2,573 matches
-
noapte spre flacăra singurei lumânări care ardea între mâinile moartei. Ceara topită picura pe degetele descărnate ale fetei. Un rictus crispa fața Bătrânului la fiecare nouă picătură de ceară încinsă. Se gândi o clipă să schimbe poziția lumânării, dar își înăbuși gestul, realizându-i inutilitatea. în vârful flăcării se contura chipul supt de vlagă al lui Vanghele un macedonean între două vârste, înalt și uscat, cu pielea palidă, cu vase de sânge vinete brăzdându-i fața. Avea sprâncene negre, stufoase și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în spatele casei o încăpere semisferică din cărămidă, fără uși, fără ferestre, cu intrarea printr-un tunel subteran, ce începea cu o trapă în curte și se termina cu un chepeng în podeaua atelierului. Un sistem complicat de galerii și ecluze înăbușea orice curent de aer și crea, în mod natural, un mediu vidat, astfel ca aerul să nu opună rezistență mișcărilor perpetue ale materiei. Tot restul vieții a stat închis acolo, ticluind și meșterind cu ajutorul diavolului tot felul de mecanisme și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
același lucru, indiferent dacă mă consider mai profund decât Viky? Se va schimba ceva, așa cum cred în momentul acesta? Nici acum, când mă simt invadat de bucurie, nu s-au potolit întrebările, semn că nu sunt complect vindecat.) Ca să-mi înăbuș bănuielile care se ridică în mine, spun: "Te iubesc, Ioana! Pot să ți-o afirm fără nici o ezitare. Ce să socotesc? Să precizez? La socoteală desigur ca oricărei dragoste i-ai găsi limite. Trebuie să ai încredere în tot sufletul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Dar, și de data aceasta, nu e nevoie de eroismul civic. Regimentele leale Guvernului, conduse de sidoniști care cred că apără "Republica Nouă" decembristă, atacă și înving pretutindeni trupele insurgente, demoralizate de lipsa unității în comandament. Monarhia din Nord e înăbușită la 13 februarie 1919, după o existență de 25 de zile. "Republica Veche" e din nou victorioasă, ajutată de astă-dată de naivitatea și entuziasmul sidoniștilor "Republicii Noi". Iar cel dintâi lucru pe care îl face "Republica Veche", sută în sută
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și organizează, în Nord, un centru de rezistență militară. Poate că totuși ar mai fi putut dobândi ceva, dacă ar fi trecut de partea insurgenților din Porto; dar Guvernul, temîndu-se de marele său prestigiu și îndoindu-se dacă ar putea înăbuși această nouă și neprevăzută răscoală militară, îl invită pe Duarte la Lisabona, Relvas dîndu-și cuvântul de onoare că va fi liber să se întoarcă în mijlocul trupelor sale, în cazul când discuțiile nu vor ajunge la nici un rezultat. S-ar spune
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Gardă și pregătește manevre împotriva bravilor marinari". Agitația și campania de zvonuri ia proporții neobișnuite chiar pentru Portugalia. Se șoptește că Guvernul desființează gărzile republicane, marina și poliția. Izbucnesc grevele lucrătorilor de la căile ferate și Societatea de Tramvaie, care sunt înăbușite. Dar valul de ură împotriva lui Granjo crește mereu. Extremiștii manifestează pe străzi, strigând "Republica e în primejdie" și "Jos Granjo!". În dimineața zilei de 17 octombrie, trei lovituri de tun anunță că o nouă revoluție a izbucnit. Imediat încep
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
general revoluționar nu știau nimic de soarta pe care o va avea mișcarea. Adeziunile celorlalte garnizoane întîrziau. La Lisabona nu se petrecea nimic. De la Porto se îndrepta spre Braga o puternică și bine înarmată coloană guvernamentală cu misiunea de a înăbuși răscoala. A fost un interval de cumplită îndoială, când se credea că totul e pierdut și generalul Gomes da Costa, îmbrăcîndu-și uniforma de mare ținută, cu pieptul plin de decorații, aștepta din ceas în ceas să fie arestat. Cum se
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Madeira și arhipelagurile atlantice. La un moment dat se adunaseră în insule atât de mulți, încît îndrăznesc să se răscoale. Este celebra insurecție din aprilie 1931, începută în insula Madeira, care ia Guvernului o lună de zile pentru a o înăbuși. Este un adevărat război civil; un vas de luptă e scufundat de insurgenți, guvernul e silit să trimită necontenit contingente noi, debarcările se fac sub focul artileriei. La 26 august al aceluiași an, revoluția izbucnește la Lisabona. Durează o singură
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
fruntea îi e plecată, ochii aproape închiși, mâna dreaptă mușcă împietrită genunchiul. Rareori s-a întîlnit atâta durere și atâta stăpânire pe chipul unui om. Dar mâna de fier a generalului Carmona și a șefului Guvernului, generalul Domingos da Oliveira, înăbușe și această nouă insurecție în care militarii și demo-comuniștii colaboraseră cu o egală vehemență. Dictatura iese întărită din aceste încercări. Salazar capătă și mai multă libertate de acțiune. Un an în urmă, la 5 iulie 1932, devine Președintele Guvernului, păstrîndu-și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
câțiva pași și căzu în genunchi pe pietrișul de pe fundul apei. O clipă mai târziu, scufundă brațul până la cot în apa curgătoare. Contactul neașteptat cu apa înghețată îi dădu senzația că un cuțit i se înfipsese în creier, dar își înăbuși strigătul, transformându-l într-un muget prelung. își scoase de mai multe ori brațul chinuit din apă și tot de atâtea ori îl afundă la loc, găsind astfel, încet-încet, puțină alinare. Bău apoi îndelung și își scufundă capul în torent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
păruse rugătoare, dar totodată aproape mângâietoare. Fii atent. Aș vrea ca tu... să te întorci aici.“ „Desigur, domina. Nu te teme, mă voi întoarce.“ Acum își ținea promisiunea. Lumina lunii îl ajuta să ghicească urma cărării. Călcătura domoală a calului, înăbușită de patul de frunze, abia de se auzea în liniștea nopții. 11 — Nu! Nu! Nuuuuu! Așa nu merge! Nu merge deloc. Trebuie să țineți rândurile strânse, să stați în rânduri și să așteptați consemnul, înțelegeți? Metronius își ieșise din minți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cred că le-ar fi teamă de huni. Fără să ridice ochii de pe hartă, Etius făcu cu mâna un gest de nerăbdare. — Aaah, tăietori de gâturi și dezertori: uite cine sunt ei! Oameni care fug! Metronius roși ușor, dar își înăbuși iritarea ce i-o stârneau cuvintele acelea disprețuitoare, care, de fapt - firește, fără intenția lui Etius -, îl jigneau mai întâi pe el. — Cu îngăduința ta, Eminentissime, cred că nu curajul le lipsește acelor oameni, ci mai degrabă organizarea și armamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
noapte spre flacăra singurei lumânări care ardea între mâinile moartei. Ceara topită picura pe degetele descărnate ale fetei. Un rictus crispa fața Bătrânului la fiecare nouă picătură de ceară încinsă. Se gândi o clipă să schimbe poziția lumânării, dar își înăbuși gestul, realizându-i inutilitatea. în vârful flăcării se contura chipul supt de vlagă al lui Vanghele un macedonean între două vârste, înalt și uscat, cu pielea palidă, cu vase de sânge vinete brăzdându-i fața. Avea sprâncene negre, stufoase și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în spatele casei o încăpere semisferică din cărămidă, fără uși, fără ferestre, cu intrarea printr-un tunel subteran, ce începea cu o trapă în curte și se termina cu un chepeng în podeaua atelierului. Un sistem complicat de galerii și ecluze înăbușea orice curent de aer și crea, în mod natural, un mediu vidat, astfel ca aerul să nu opună rezistență mișcărilor perpetue ale materiei. Tot restul vieții a stat închis acolo, ticluind și meșterind cu ajutorul diavolului tot felul de mecanisme și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
E una din multele ironii ale vieții. 10. ...amorul este o putere așa de naturală și de mare, el vineașa de nechemat, izbucnește așa de triumfător și de nepăsător de calculele oamenilor, încît slabele sfaturi ale rațiunii vor fi întotdeauna înăbușite de întîile porniri ale acestei pasiuni, în sufletele acelor care sunt în stare s-o simtă. Și, de altmintrelea, acela care, între 20 și 25 de ani, ar calcula în loc să se arunce orb în vâltoarea iubirii, ar fi un mizerabil
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
amorul, iar alții îl trăiesc. 26. Ați observat că în amor, pentru femei subțietatea intelectuală, finețea nervoasă sunt indiferente, chiar neprețuite, dacă nu disprețuite? (În romanele franceze, omul inteligent, pricologul, romancierul e amicul.) 27. Amorul? Un trunchi de arbust, ascuns, înăbușit de puzderie de crengi înflorite, pe care zboară fluturi, cântă păsări etc. Cu cât vârsta e mai înaintată, cu atât podoaba sa sărăcește, cântăreți tot mai puțini, flori și frunze mai rare, mai decolorate. Spre cincizeci de ani... rămâne trunchiul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Îmi învălui mâna în palmele ei amândouă. M-am aplecat spre ea, fără voie, aproape s-o ating. - Nu! Lasă-mă, du-te. Mîine.Luni de zile a luptat cu ea însăși. Dar într-o seară, la despărțire, m-a înăbușit și, la ureche: - Mâine sunt femeia ta. Așteaptă-mă la patru în fața Operei. Femeia aceasta știa să iubească. Cu instinctele puternice și sănătoase, cu inteligența lucidă, ea iubea fără lună, fără fraze, cu toate fibrele corpului ei, cu căldura ei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de ele le incomodează. În faza culminantă a legăturii cu ea, Otilia mi-a mărturisit, într-o zi când eu eram mai ditirambic și ea mai cuminte, că dîndu-și bine seama de ceea ce e în realitate, nu poate să-și înăbușe jena pentru ea și un ușor dispreț pentru mine când îi supraestimez calitățile pe care le-o fi având sau inventez altele, pe care nu le are.) Apoi, râzând, adăugă: - Am voit să te necăjesc. N-am citit nimic din
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pe Adela în casă. Sta în picioare, rezemată de sobă. Era într-o rochie de batist alb, care o drapa statuar. Și atât de albă era toată, și figura ei atât de calmă, iluminată de albastrul ochilor, încît admirația a înăbușit totul. Geniul speciei dăduse de data asta cursei pe care o întinde atâta perfecție, încît își zădărnicise scopurile. Cu mania de a mă analiza, care nu mă părăsește un moment, m-am felicitat că, pentru o dată cel puțin, am putut
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mâna ei liberă și mi-a șoptit: "Ești foarte bun, ești prea bun". Dacă eu nu știam să-i pun diagnoza, nici ea nu mi-o putea pune exact. Nu eram "prea bun". Excesul de bunătate avea un principiu, acum înăbușit în subconștient, dar totuși activă, care se exclude cu bunătatea... Întors din nou afară - și după ce peste o oră doamna M... mi-a spus că Adela doarme liniștit și respiră normal - am simțit fericirea unei speranțe robuste. Era târziu. Constelațiile
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
asta e filozofia celor patruzeci de ani ai tăi, flămânzi de cei douăzeci ai ei!... Mă duc la Adela. Am venit de la ea adinioarea. Dar e imposibil să nu mă duc. Voi găsi pe drum un pretext. Imaginea ei îmi înăbușă respirația. Mă duc să mă liniștesc de ea cu prezența ei. Ultima zi. Ultima. O fi regretînd? Mi-a spus noutatea ca un lucru neașteptat și contrariant: "Știi, trebuie să plecăm mâine. Mama a primit o telegramă. Afacerile moșiei." Acum
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mea; acum se îndrepta, cu mâinile la spate și cu o mină de cunoscător, spre bibliotecă. Doamna de onoare m-a urmat afară din încăpere, căscând - un căscat sonor, cavernos - fără să facă cel mai mic efort de a-l înăbuși sau a-l ascunde vederii. În timp ce doamna de onoare mă urma spre dormitor, unde se găsea telefonul, unchiul tatălui miresei și-a făcut apariția din celălalt capăt al holului. Fața lui păstra același aer de repaus feroce care mă derutase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
scaunele de frizerie, până când începeau să cadă firele de păr. Frizerii se numeau Mario și Victor. Poate că au răposat, în anii care au trecut, de o supradoză de usturoi, așa cum mor toți frizerii din New York. (Gata, oprește chestia asta! Înăbuș-o în fașă, te rog.) Scaunele noastre erau alăturate și, când Mario isprăvea cu mine și era gata să-mi scoată și să-mi scuture șervetul de la gât, întotdeauna avea pe el mai mult din părul lui Seymour decât dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
În timp ce astrul ceresc Își revărsa razele sale Încercând să diminueze gerul năprasnic, dar În ciuda acestei bunei voințe,anotimpul de iarnă nu-și spusese Încă ultimul cuvânt. Mercurul termometrului coborâse către limita celor 20 grade Celsius, determinând crengile copacilor să geamă Înăbușit sub povara stânjenitoare a chiciurei de nea. Bucureștiul, spre marea deziluzie a Atenei și desigur, mai puțin a lui Tony Pavone se prezentă dezolant tocmai datorită iernei deosebit de aspră, bătând recordul anilor de Început de secol! Cu două zile În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
un ton atât de familiar, am avut curajul să îi privesc ochii la prima geană de lumină ce a clipit pe fața ei. Erau mari, rotunzi, blânzi, radiind o lumină caldă născută din multă înțelegere dar și dintr-o dorință înăbușită de a trăi. Genele ei dese se zbăteau ca aripile unei vrăbii încercând să scuture o lacrimă rebelă, iar timpul se mărunțea în firmituri de umbre. I-am luat mâna dreaptă în palmele mele apoi ducând-o la gură, i-
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]