974 matches
-
opinci. Este strigător la cer, părinte: fratele Petru, rasoforul Petru, cuviosul Petru, mâine-poimâine primește semnele diaconiei, ale preoției... protosinghel, arhimandrit, în timp ce noi ne ostenim pe moșia tovarășului maior Spiridon și a cuvioasei Cătălina, futui mama ei de viață! Un securist împuțit și o curvă conduc obștea! Vezi matale ce încercări îi pregătești, că te știu om iscusit, ai scăpat mânăstirea de atâtea căpușe, ne scapi și de el. În 4 ani au trecut sute de panacidari prin ograda, 3 neînțărcați au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la vale spre păstrăvărie! Ai grija mai sunt 6 butoaie cu păcură, scoate-le să nu explodeze! Blestemaților, of, blestemaților! Dumnezeii mamei voastre de blestemați, curve ordinare, lepădături, târfe..... foc, nenorociților, peste tot foc. Doamneeee! Ce ați făcut, derbedeilor, golanilor împuțiți, ce-ați făcut din mânăstirea mea? Leprelor, vă omor, vă împușc pe toți, neam de spurcăciuni, dezertorilor, am oploșit șerpi la sân, funii în jurul gâtului! Jigodii spurcate, ude-i pistolul? Cine mi-a luat pistolul? Dați-mi pistolul! Vă împușc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de la Durău și-mi bag pula în ea, monahie! Au făcut palat până la cer cu bănișorii mei preasfințiții, o să-i sfințesc cu un cartuș în tâmplă! Unul nu-mi scapă. Masoni îmbrăcați popă, vă scot eu masoneria din cap, jidani împuțiți! Părinte stareț, în biserică, cuviosul Petru saltă ca un nebun deasupra focului cu icoana Fecioarei în brațe și flacăra nu-i arde și fumul nu-i înăbușă. Minune, părinte stareț, peste ei coboară focul ca la înviere și focul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Nu am nevoie de milițieni proști și cu ifose în curtea mânăstirii! Eu vă anchetez, eu vă judec, eu vă condamn, eu vă îngrop, derbedeilor! Eu am pus laba pe Sterian, Hogea, Preda, Costea, Pintea, Samoilă, Duca, Solomon, Mihalache, partizani împuțiți, ce unelteau împotriva revoluției socialiste! Eu, tovarășul maior Marcu! Auzi, mă? Tovarășul maior Marcu îți zboară creierii, de nu-mi spui și nu o să fii primul! Tovarășe maior, părinte stareț, pe la două fără un sfert, cuviosul Petru a intrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să-l strivească ca pe un pepene. Zi, mă, zi de ce-ai pus focul? Ce ți-am făcut eu, mă, să te răzbuni? Spune, mă, grijania mă-ti! Cine te-a plătit, sănătocule, să arzi mânăstirea? Spune ce jâdan împuțit, cine ți-a sucit mințile? Cruciulița mamii lor de masoni, nici în creierul munților nu ne este îngăduit să trăim! Nimeni, părinte, jur că nimeni. Mi-e Dumnezeu martor, el știe tot: "Rug aprins din casa mea te vei ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și-a cerut scuze, nu s-a aplecat, a călcat pe ele ca pe niște scoici descompuse. "La dracu cu toată slugărnicia asta! Dumnezeii mamii lui de boșorog! Ajung eu procuror-șef, vin alegerile și scapă țară de pesediștii ăștia împuțiți! Până atunci trebuie să schimb macazul cât mai repede. Scârnăvia, de mâna mea moare!" Ieremia vorbea și înjura în gând fără oprire. Nu și-a dat seama când a ajuns la subsolul prefecturii, apoi în parcarea subterană. "Chiar nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
eu despre ea. Ar fi cazul să umblu la sertar, trebuie să-mi iasă ceva verzișori din golănia asta. Ehei, baroane, baroane, cum scoți tu castanele din foc cu mâinile mele! Gata cu slugărnicia! Gata, Dumnezeii mă-ti de comunist împuțit!" Au trecut două ore de când Ieremia, sprijinit de balustrada parcării, demantela idei, apoi le înnoda la loc în altă ordine a priorității: ipotezele justificau algoritmii, incertitudinile conturau argumentele, informațiile consolidau convingerile. Câte ceva ajunsese la urechile lui despre sfânta Cătălina, pictată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
care purta o meșă prost croită. Dungile pe care bastonul lui le lăsase pe spatele ei gol păreau cu adevărat foarte reale. — Nasol, am zis. — Înțelegeți și dumneavoastră, eu sunt doar distribuitorul, zise Helmut, suflându-și nasul într-o batistă împuțită, nu producătorul. O fotografie era interesantă în mod deosebit. În ea, fata dezbrăcată era legată de mâini și de picioare și era întinsă într-un altar de biserică precum o jertfă umană. Vaginul ei fusese penetrat cu un castravete enorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cel puțin să port o mască de gaze, căci mirosul de fecale care mi-a salutat nările ar fi întors stomacurile unei clinici întregi de proctologi. Bănuiesc că la asta se referă polițiștii atunci când spun că asta e o meserie împuțită. După părerea mea, mai împuțită decât să trebuiască să stai potolit într-o toaletă în care cineva tocmai a reușit o eliminare de proporții cu adevărat gotice nu se poate. Mirosul groaznic fu principalul motiv pentru care am decis să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mască de gaze, căci mirosul de fecale care mi-a salutat nările ar fi întors stomacurile unei clinici întregi de proctologi. Bănuiesc că la asta se referă polițiștii atunci când spun că asta e o meserie împuțită. După părerea mea, mai împuțită decât să trebuiască să stai potolit într-o toaletă în care cineva tocmai a reușit o eliminare de proporții cu adevărat gotice nu se poate. Mirosul groaznic fu principalul motiv pentru care am decis să ies afară ca să mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
au plecat la această Curte de Onoare SS din Wewelsburg. Unde dracu’ e Wewelsburg? întrebă Becker. — E foarte aproape de Paderborn, zise Korsch. — Propun să mergem după ei. Să vedem dacă nu-l pot demasca pe Weisthor și toată afacerea asta împuțită chiar în fața lui Himmler. O să-l iau pe Lange în această călătorie, doar pentru scopuri legate de probatoriu. Korsch se ridică și merse la ușă: — Bine, domnule, mă duc să aduc mașina. Mă tem că nu. Vreau ca voi doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
din cap: — Nu ar trebui să menționăm deloc implicarea lui Himmler, dacă e posibil să putem evita asta, domnule general, zise el. Sunt cu totul de acord cu demascarea lui Weisthor de față cu martori. Nu vreau ca nemernicul ăla împuțit să scape cu fața curată. Dar în același timp ar trebui să evităm să-l punem pe Reichsführer într-o situație jenantă de față cu stufful superior al SS. Ne va ierta distrugerea lui Weisthor, dar nu ne va ierta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
tânărul. Era Heinrich, fiul în vârstă de 14 ani al lui Bruno Stahlecker, îmbrăcat în uniforma Tineretului Hitlerist motorizat. L-am zărit chiar în timp ce azvârlea un pietroi într-o altă vitrină. Râse încântat de propria-i îndemânare și zise: — Evrei împuțiți. Căutând în jur cu privirea aprobarea tinerilor săi camarazi, mă văzu pe mine în schimb. În timp ce mergeam spre el m-am gândit la toate lucrurile pe care i le-aș fi spus dacă aș fi fost tatăl lui, dar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vecinul meu. Abia vorbea, își pierdea respirația. Rieux se gândi la portar și se hotărî să-l vadă după aceea. Câteva minute mai târziu trecea pragul unei case joase de pe strada Faidherbe, dintr-un cartier mărginaș. În mijlocul scării răcoroase și împuțite îl întâlni pe Joseph Grand, funcționarul, care cobora să-l întâmpine. Era un om de vreo cincizeci de ani, cu mustața gălbuie, înalt și gârbov, cu umerii înguști și membrele subțiri. \ E mai bine, spune el când se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
zbor cu un avion de linie, ca oricine altcineva. Adunându-mi tot respectul de sine, mi-am târât bagajul cu mult îngreunat vizavi. Era o căldură dogoritoare. Până am ajuns la ghișeul Air France, m-am simțit ca un pește împuțit. Stewardesa din spatele ghișeului era căruntă și aranjată impecabil. Se uită la mine ca la un leucoplast folosit. —Oui? mă întrebă. Cu ce vă pot ajuta, madame? De ce au franțuzoaicele obiceiul să le necăjească pe tinerele ca moi, spunându-le „Madame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pateuri calde pe catedră. Habar n-ai ce înseamnă haloul pe care și-l creează femeile una alteia, când vor să transfere gineceul în profesie. Am simțit asta și mai târziu, lângă un bărbat, Dumitru Buturugă, în anii cei mai împuțiți ai totalitarismului. Pe el îl las însă acuma. A ocupat în viața mea un loc mai mult decât unic. Cred că, până la urmă, e singurul om din intersecțiile mele profesionale care a funcționat ca Gimini pentru Pinocchio. O iubire adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o permitea eticheta ierarhică. Atunci, din ce pricină se simțea el nevoit să facă pe căpitanul acuma? Poate pentru că se aflau într-o situație critică și pentru că trebuia să preia "sarcina". Era atașat de responsabilitățile lui ca de o femeie. Împuțită treabă! În această clipă, ar fi făcut schimb cu Ripley sau Parker. Mai ales cu Parker. Cei doi ingineri puteau să se întoarcă în habitaclul personal și să nu se sinchisească de tot ce nu-i privea direct. Cât timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ar putea să facă o gaură pe care va fi imposibil s-o astupăm. Știți cât de delicată este menținerea integrității cocăi în timpul unei călătorii la lumină-plus! Și nu mai pomenesc de fragilitatea circuitelor care se află în ea! ― Animal împuțit! mârâi Brett. Dacă n-o putem omorî, ce facem când dăm de ea? ― Oricum, zise Ripley, trebuie s-o urmărim, s-o prindem și s-o ejectăm din navă. Ea îl privi pe Dallas sperând într-o aprobare a propunerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și de altfel nici n-avem timp să instalăm niște jucărele gingașe, cum ar fi un regulator de curent, de exemplu. Nu facem minuni, știți! ― E prima dată când recunoașteți, zise Ripley. Parker îi aruncă o privire otrăvită. ― Monstrul ăsta împuțit n-o să aibă de suferit, numai dacă n-o avea un sistem nervos mai sensibil decât al nostru, explică Brett. Dar pare puțin probabil. Își cântări arma cum făceau altădată gladiatorii înainte de a intra în arenă.) O să-l zgândâre, atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
prin gâtul dureros. Brațele lui Ash realizară o pantomimă macabră pe deasupra trunchiului, căutând țeasta care dispăruse. Apoi el, sau mai exact acest lucru, se împiedică, se reechilibră și porni să-și caute pe punte capul smuls... 13 ― Robot!... un robot împuțit! murmură Parker, cu detectorul în mâini. Trunchiul conținea, se vede treaba, și el urechi electronice ultrasensibile fiindcă masa decapitată și extrem de robustă se întoarse în direcția glasului și avansă ca o păpușă mecanică spre Parker. Ridică detectorul și inginerul trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ridica și cobora cu dificultate și Parker se răsturnă într-o parte, încercând să ia o gură de aer. În sfârșit, clipi din ochi, oarecum mirat că mai era încă viu apoi se uită la forma întinsă pe jos. ― Robot împuțit! Mașină împuțită a Companiei! Dădu cu piciorul în metal. Robotul rămase întins, cuminte, pe punte. Lambert se uita când la Ripley când la Parker. ― Vrea cineva să-mi explice și mie ce se întâmplă '? ― Există un singur mijloc de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cobora cu dificultate și Parker se răsturnă într-o parte, încercând să ia o gură de aer. În sfârșit, clipi din ochi, oarecum mirat că mai era încă viu apoi se uită la forma întinsă pe jos. ― Robot împuțit! Mașină împuțită a Companiei! Dădu cu piciorul în metal. Robotul rămase întins, cuminte, pe punte. Lambert se uita când la Ripley când la Parker. ― Vrea cineva să-mi explice și mie ce se întâmplă '? ― Există un singur mijloc de a afla, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Intrarea din spate, folosită de toată lumea, dă într-un hol lung care duce către bucătărie și care e supraîncărcat cu tot felul de obiecte decorative care mai de care mai surprinzătoare: cizme Wellington de dinainte de război, costume de vânătoare vechi, împuțite și pătate de sânge de la nenumărații fazani împușcați și îndesați prin buzunare. Noblețea nu poate fi cumpărată. E moștenirea generațiilor care au trăit în această casă, și-au scuturat noroiul de pe cizme pe răzătoarea de fier de lângă ușa din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Dacă trebuia sa mor aici, în subteran? Și totuși... putea să-mi facă felul de mii de ori în cabinetul său. Trecuserăm de ușa ce separa acea cămară de tunelul întunecat și slab iluminat, și făcuserăm primii pași în încăperea împuțită, când un glas autoritar ne opri: Stați unde sunteți! Nu prea vedeam clar, dar o siluetă ieși din întunericul înconjurător și se înfățișă înaintea noastră. Avea o mantie ce părea roasă de timp și de câteva molii, iar în mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nici nu aveam chef de o altă durere de cap. Mai cu viață! LENEȘILOR! Mai cu viață! Parcă sunteți niște morți. Nici n-au venit Gardienii și voi parcă sunteți morți! Matyerebyets! LUA-V-AR DRACU' SĂ VĂ IA DE ÎMPUȚIȚI LENEȘI, HAIMANALE NENOROCITE! MAI CU VIAȚĂ! Se auzi din apropiere și acel glas mânios tăie liniștea de după răsărit. După înjurături ar fi fost Sergiu. Ne-am strecurat printre tufișurile dese și neîngrijite de la capătul grădinii și am dat față în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]