909 matches
-
țes din firele-ncurcate, Frânturi din existențami zbuciumată. Deșir mereu același ghem de amintiri, Până când geană de geană se lipește, Sperând să mai găsesc măcar un fir Spre o-ntâmplare ce-abia mai licărește. Dar anii din clepsidra vieții se împuținează Căci timpul aleargă bezmetic, neîncetat... Memoria-mi abia mai irizează Iar eu am ostenit de-atâta căutat. Liniște Când ziua pleoapele-și închide Și înserarea firea o cuprinde, Liniștea s-așterne ca în paraclise, Iar somnul vine-mpovărat de vise. Negura
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
La poalele lui mons Albanus, în apropiere de Roma, se află un lac mic, rotund - se spune că e gura unui vulcan stins. Și acolo e la fel, nu intră și nu iese nici un râu, dar apele lacului nu se împuținează niciodată. Se numește Lacus Nemorensis, lacul din pădure. Și îi promise: — O să mergem acolo. Apoi își aminti de corabia de aur pe care unii senatori, scandalizați, spuneau că o văzuseră pe Nilus în zilele tulburi ale lui Marcus Antonius și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ordonată, rodul unei gândiri atente, o frază pe care nu avea s-o uite: „Aș fi preferat să-l văd plecând la război împotriva parților“. Se uită la Drusus, care puse calamusul jos. Nu spuse nimic. Între timp, prietenii se împuținau. În cele din urmă își dădu seama că invitația la Capri nu era o chemare pentru audiență. Permisul de întoarcere la Roma nu mai venea; Nero era prizonier în Villa Jovis. Mintea Agrippinei era înzestrată cu clarvizuinea dată de ură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Augustus anulase blând vechile structuri republicane. Întrucât era cu neputință ca toți cei o mie de membri ai Senatului să cadă repede de acord asupra problemelor zilnice care nu puteau fi amânate, el reușise să le reducă numărul la șase sute, împuținând opoziția. Cei care rămăseseră erau mulțumiți, pentru că fiecare dintre ei dobândise mai multă putere. Transformase legile, fără să le schimbe radical, ci modificându-le doar modul de aplicare. Se declarase apărător al unei republici în care nu mai rămânea absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cea veche înserarea inimii jăratecul din cuvânt o încălzește dar oare câți îngheață în această noapte într-un șanț ori câți tremură pentru o vorbă în ierni interioare fără sfârșit cântecul verii a zburat demult la stele viitorul mi se împuținează cu fiecare iarnă ce vine cât de bogat îmi stă însă în spate trecutul mai plâng și acum precum în copilărie pentru fetița cu chibrituri și Oliver Twist mai cânt și acum înaintea caselor goale colindul celui născut în iesle
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mai încercă Nando să le spună, dar nimeni nu se arătă dispus să stea și să-l asculte. Fiii clasei muncitoare nu doreau decât să se facă nevăzuți cât mai repede de acolo. Totuși, ceva mai târziu, după ce mulțimea se împuțină, un muncitor voinic, cu o figură isteață, se opri din drumul său și-l ascultă pe Nando, cu un ușor zâmbet în colțul buzelor, bălăngănindu-și în mâna stângă servieta jegoasă de mușama, în care-și căra zilnic mâncarea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mele nu funcționau asupra lui. Probabil că l-am iubit pe bietul meu pescar cu o iubire demnă de o Aspidă prinsă în propria ei cursă... Asistam la suferința lui ce era deopotrivă și a mea, privindu-l cum se împuținează pe zi ce trece, precum soțul transformat în greiere al lui Eos. Mărunțirea lui se manifesta în ritm cu creșterea dragostei dintre noi. La ultimele noastre întâlniri, nu mai avea putere să ne iubim, stăteam doar pe pietre înlănțuiți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
multe altele s-a gîndit Arus cînd l-a studiat pe nefericitul Lupino. Fără îndoială, micuțul ar fi murit dacă n-ar fi fost adoptat de haită. Dar, între a salva un lup, cînd numărul celor din tagma lor se împuținase dramatic și orice exemplar sălbatic era un bun neprețuit, într-un moment în care lupii trebuiau să-și unească forțele și să recucerească poziția pe care au avut-o dintotdeauna și asumarea responsabilității de a accept un străin care avea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
decembrie și, ici, colo, câte o rodie uscată și viermănoasă. În tot cartierul stăruia o mireasmă de praf și de cafea, de scoarță de copac arsă, un miros de piatră și de oaie. Dughenile, scobite în zidurile de lut, se împuținaseră; Janine simțea că n-o mai duc picioarele. Bărbatul ei, în schimb, era din ce în ce mai vesel. Începea să-și vândă marfa și de aceea se arăta mai îngăduitor. Îi spunea Janinei "micuța mea". Călătoria se arăta a nu fi fost zadarnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pictase întotdeauna ca și cum l-ar fi știut. Trebuia să dezlege, în sfârșit, acea taină, care nu era numai taina artei, știa bine. Iată, de ce nu aprindea lampa. Acum Jonas se urca în fiecare zi în cămăruța lui suspendată. Vizitatorii se împuținară, căci Louise, ocupată cu gospodăria, nu avea timp de vorbă. Jonas cobora la vremea mesei, după care urca iar în ungherul lui. Rămânea aici ziua întreagă, nemișcat în întuneric. Noaptea cobora și se culca lângă nevastă-sa, care la acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și acum, Pe arșița cruntă și-n dansul ninsorii, Drumeț pribeag, la capăt de drum. Citesc rugăciuni la icoane Și-n mesteceni însemn rugăciuni, Mi-e sufletul răstignit între toamne Și piere-n descânt de cărbuni. Pe neștiute, trupul se-mpuțină Și-mi cere vamă iarna cruntă, Vino, să fii o ultimă lumină, Iubirii ce-a murit, cu aripa frântă ... Ne-a fost dat ... Iubito, ne-a fost dat să fim Tu val de râu, eu val de fluviu, Sub tunet
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ori firul netopit al vieții... îți aud mersul ușor și ochii tot mai lichizi neprevestind ființarea... Mărinimoase, dincolo de zei, Tu și lumina pe cer! închidere în sine Zilele se dilată, smoală pe șosele sub greutatea soarelui arzând. Ți s-a împuținat vederea, trupul, și gândurile de dragoste pe care le alungi mai tot timpul de acasă. Stare normală Printre picături, timpul fuge fără să se ude. Pe drumul dintre anotimpuri, dragostea și ura se fluieră. Moartea întâmplătoare și viața trec printre
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
sută de mii de locuitori. Cam cât curaj revine pe cap de locuitor? Aleea Recunoștinței, lungă de vreo sută optzeci de metri, urma diagonala mare a fostei piețe Gheorghe Gheorghiu-Dej. Rudele și prietenii morților adunați În jurul celor cinci brazi se Împuținau cu fiecare anotimp. Ca și lumânările de pomenire: galbene și subțiri, se stingeau grăbite În zăpada Înghețată, sub privirea goală a Statuii minerului deghizat În Moș Crăciun de către firma Coca-Cola. Într-un brad argintiu atârna capul sur și hirsut al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
întrerupse Green și-și îndreptă atenția spre mine. Unul din motivele pentru care proiectul de lege o să eșueze este acela că electoratul e mai mult decât nemulțumit de serviciile pe care i le oferim. În timpul războiului efectivul ni s-a împuținat, iar unii dintre băieții pe care i-am angajat pentru a remedia problema s-au dovedit a fi niște uscături și ne-au deteriorat imaginea. De asemenea, de la terminarea războiului avem un excedent de recruți, în timp ce o grămadă de polițiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
va mai vedea, nici pe Mai-Baka și Iahuben, nici... Dar în aceeași clipă se deschise altă ușă, iar străinul scoase globul de pe cap și i se văzu fața de flăcăiandru, doar că era chel. Aerul nu părea să se mai împuțineze, și Auta fu împins ușor de străin pe ușa deschisă, în altă încăpere, mult mai mare, în care ar fi încăput lesne o sută de oameni alăturați, dar nu erau decât patru străini, fără cel care l-a adus. Cei
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Mi-au spus, stăpâne, că pământul nostru e rotund ca o sferă, adică aproape ca o sferă. Planeta lor e la fel, și nu e stea, căci n-are focul ei. Au venit aici pentru că la ei văzduhul s-a împuținat și vor să vadă (și Auta se opri; un gând tainic îi spuse să nu mărturisească tot)... dacă mai sunt oameni ca ei și în alte planete. Marele Preot îl asculta buimac. Niciodată nu auzise asemenea șiruri de vorbe și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Auta nu bănuia la ce se gândesc. Începu să simtă în el o neliniște aspră, crudă, întîia oară atât de mare de când se știa. Soarta răscoalei amenințate îi ridică un nod în gât și i se păru că aerul se împuținase. Într-un târziu, Hor îl întrebă pe cîrmaci: - Poți s-o nimicești în aer, înainte de a ajunge la muntele acela primejdios? - Nu! murmură cârmaciul cu glas sugrumat. Nu m-am pregătit pentru asta... nu m-am gândit. Auta simțea marea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în câteva sute de ani cu viața de pe pământ, dar au mai arătat ceva: nu avem dreptul să venim aici și să vă fim povară. Aș pleca liniștit însă numai dacă n-aș ști că din pricina noastră uscatul s-a împuținat și mai mult și unde a fost Atlantida este acum mare... Aș pleca liniștit dacă n-aș ști că din pricina aflării noastre aici suferă iar atâtea mulțimi de robi, atâția soldați... - Și sărăcimea suferă! zise Auta. Pescarii, păstorii, meșteșugarii, muncitorii
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de speranță, de bun augur. Am aflat că nuanța galben-aurie a pielii mi se Închidea În mod vizibil, transformându-se În degradeuri de maro, că părul meu creștea extrem de lent (ca și unghiile, de altfel) și devenea translucid, că mă Împuținam la trup, subțiindu mă. Tot la recomandarea lui mi s-a confecționat un veșmânt alb, din bumbac, asemănător cu o togă, pentru a-mi fi cât mai comod În postura În care mă aflam. Cea dintâi persoană care a cedat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
tatălui meu, domnul Martin simți un jet de greață pe esofag și se cutremură cu fața congestionată. Rămase siderat, cu privirea spânzurată departe, peste capetele celor care Începuseră să tot intre În capelă, rude și cunoștințe. Aerul dintre noi se Împuținase și un miros Înțepăcios de tămâie ni se cuibări În nări. După ce preotul citi bâzâit la căpătâiul mortului, iar noi ne făcurăm În câteva rânduri cruce călăuziți de mișcările sale, Își făcu apariția și Volodea, zis “Contele”. Acesta veni neînsoțit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Plânsul devine tot mai puternic. Îi cad pradă definitiv. Lacrimile țâșnesc necontenit, șiroind. Plâng Înfundat, covârșit de un geamăt adânc. Picioarele Îmi sunt ude de lacrimi. Gâtul mă ustură sufocat, ștrangulat de o mână nevăzută. Mă topesc. Trupul mi se Împuținează. Nu sunt altceva decât o materie vâscoasă. Memoria simte migrația apelor ei tulburi, care o Învăluie, pustiind-o. Realitatea cea vie mă părăsește. Lumina scade necontenit. Beznă. Sete. Foame. Frig. Singurătate. Cumplită singurătate. Mă trezesc Într-o baltă de lacrimi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
vor face vecinii mei și cei care Îmi vor descoperi mai târziu trupul inert și lava de sânge izvorâtă din mine și Împrăștiată peste tot acest univers făcut praf și pulbere? Mă numesc Șontâc Sunt un om bătrân. Bătrân și Împuținat la trup (mai ales după oribilul accident). Mă aflu la trecerea timpului... și nu am Încotro. Vulnerabil, neputincios, Într-o veghe continuă, asemeni animalului slăbit din mijlocul preeriei, Înconjurat de colți flămânzi și neîndurători. Sunt la discreția timpului. Și asta
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și nu am auzit cheia rotindu-se În yală (hotărâsem să-i dau cheia mea de rezervă din noaptea când o găsisem ghemuită la ușă). Îmi pregăteam un ceai din plante medicinale pentru a-mi obloji piciorul (locul de unde fusese Împuținat se iritase din cauza noii proteze și apăruseră niște umflături purulente, care mă usturau peste măsură). Mă fâstâcisem de tot și aproape că era să mi pierd echilibrul, când m-am trezit dintr-o dată cu ea (aș fi vrut ca Melanie să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
africanizat - dar În maniera unei Africi de Nord inventate de cineva care nu vizitase niciodată Magrebul; aparenta absență a oricărei structuri sociale; atemporalitatea unei lumi aflate dincolo de granița plictiselii, fără trecut, fără viitor și cu un prezent care se tot Împuțina. Oare așa ar arăta un viitor axat pe odihnă? Nimic nu s-ar putea Întîmpla vreodată pe acest tărîm lipsit de afecte, unde mișcarea entropică netezește suprafețele a o mie de bazine de Înot. M-am Întors la mașină, calmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
terminat repede cu ei. Până să vină sergenții, au plecat cu trăsurile în goană, veseli... Săptămâna brânzei Cine să-i țină minte? Băteau vânturile peste locul sălbatic, veneau zăpezile, duium de omăt, apoi primăverile. Zilele treceau, gârlă. Mai muriseră, se împuținau ăi vechi, veneau alții. Lumea, ca tîrgul! Dar erau frumoase locurile ălor de le îndrăgiseră. Vara da o iarbă înaltă, drumurile se lățeau. Cădeau ploile. Vremea se înăsprea. Timpul căciulii. Lucrătorii aduceau gâște să le îndoape și porci pentru îngrășat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]