983 matches
-
aud, nici nu înțeleg. 14. Și cu privire la ei se împlinește proorocia lui Isaia, care zice: "Veți auzi cu urechile voastre, și nu veți înțelege; veți privi cu ochii voștri, și nu veți vedea. 15. Căci inima acestui popor s-a împietrit, au ajuns tari de urechi, și-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, și să-i vindec." 16. Dar ferice de ochii voștri că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
și mai mult dragostea noastră, neîmplinită încă.Cu cật mai lungi erau depărtările, cu atật dragostea mea devenea mai mare și, cu toate acestea, începusem să mă tem de dragoste mai mult decật de moarte. După atậta abstinență, sậnii mei împietriseră, coapsele mele tremurau...Așteptarea clipei unice, a revederii, îmi dădea fiori.Toamna se așternu curậnd covor de frunze galbene, roșii, verzui. Satul îmi lipsea din ce în ce mai mult. Nu mai era de acum un sat în spațiu, ci unul în timp, măsurậnd
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
dulce {EminescuOpIV 104} Va răcori bolnava fierbințeală Și stavilă la lacrime va pune C-o sărutare... La mine, Ce singur stau cu fruntea-ntunecată, Ce nu pot plânge pentru că durerea Ochii-mi a stors și sufletul meu aspru L-a împietrit... la mine Nimeni nu va gândi, nici a gândit. La ce? Au nu știu ei cu toții Că dacă vor seca a mea durere Cu mângâieri - atuncea și isvorul De cânturi va seca... Nebuni! vă iert... O, mare, mare înghețată, cum
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lungi ale Marelui Preot ieșiseră în larg. Tăcut, pe punte, bătrânul privi acum încremenit în zare spre locul unde cu o secundă înainte se mai răsfățase în lumină neasemuitul său palat. Se stârnise vântul, bătând spre răsărit. Marele Preot ședea împietrit pe punte și privea îndărăt. Vâslașii primiseră porunca sa de a vâsli din răsputeri, cu toate că pânzele erau umflate și corăbiile erau duse de vântul furios cu repeziciune. Din când în când, Marele Preot se uita cu grijă la cele unsprezece
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ăsta de Toal? Ar fi trebuit să citesc scenariul. Împuțita de Carole! Vacă Împuțită și sonată. Morții măsii. Ar fi trebuit să citesc scenariul ăla. Informațiile Înseamnă putere, sau așa se spune. Dar n morții măsii. Ține-ți capul plecat, Împietrește-ți inima și o să fii ok. Respiră lent. Respiră lent. Ușor de făcut. Inimile noastre sunt Împietrite În meseria asta. Trebuie să fie la fel de Împietrite ca și capetele sponsorilor noștri și asta ne distruge pe noi. Ei Își pot permite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
măsii. Ar fi trebuit să citesc scenariul ăla. Informațiile Înseamnă putere, sau așa se spune. Dar n morții măsii. Ține-ți capul plecat, Împietrește-ți inima și o să fii ok. Respiră lent. Respiră lent. Ușor de făcut. Inimile noastre sunt Împietrite În meseria asta. Trebuie să fie la fel de Împietrite ca și capetele sponsorilor noștri și asta ne distruge pe noi. Ei Își pot permite să fie de piatră pentru că pot face abstracție de tot și pot face asta pentru că sunt detașați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
zbughiri și de neșteptate Încremeniri. Cu schimbări imprevizibile de direcție Între ele. Înainte de a dispărea cu totul În spatele unui trunchi de copac. Expresia hipomimă a veveriței, ca și Întreaga ei postură, sînt acelea ale unui chip și ale unui trup Împietrit În candoare - mut, nemișcat, imperturbabil și inexpresiv. Un sfinx care nu vrea să-și trădeze În niciun fel nici intențiile și nici umorile. Și afișează morga monumentală a unei statui. Un dandy ar invidia-o pentru impasibilitatea ei. Buster Keaton
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
chipu-i divin și însuflețitor și și-a întipărit pe ea propriul portret"). De asemenea, cele două perioade au în comun independența imaginii sacre față de privire. Ea nu are întotdeauna nevoie să fie văzută pentru a acționa. Chiar dacă Gorgona îi împietrește numai pe cei care o privesc, creaturile lui Dedal, statuile arhaice, își trăiesc viața ascunse de oameni. În regimul "idol", practica imaginii nu este contemplativă iar perceperea nu este un criteriu. Puterea imaginii nu stă în faptul că este văzută
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
trupul pe apă, ci, prin înțelegerea diferită și profundă a ceea ce este, Ela pășit, iar trupul l-a urmat. Forma trupului se schimbă, în cazul șamanului, pentru că ea urmează cu fluiditate mișcarea sufletului. Altfel spus, sufletul nu este legat și împietrit la nivelul unei forme vizibile, depinzând (cauzal) de aceasta. Dar cum suntem noi educați în societatea care se dorește a „viitorului“? Ne percepem și ne decupăm îndeobște ca ființe individuale prin trup. Acest lucru este atât de comun, încât nici
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Global Finance, unde erau afișate doar funcția ei și adresa de e-mail. Mai apărea ca link într-un interviu televizat (deși se menționa doar faptul că fusese printre invitați. Din fericire, nu scria că abia dacă reușise să deschidă gura, împietrită de emoție cum era). În sfârșit, a treia apariție era rezumatul unei dezbateri de la Colegiul din Dublin despre femeile din domeniul afacerilor. Echipa ei câștigase dezbaterea pe subiectul subreprezentării femeilor în comisiile de nivel înalt ale companiilor publice. Își argumentase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
prin buzunarele largi găseai acolo praștia capacele de bere bancnota de cinci lei mototolită cu ea îmi cumpăram dreptul la vise în cinematograful de lângă piața chibrit 3 noiembrie 2011 Scenă ultimul reflector clipește obosit într-un colț al decorului a împietrit un poștaș cu mustață stufoasă odată aducea pensia de două ori pe zi (la matineu și seara) fluiera romanțe în fața porților de carton poate că acest personaj ambiguu rămâne doar o iluzie definitivă așa cum e viața însăși atunci când numeri vise
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
colosale, înghețate, cu coloane groase cât zece oameni, cu fresce bizare pe timpane și ferestruici ovale la-nălțimi care-ți tăiau respirația. Ne-am oprit chiar sub crucea bolții, și Lulu s-a-ntors cu fața spre mine. Am stat câteva minute împietriți în aerul 145 oliv. îl priveam, o priveam drept în ochi, urmărind cum pupilele i se dilată și i se contractă încet. Brusc, mi-a apucat mâna și, ridicîndu-și fusta mini, mi-a lipit-o de chiloții de dantelă, prin
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
primeau ultimele lovituri din existența lor. Lângă ea, încă adâncit în somn, Dylan se muta de pe o parte pe alta, după care își aruncă brațul peste ea. S-a cuibărit la pieptul lui pentru un moment, căutând liniște. Apoi a împietrit într-o stare de dezgust familiar și s-a îndepărtat încet, simțindu-i excitația din ce în ce mai puternică pe stomacul ei. Fără sex. Asta n-o mai putea îndura. Ea își dorea afecțiune, dar, de fiecare dată când își apropia corpul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și-a înăbușit dezgustul, și-a plasat fără nici o tragere de inimă dinții pe gâtul lui Joy și i-a aplicat o vânătaie. Cam pe la jumătatea procesului de făcut vânătăi, cineva a spus „Oh!“. Au ridicat ochii, cu o expresie împietrită de vinovăție. Ted stătea în picioare, uitându-se la ele. Părea supărat. — Ușa era deschisă... Nu mi-am dat seama... Sper să fiți fericite împreună, adăugă el după ce se mai adună cât de cât. Ashling și Joy se uitară una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Jack a început să râdă sănătos, în timp ce Ashling îl privea înmărmurită. Apoi a pus jos teancul de documente și a trecut la acțiune. —Bun, haide! Haide să ce? Haide la baie să te spălăm pe cap. Și-a întors fața împietrită către el. — Ești ocupat, acuză ea. El era mereu ocupat. Nu durează mult să te spălăm pe cap. Să mergem! Care baie? întrebă ea într-un final. —La bărba... Apoi s-a oprit. S-au uitat unul la celălalt. —Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
entuziasmul pe care îl avea când sosise se epuizase și acum era nerăbdător. Asta dacă nu ai cunoscut tu pe altcineva. Plec, dacă asta e situația, se oferi el grațios. Și uit ideea de a te recuceri. Fața ei era împietrită. Lisa îl privea și se gândea să-i dea de înțeles ceva de genul „poateam-cunoscut-poate-că-nu“. Asta ar opri toată situația asta nebunească și periculoasă. Apoi, dintr-odată, a decis să nu o facă. Nu jucase niciodată jocuri cu el, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
hotărât să nu permit ca vreuna din problemele astea să-i facă ei rău. Și mai trebuie să știe că tocmai Elizabeth Short ne oferea această a doua șansă. În apropiere de Boston avionul a fost înghițit de nori. Am împietrit de frică, de parcă revederea și paternitatea m-ar fi transformat într-o stâncă în cădere liberă. Atunci gândul mi s-a îndreptat spre Betty, ca o dorință, aproape ca o rugă. Norii s-au împrăștiat, iar avionul a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
În baza de date. Înjurând cu voce scăzută, formă numărul inspectorului Insch pentru a-i raporta veștile proaste. — Alo, domnul inspector? Da, aici comisarul McRae... Nu, domnule. Trase adânc aer În piept. — Nu e Richard Erskine. Se lăsă o tăcere Împietrită la celălalt capăt al liniei și apoi: — Ești sigur? Logan Încuviință din cap, deși Insch nu Îl putea vedea. — Sută la sută. Victima este o fetiță, de trei, poate patru, ani, dar nu a fost raportată nici o dispariție. Cuvinte vulgare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
rar, se apucă pe neașteptate să le explice senatorilor reuniți în Curie că situația pe coastele orientale ale Mediteranei, mare nostrum, devenise primejdioasă. Nu i-am dat atenție, declară și păru pe punctul de a-i denunța pe vinovați. Aula împietri într-o liniște plină de spaimă. Iar el spuse: — În provinciile noastre, în statele vasale, la granița cu parții există primejdia unor revolte, poate chiar a unor războaie. Menționarea imperiului part, dușmanul nicicând îmblânzit, Irakul de astăzi, evoca un coșmar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în spatele lui Sejanus își făcuseră apariția pretorienii, cărora Macro le dăduse primele ordine cu glasul lui aspru, pe când ieșea, și care înconjurau Curia printr-o manevră rapidă, disciplinată. Îi văzu și Sejanus, din spatele ușii de bronz deschise încă, și rămase împietrit la jumătatea drumului. Într-o clipă, bucuria lui plină de îngâmfare se transformă în alarmă. Tot mai tăcea și nu se mișcase încă atunci când Sertorius Macro, în picioare pe treptele din dreapta tronului gol al lui Tiberius, ridică mesajul imperial sigilat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se verifice integritatea sigiliilor și, apoi, încet, le rupse, despături mesajul și începu să citească, rostind cu greutate cuvintele, acel document care nu era o numire, așa cum se așteptau toți, ci o acuzație extrem de gravă, „trădare împotriva poporului roman“, aula împietri într-o liniște înspăimântată. Era o acuzație de pe urma căreia nimeni nu putea scăpa cu viață. Sejanus, ca și cum cuvintele rostite în latina aceea căznită ar fi refuzat să-i intre în cap, rămase nemișcat. În liniștea aceea, Sertorius Macro continuă: — ...Planul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
citind, doi funcționari care treceau pe acolo l-au anunțat brutal, fără ca măcar să-și încetinească mersul: „Fratele tău Drusus a murit în închisoare“. Nu așteptară răspuns. Iar el, cu creierul golit de sânge, de parcă ar fi urmat să leșine, privi împietrit umerii și pașii lor liniștiți care se îndepărtau. Apoi își dădu seama că nu era singur: de după ușa bibliotecii, cineva îl observa pe ascuns. Ca și în casa Liviei, scena aceea plină de cruzime fusese regizată, pentru a scoate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îngrozit că avea să-și piardă controlul, încercă să se depărteze. Mergând, i se părea că strânge în palme un fier înroșit. Revolta, furia erau atât de mari, încât nu mai vedea nimic. Singurul său gând voluntar era să-și împietrească expresia feței, să-și înfrâneze dorința de a ucide, să se ascundă, să aștepte lăsarea noapții. Când murise Drusus, noaptea îi fusese de folos pentru că plânsese. Acum, fiecare mână strângea cu putere brațul opus, învinețindu-l; mintea plăsmuia imagini ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Tiberius remarcă rafinata cadență a gesturilor. Îi spuse: Senatorul Junius Silanus are o fiică. Te vei căsători cu ea. Pe când rostea cuvintele acestea, se simți ușurat că reușise să arunce în mijlocul acelei haite de lupi o oaie grasă. Gajus rămase împietrit de uimire. Apoi se gândi că nu aranjezi o căsătorie fastuoasă pentru cineva care trebuie să moară. În trupul lui, viața se redeșteptă. Tiberius îl privea cu ochii înroșiți, întredeschiși, urmărindu-i reacțiile. Era un vicleșug mai vechi; îi surprindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se căise și un magistrat de rang înalt, un quaestor. — Aici e nucleul întregii povești, spuse Domitius Corbulo privind numele acelea. Restul era fum... Nu-i prost deloc tânărul Cerialis. Împăratul nu răspunse. Nu se simțea tulburat, sufletul i se împietrise. Se gândi că era de-ajuns un gest pentru a-i zdrobi pe cei cinci. „Mila, rațiunea, căutarea unui acord, toleranța nu ajută.“ — Vă mulțumesc, le spuse anchetatorilor. Ei îl priveau, așteptând hotărârea lui. — E bine să reflectăm câteva ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]