1,000 matches
-
pricepu. — DU-TE ȘI SUNĂ! Tomberon alergă afară. Ed se ridică și respiră haosul din jur: polițiști, cioburi de sticlă. O ambulanță intrase cu spatele prin vitrina spartă și Încărca cadavre. Bud White striga ordine. O fetiță Într-o rochiță Împroșcată cu sînge mînca o gogoașă. Tomberon a venit Înapoi și mai Înnebunit. — Trenul a plecat din L.A. acum zece minute. Treizeci și doi de deținuți Într-un vagon, iar telefonul de la bord nu funcționează. L-am sunat pe Kleckner și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
hoinărit așa cam o jumătate de oră, până când, în sfârșit, am avut voie să mergem la bazin. Nu era foarte aglomerat. Câțiva oameni stăteau întinși sau ședeau pe șezlonguri lângă apă: puținii care preferaseră să înoate o făceau foarte energic, împroșcând multă apă și țipând. Se auzea un amestec de muzici diferite. Piese orchestrale acvatice răsunau din sistemul de amplificare, concurând cu câteva tranzistoare din care se auzea orice, de la Cliff Richard până la Kenny Ball și jazzbandiștii lui. Apa sclipea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
când răspundea la întrebările doctoriței Gillam. Sau mai degrabă nu răspundea: căci în acea etapă a carierei lui, Winshaw nu mai participa la dezbaterile politice cu un discurs rațional, acesta având tendința să fie alcătuit exclusiv din statistici printre care împroșca din când în când insulte oribile. Deci, consultând o transcriere a acelei discuții, am descoperit că atunci când doamna doctor Gillam a ridicat problema subfinanțării deliberate ca preludiu al privatizării, el a răspuns astfel: „17000000 în 5 ani 12,3% PIB
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fața Fionei, am dedus că privea cu scepticism această dezvăluire. Și am încheiat cu o scuză. M-a impresionat atunci. — Ba nu, te cred. Încercam să-mi amintesc ceva. Se lăsă pe speteaza scaunului și se uită pe fereastră, acum împroșcată cu stropi de ploaie. Cândva, anul trecut, a trebuit să fac rezumatul unui articol într-unul din ziare. Era despre accident - teoria cuiva despre ce s-ar fi putut întâmpla, bazată pe noi informații. Știi, post-glasnost, chestii de-astea. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cinci de minute. Își petrecu timpul consumând două pachete de Revel și un Curly-Wurls în sala de așteptare a autogării. Călătoria cu autobuzul a durat mai mult de o oră și aproape jumătate din acest timp în vehiculul obosit, care împroșca noroi și îl ducea pe drumuri tot mai întunecate, mai înguste, mai sălbatice și mai întortocheate, Michael era singurul pasager. Când a coborât din autobuz se afla încă, după socotelile lui, la circa zece, doisprezece kilometri de destinație. Singurele zgomote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
spate și Își clăti gura și gîtul, apoi se repezi Înainte și scuipă gargara. Duncan surprinse inelul lăsat de pahar În momentul În care fu pus pe chiuvetă, iar cînd bărbatul dădu drumul la robinet, auzi apa izbucnind prin conductă, Împroșcînd În clipa În care izbi țeava de scurgere de desubt. Lumea Îi apăru plină de lucruri noi și extraordinare. Nimeni nu-l provoca. Nimeni nu părea că-i dă atenție. Mergea pe străzi ca o fantomă. Îi luă o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
vom reuși să controlăm durerea. Așa că am luat-o În serios și m-am antrenat. M-am antrenat Încontinuu: la coadă la supermarket, În cadă, Înainte de culcare. Nu am știut. Mi s-a rupt apa În liftul de la Banca Angliei, Împroșcând pantofii impecabili ai unui analist japonez În tranzacții la termen, care s-a scuzat Îndelung. Am contramandat prânzul cu un client de pe mobil și am luat un taxi până la spital. Mi-au oferit injecția epidurală, dar am refuzat. Eram nenorocita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și înapoi. Beșica de porc deșertă din boțelile ei gândaci smălțuiți, pe care unii goldăneșteni îi strângeau în palme grijulii. În seul negru al gliei devenită socialistă, adică a tuturor și a nimănui goldăneștenii își ascunseră, iară și iară, speranțele, împroșcând pământul mustos al Baisei, cu sămânță, pentru orzul cel cu mustăți lungi și țepoase, pentru ca să se facă porumbul bogat dintele calului, distribuiră cuiburi de cartofi, care se fierb în oale, la un loc cu înmiresmatul mărar, ori se gătesc, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cănița de cafea. Atracția gravitațională a ceștii fu subliniată printr-un clinchet ușor de cioburi sparte. De după ușă, apăru soția Profesorului, care își plesni palmele răsunător la constatarea catastrofei. Văzu petele negre de zaț și cele decolorate de cafea arabă împroșcate din cana de porțelan de Sėvres, care, deși ciocnită și cu tortița fină sărită mai încolo, încă se mai rostogolea, pe rezultanta forțelor de inerție imprimate inițial. Își plesni mânuțele a doua oară: Albert, ce-ai făcut? Ai descompletat serviciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
seducătoare, străvezii dar greu de reperat, Încă și mai greu de atins. Baloanele noastre străbăteau orașul, poate din când În când câte unul se spărgea mut, fără ca nimeni prin preajmă să se arate destul de interesat, destul de aproape pentru a fi Împroșcat de mireasma lui banală. Dar, o spun din nou, poate că uneori se Întâmpla altfel. CAPITOLUL VI. ÎN CARE, DE 1 MAI, TOTUL RISCĂ SĂ DEVINĂ ROMÂNESC, PREA ROMÂNESC După cum probabil a reieșit și până acum, C.a. se baza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
flăcărilor sau a zidurilor care se prăbușesc la pământ. Cadavrul unui cal, rupt în două, fusese proiectat pe balconul unei case ruinate. În mijlocul a ceea ce fusese odată strada, caroseria transformată într-o uriașă armonică a unui tramvai arde înăbușit și împroașcă fum înecăcios. Un coollie apare dintre dărâmături, târâind în urma lui o curelușă din piele. Scăpat ca prin minune, cu urechile ciulite și nările în vânt adulmecă urma stăpânilor săi, dezorientat și speriat asemeni unui copil mic rătăcit de părinți. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dintre cele trei pahare, fără picior, cu margini drepte. Palma sorei medicale se strecoară sub ceafa lui, ajutându-l să bea. În timp ce soarbe lacom, un pârâiaș subțire pornește din colțul gurii, prelingându-se către bărbie. Se îneacă, tușește ușor și împroșcă picături pe cearșaf. Simte cum se înroșește, blestemându-și în sinea lui slăbiciunea. Fără nici un cuvânt infirmiera pune paharul pe tavă, apoi, cu o batistă albă, tamponează grijulie pielea umedă din jurul gurii lui. Înainte să iasă, aranjează cu mișcări sigure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
scurt timp, drumul se întinde în față drept și liber. Marius profită să ajungă la viteză maximă. Cu siguranța pistolului mitralieră pusă la foc automat, Manfred iese pe jumătate afară și trage, dar o denivelare a șoselei deviază rafala. Gloanțele împroașcă scântei pe caldarâm chiar în fața mașinii urmăritorilor. Șoferul acesteia ezită, ceea ce face să piardă câțiva metri, dar revine în forță năpustindu-se înainte ca un berbec înfuriat. Așa n-o mai scoatem la capăt, strigă Manfred înghesuindu-se să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
al uniformei, în coaste. Se prăvălesc amândoi la pământ. Rănitul încercă să se ridice, în zvârcoliri din ce în ce mai slabe. Izbutește să-și încleșteze mâna pe fața locotenentului. Marius lovește din nou cu pumnalul. Sângele ce țâșnește năvalnic din jugulara tăiată îl împroașcă pe față, dar nu-i dă importanță. Aleargă către învălmășeala luptei. Iovuț se apleacă și se repede cu casca în burta dușmanului. O ridică brusc sus. Lovește bărbia adversarului, amețindu-l. Se apleacă asupra lui și cu un gest scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
privește cu ochi care parcă nu înțeleg ce se întâmplă, burta spintecată. Cu gura larg deschisă din care nu iese nici un sunet, începe să-și adune singur mațele de pe jos. Un glonț îl lovește în cap. Sânge și creieri sunt împroșcați în jur. Se năruie lent la pământ. Ghemuit după cadavrul umflat al unui catâr, Marius zărește câțiva soldați români necunoscuți prinși într-o horă sinistră a morții, cu trupurile aproape tăiate de rafalele ucigașe. Cad unii peste alții. Lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se destinde încet și cade inertă. Îngenuncheat lângă el, Marius pleacă o clipă fruntea, îndurerat. Dom' locotenent, acum, dumneavoastră trebuie să ne conduceți. Ai dreptate, Iovuț. Să mergem. Deasupra crestei, pe platou, se vede plutonul lui Felix. Trag din fugă, împroașcă cu foc și moarte. În fruntea lor, Felix aleargă drept, fără să se ferească. Un roi de gloanțe țiuie în jurul lui. Se dă peste cap. Fâșiile negre de fum ale luptei îl ascund vederii. Cu un pistol într-o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
oprească la numai câțiva pași distanță. Nu mai are vreme să se ferească. Pune corpul mortului peste el. Explozia îl trântește de perete cu forță incredibilă și-i smulge tot aerul din plămâni. Urechile îi țiuie, fața și uniforma sunt împroșcate de sângele care țâșnise ca dintr-o conductă spartă din trupul neamțului. Dar este viu! În jocul permanent de zaruri pe care-l poartă cu Moartea dăduse din nou șase-șase. Data viitoare va fi la fel de norocos? Undeva se aude un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a morții. Pornește șchiopătând mai departe. Lovește cu piciorul ușa imediat următoare, care se sparge în mai multe bucăți. Din interior răsună o salvă furibundă. Prima rafală a lui Marius îl nimerește pe trăgător în burtă. A doua în gură, împroșcându-i partea din spate a capului pe un tablou al Führer-ului. Din cadrul ușii, locotenentul aruncă o privire indiferentă peste cadavru. Un tip din SS, Scharführer după cum arată gradele. Clădirea se cutremură din temelii, exploziile și zgomotele gloanțelor care ricoșează pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
foarte scurt. Fără să piardă timpul își pune din nou casca și curând se pierde în masa compactă a soldaților. Foooc! Instantaneu, toate armele încep să tragă ca turbate. Gloanțele șuieră și apar primele goluri în linia de atac. Sângele împroașcă, se aud țipete. Cei aflați în spate continuă să înainteze în ciuda rafalelor concentrate, sărind peste cei căzuți la pământ. De pe clădire, mitralierele seceră fără încetare. În fața ripostei furibunde, elanul atacatorilor pare să șovăie. Trântiți la pământ, continuă să tragă dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ca să încremenească apoi acolo unde moartea îi găsise. În bătaia automatului lui Marius intră un grup de soldați germani care transportă o mitralieră. Apasă pe trăgaci. Doi cad, dar al treilea scapă și în spatele unei ridicături de pământ începe să împroaște clădirea cu rafale bine țintite. Câteva vaiete scurte se aud din rândul apărătorilor. Pentru o secundă, întoarce privirea spre dreapta. Un soldat român se prelinge încet pe lângă zid, pe frunte cu o mică pată roșie. Câteva grenade explodează cu zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
din marcajele de pe traseu și nu le distruge sau modifica direcția, fiindcă poți primejdui viața altor turiști din urma ta. 7. Admiră-mi frumusețile și soarbe-mi cu sete aerul și izvoarele, dar nu mă murdări! Nu-mi profana peisajul, împroșcându-l cu coji de ouă, hârtii, pungi de plastic, cutii de conserve și alte resturi ale ospățului tău, tu strânge-le ca să lași curat locul pe care te-ai ospătat și pune-le înapoi în rucsacul tău, ca să le arunci
Agenda2005-49-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284466_a_285795]
-
încolo, deși pistoalele pe care i le înfipseseră în coaste nu promiteau nimic bun... Da, dar cum ar fi putut altfel să-l convingă? Până la urmă îmi rămase în minte doar momentul când colegul meu începuse să vomite și îl împroșcase pe polițist pe piept și pe cravată... Păstram râsul în mine să-i povestesc și Matildei, să râdem împreună... eram foarte vesel... Adică abia așteptam s-o văd și să ne îmbrățișăm, ca totdeauna în cei doi ani când ne
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
asupra lui Drake și-și modifică unghiul de tragere chiar în clipa în care Hicks îi dădu drumul pe planșeul blindatului. Un fulger lumină un rictus inert și inuman, în timp ce rafalele criblorului sfârtecau toracele monstrului. Un fluid corporal galben viu împroșcă în toate părțile și atinseși fața și pieptul lui Drake. Omul se clătină, din corp ieșindu-i dâre de fum. Acidul rodea repede carnea și oasele. Avu un spasm muscular și degetul lui apăsă pe trăgaciul aruncătorului său în momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
să-și amintească toate indicațiile lui Hicks. Ținti pieptul scheletic și apăsă pe trăgaci. Nu se întîmplă nimic. Din grozăvia ce se apropia de ele venea un fel de șuierat. Fălcile anterioare se deschiseră și un jet de bale vâscoase împroșcă podeaua. "Calm, calm, nu te pierde cu firea", își zise Ripley. Verifică arma. Siguranța. Era deblocată. Încărcătorul? Constată dintr-o privire că era plin. Newt se agăța cu disperare de piciorul ei și începuse să geamă. Mâinile femeii tremurau așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
rapiditate decât la discreție. După câte își dădeau seama, adversarii lor erau dotați cu un auz mediocru și că își localizau prada probabil datorită mirosului. Când ajunseră la punctul de intersecție a două conducte principale, Ripley se opri pentru a împroșca în ambele părți napalm, din simplă precauție. ― Încotro? ― Pe-acolo, răspunse Newt, sigură pe ea. Femeia se răsuci și o luă din loc prin tunelul din dreapta. Acest nou pasaj era ceva mai spațios decât cel pe care o, luaseră pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]