de ce, dar cei din familia James se ceartă Întotdeauna pe testamente, iar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
astfel de lucruri; și, așadar, îmi preziceam că, în loc de a aduce bucurie prin scrierea meditațiilor mele, aș fi supărat și lezat mai degrabă cele două puteri. Dar, ajuns în acest punct, îmi replicam din nou că eu raționam cu conștiința împăcată și că, de aceea, nimeni nu ar fi fost îndreptățit să se supere pe mine, chiar dacă aș fi greșit; căci eu nu căutam ca oamenii să fie de parte mea, nici vreun avantaj trecător; și, de aceea, dacă oamenii din
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
orele cenușii de zăcut singur În celula sa, cu fruntea brăzdată de stresul efortului de a-și susține cacealmaua absurdă. Era mai palid, ca și cum soarele din Estrella de Mar s-ar fi șters de pe fața lui, dar părea liniștit și Împăcat cu sine Însuși cînd Îmi oferi un zîmbet amabil și o strîngere de mînă, iute Întreruptă de polițistul care Îl păzea. Nu participă cu nimic la audieri, dar ascultă concentrat tot ce-i spunea translatorul, dînd din cap aprobator pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
știință, iar uriașa varietate a naturii pare să nu ascundă nimic altceva decât un haos verde În miezul ei - pe care noi, maimuțe În căutarea frenetică a unor scopuri, Îl putem folosi și exploata după cum ne e pofta, cu conștiință Împăcată. Un haos verde. Sau o pădure. Într-un fel destul de misterios, pădurile nu mi s-au părut niciodată lucruri statice. În termeni fizici, le cutreier, și totuși, În termeni metafizici, se pare că ele mă cutreieră pe mine, ca atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
copertă roșie, studiind-o îndelung. Dacă pe telefon nu ar fi pus lăcățelul, am cere aprobare din secția de terapie, se scarpină el, încurcat, sub caschetă. Păi, veneam eu așa, fără să fi vorbit la telefon? mint eu cu conștiința împăcată, gândindu-mă la conversația avută cu directorul minei. Am fost anunțat să vin urgent. De doctorul Spătaru? se interesă cerberul. Sigur, bădie, de doctorul Spătaru! confirm eu și încerc să-i smulg legitimația. Cerberul anticipă manevra și își duse mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
altul cu chifle calde. Aroma dulce-acrișoară a lichidului fierbinte inundă încăperea. Mănâncă tăcuți, doar clinchetul lingurițelor și zgomotul ceștilor în farfurii tulbură liniștea. Se privesc fără a spune nimic în timp ce mâinile își continuă automat mișcările. Chiar dacă obosite, fețele lor arată împăcate și mulțumite. În plină domnie a zeului Marte reușiseră să fure un dram de fericire. Un lux rar îngăduit muritorilor pentru vremurile în care trăiesc. De afară se aud voci agitate și nu după mult timp cineva bate respectuos la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
1941, nu mai țin minte, a fost, știți foarte bine, sub regimul Mareșalului, scos din cadrele active ale armatei, e mîndru și acum de asta. În timpul războiului a fost pe front, ca ofițer medic, dar de rezervă. E cu conștiința Împăcată că a slujit În primul și al doilea război. CÎt despre ce se Întîmplă acum, e convins că se va sfîrși Într-o zi, dar se Întreabă cînd și cum? Căldura de vară Înmuie, spre prînz, asfaltul curții. Rex aleargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cîți suntem - nu avem dreptul să le criticăm, să le comentăm În hotărîrile pe care le pronunțăm; ci să le aplicăm și atît. Ce-ar fi dacă toți am comenta legislația și nimeni n-ar aplica-o. - Și te simți Împăcat? - Nu. Dar suntem singurii care mai putem face dreptate, cîtă a mai rămas. Ce-ar fi fost și fără noi? Aplicăm legile, dar cînd ele sunt strîmbe cei mai mulți dintre noi, ajutați de un curaj neadus la clamare, le aplicăm forțînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
artistică a lui Dan Er. Grigorescu? Oricîtă eleganță promptă ar fi cheltuit în proiecțiile lui exploratorii, demersul n-avea, pentru el, nimic dintr-un lux oțios, dintr-o petrecere dezinvoltă. A recupera, pentru arcanele sufletului, prestigiul unor lumi incitînd la împăcată zăbavă - Roma și întreaga Mediterană -, devenea altceva decît un narcisism regurgitîndu-și arheologic deliciile. Ca Român, pelerinajul înspre Roma aeterna intra în urgențele pe care le impune afirmarea identității. Din toată arborescența de popoare, descinse din trunchiul primordial al latinității, ramura
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
problema evreiască pusă complet în paranteză, în articolul "Dușmanii civilizației". La fel, au trecut într-un articol de mai tîrziu, despre arderea catedralelor, al lui Eliade. În schimb, revista evreiască Adam a reacționat, întrebîndu-se dacă Nae Ionescu ar accepta la fel de împăcat să fie spart capul lui cum acceptă evidența că Hitler sparge capul evreilor). Acest tablou, foarte satisfăcător pentru Sebastian, s-a tulburat în toamna anului 1933, foarte curînd după întoarcerea lui Nae Ionescu dintr-o călătorie în Germania. Pe fundalul
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
în ea, asta îl pocnea și ea cu ce nimerea, în moalele capului... M-a trimis tata să împrumut de la ei o teslă sau niște holțșuruburi. I-am găsit la masă și m-a surprins seninătatea de pe chipurile lor, mulțumirea împăcată, ași fi putut zice chiar mai mult. El ciugulea niște struguri, ea stătea alături și era veselă, căci uriașul îi povestea ceva cu glasul lui bâlbâit, în care bucuria de a trăi era atât de îmbulzită în gândurile lui înecate
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]